Parfumul literelor. Poveste parfumată

Florile sunt cuvintele frumoase şi hieroglifele naturii, 

prin care aceasta ne arată cât de mult ne iubeşte. 

(Goethe)

Pe fereastra deschisă pătrundea ca o adiere parfumul arbuştilor de mirt care formau o adevărată pădurice în jurul clădirii unde era găzduită echipa de arheologi.

Băieţelul, abia cu un cap mai înalt decât biroul impozant lucrat din lemn de chiparos, se străduia să-şi sprijine coatele pe tăblie, privindu-şi insistent tatăl preocupat să calculeze el ştia ce. Când privirile li s-au întâlnit copilul a înţeles că acum îşi poate întrerupe tatăl din lucru

- Tati, literele au miros? întrebă el.

- N-au miros, dragule – zâmbeşte bărbatul. Cum de ţi-a venit ideea aceasta?

- Mi-a zis un pui de şarpe că literele au parfum de plante.

Tatăl zâmbeşte cu indulgenţă, privindu-şi cu dragoste băieţelul in vârsta de şase ani pe care îl lua cu el pretutindeni. De când sosiseră in Egipt micuţul devenise foarte curios cu privire la aproape orice.

- Un pui de şarpe!? Îşi arcuieşte sprâncenele a mirare, insistând din priviri că ar vrea adevărul. Unde ai văzut tu un pui de şarpe?

- Pe o piatră din deşert. Mă plicitiseam şi m-am gândit că ar fi frumos să găsesc pe cineva care să se joace cu mine.

Arheologul se simţea cumva vinovat că îşi neglija micuţul dar prea multe nu putea face. Toţi erau preocupaţi de găsirea unui pocal vechi folosit de antici in ritualurile pentru venerarea zeului primordial Anu din panteonul sumerian. Au ajuns in Egipt pentru că unele surse susţineau că pocalul ar putea fi in Valea Ascunsă, in mormântul unei prinţese egiptene. In Vale, însă, nu-şi imaginau unde ar putea să existe un mormânt… Erau destule prinţese anonime descoperite pe toata intinderea Egiptului dar mormintele acestora fuseseră jefuite cu zeci de ani înainte şi dacă acel pocal chiar ar fi fost acolo era de mult pierdut.

- Şi ce ţi-a mai zis acest pui de şarpe? se hotărăşte arheologul să intre in jocul fiului.

- Dacă sunt atent la parfumul aerului şi identific corect parfumurile pot merge pe cărări unde alţii nu au mai fost şi pot să găsesc lucruri despre care nu ştie cineva că există.

- Un şarpe fermecat, deci! se amuză bărbatul. Ştii ce?! Acum hai să mergem la culcare; mâine avem o zi lungă de petrecut in deşert.

Ahmed el Rifa, îmblânzitorul de şerpi legendar, amintit in rugăciuni de toţi cei care vor să fie feriţi de muşcătura şarpelui, a fost singurul care a luat in seamă rugăminţile copilului şi i s-a arătat sub forma unui pui de şarpe pe care micuţul l-a ascuns la pieptul său şi-i asculta cuvintele susurate melodios, ca un cântec, învăţandu-l că fiecare literă are parfumul unei flori, al unei plante şi când va putea recunoaşte aceste parfumuri toate căile nevăzute îi vor deveni accesibile, la fel şi toate obiectele ascunse.

Farafra e oaza ultimului popas in drumul lor spre Valea Ascunsă unde se presupunea că ar putea fi mormântul prinţesei. Maşinile de teren făcuseră cu greu faţă drumului nisipos care urmărea fidel traseul vechilor caravane. Încă de la câţiva kilometri băieţelul a reuşit să distingă parfumul arbuştilor de mirt. El Rifa era mulţumit: învăţăcelul său prindea repede tot ceea ce-i dezvăluia.

Erau găzduiţi într-o casă de la marginea oazei, la un localnic pasionat de arheologie. Băiatului i-a fost repartizată o cameră cu fereastra orientată spre deşert. Foarte încântat de liniştea nopţii, de cerul stropit cu stele strălucitoare, şi-a aşezat şerpişorul pe umăr şi cu voce şoptită a repetat “alfabetul parfumat al literelor”. In eter păreau să se formeze cuvinte cu înţeles şi zâmbetul copilului era din ce in ce mai larg.

Micuţul recunoscuse in parfumurile care se amestecau in aer şi numele prinţesei al cărei mormânt îl căuta tatăl lui. Parfumul puternic al trandafirului se îmbina armonios cu cel al suavei anemone. Lotusul îşi împletea parfumul persistent cu cel uşor amărui al salviei; eucaliptul îşi răspândea aroma frunzelor picurand-o in parfumul reginei nopţii care se contopea cu cel al iasomiei şi al tuberozei. Toate aceste parfumuri împletite au creat in mintea băiatului numele: Talserit.

Uitând de orice prevedere urmărea prin deşert aburul fin şi parfumat care-l călăuzea spre o direcţie necunoscută. Era plin de încredere, cu şerpişorul şoptitor pe umăr, in noaptea luminată ca ziua de stelele care sclipeau foarte jos – avea senzaţia că le-ar atinge dacă ar întinde mâna către ele.

La câteva zeci de metri de oază, pe întinderea albă, s-a împiedicat de ceva. Mirat, s-a aplecat şi a zărit între firele de nisip şi plante uscate, răsucite, o piatră aproape cubică pe care erau săpate câteva figuri stilizate pe care nu le recunoştea. Şerpişorul i-a spus că sunt literele folosite de vechii egipteni. Automat, in mintea copilului s-au aşezat literele arabe peste hieroglife. Acum ştia că a descoperit mormântul mult căutat unde trebuia să fie cupa pe care o căuta tatăl său de câţiva ani.

Locul era pustiu, o adiere parfumată venea dinspre oază, dar lui îi era prea somn să parcurgă drumul înapoi – luminile satului păreau foarte departe. S-a aşezat lângă piatră, fericit că şi-a ajutat tatăl. Liniştea nopţii, parfumul aerului l-au adormit pe micuţ.

I-au trebuit câteva ore arheologului să îşi găsească fiul. S-a aplecat şi l-a atins pe umăr. Atunci a văzut şi el piatra cubică si hieroglifele care formau numele prinţesei al cărei mormânt îl căutau.

Erau atât de fericiţi cu toţii că au finalizat căutarea încât tatăl a uitat să-şi mai dojenească fiul. L-a întrebat doar cum de-a ajuns tocmai acolo când ei nici nu se gândeau ca ar putea exista vreun mormânt in zonă, fiind prea aproape de calea urmată de caravane.

Răspunsul micuţului li s-a părut tututor o joacă de copil şi au pus totul pe seama întâmplării. Cum să creadă adulţii că un copil a învăţat inexistentul alfabet parfumat al literelor de la un pui de şarpe şi parfumurile împletite l-au condus tocmai la acel mormânt unde ar trebui să descopere cupa? Nu o dată arheologii au descoperit, cu totul întâmplător, minuni ale lumi antice.

Băieţelul şedea la câţiva metri distanţă, zâmbind. Nu era supărat că nu îl crede tatăl. Puiul de şarpe i-a spus că important nu este ce cred oamenii, ci ceea ce ştie el şi că nu trebuie să convingă pe cineva că spune adevărul. Lumea adulţilor este una mai ciudată, o lume in care oamenii cred numai ceea ce văd, ceea ce pot atinge. Oare ce se întâmplă cu adulţii de nu mai pot vedea minunata lume pe care o văd copii? Răspunsul la întrebare îl aştepta băieţelul de la puiul de şarpe… dar puiul de şarpe nu mai era la pieptul lui. Va trebui să afle singur răspunsul, pe măsură ce va înainta in viaţă.

₪ ₪ ₪

Aceasta e povestea mea despre parfumul literelor, la ediţia aniversară a Clubului Condeielor Parfumate găzduit de Mirela: 6 ani de când există Povestea Parfumată.

La mulţi ani membrilor trecuţi, prezenţi şi viitori! La mulţi ani Clubului!

Povestea următoare e aşteptată in data de 26 martie, tema fiind propusă de Silving: Parfumul dansului.