Cugetări. Citate favorite

Veacuri de-a rândul filosofii au sperat că vor putea odată să pătrundă secretele lumii. Astăzi filosofii n-o mai cred – şi ei se plâng de neputinţa lor. Eu însă mă bucur, că nu ştiu şi nu pot să ştiu, ce sunt eu şi lucrurile din jurul meu, căci numai aşa pot să proiectez in misterul lumii un înţeles, un rost, şi valori, cari izvorăsc din cele mai intime necesităţi ale vieţii şi ale duhului meu. Omul trebuie să fie creator – de aceea să renunţe cu bucurie la cunoaşterea absolutului.

Mă plimb in vârf de munţi. E noapte, dar cum ochii mi s-au obişnuit cu întunericul, văd la depărtari mari, vag – ce-i drept – dar totuşi văd. Aprind un muc de lumânare, deodată văd limpede la doi paşi, mai departe nimic. Mintea noastră sănătoasă, cu presimţirile ei instinctive, obişnuită cu întunericul realităţii, vede – tulbure, ce-i drept – la depărtări şi-n adâncimi foarte mari. Ştiinţa îşi aprinde însă mucul de lumânare; dintr-odată vedem totul la doi paşi, dar mai departe deloc.

(Pietre pentru templul meu, Cugetări, 1919)

Zări şi etape, Lucian Blaga, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968.

Volumul Zări şi etape cuprinde o selecţie din eseurile, aforismele, articolele de filosofie a culturii şi artei scrise de Lucian Blaga între 1919 şi 1930 şi publicate in presa vremii, articole pe care autorul le-a revăzut şi le-a grupat într-o succesiune logică, in capitole şi subcapitole. Pregatită pentru tipar încă din anul 1945, cartea oglindeşte orientarea scriitorului din acea perioadă.

Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat.