Dalia şi ucenicul. Parfumul seducţiei

Dalia era mezina zvăpăiată a unui nobil de neam vechi dar sărăcit in urma multor războaie duse de regele care tocmai murise. Cu părul mereu vâlvoi şi hainele veşnic şifonate era adeseori văzută printre supuşii nobilului, oameni care o iubeau nespus pe mica aiurită scăpătată. Fetei îi plăcea in mijlocul naturii sălbatice şi detesta eticheta curţii tatălui ei. Cât era ziua de lungă bântuia prin împrejurimi, aduna plante alături de femeile din zonă şi nu se sfia să se murdărească pe mâini nici când ajuta la prepararea diferitelor poţiuni şi prafuri. Îşi amenajase un mic cabinet de chimie in podul castelului, ajutată de ucenicul vraciului. Acolo, cei doi amestecau fel şi fel de plante şi realizau remedii pentru diferite afecţiuni sau care erau utile tinerelor nu prea dăruite de natură cu ten frumos. Aceste pomade ucenicul le vindea mai apoi tinerelor bogate şi aurul câştigat îl împărţea cu Dalia.

Deşi o iubeau din tot sufletul, surorile mai mari aproape că se simţeau ruşinate in prezenţa ei pentru că şuviţele rebele nu se lăsau coafate iar rochiile, cât de aranjate şi brodate cu nestemate ar fi fost arătau pe ea ca aruncate pe un manechin stricat. Copila nu se considera o persoană atrăgătoare dar nu-i păsa. Se temea, totuşi, că va veni şi rândul ei la măritiş şi atunci adio libertate! Surorile ei erau deja curtate de o mulţime de tineri chipeşi, bogaţi şi foarte bogaţi, unii veniţi de departe. Baluri peste baluri se organizau la castel şi mama insista ca toate cele trei fiice ale ei să fie prezente. Dalia nu pierdea nicio ocazie să se strecoare afară, unde alerga la grajduri şi îi vorbea calului preferat: Ark. Cât scandal a mai făcut până şi-a convins părinţii că poate stăpâni acel animal puternic! Alerga cu el pe toată întinderea domeniului, peste câmpuri şi prin pădurile aproape virgine in care vânătoarea era interzisă.

Într-o zi, la castel s-au prezentat doi prinţi fraţi veniţi de departe, şi suita lor. Au adus daruri şi amândoi veniseră cu speranţa că vestita frumuseţea a fetelor le va cuceri inimile. Unul dintre prinţi, fratele cel mic, şi-a manifestat imediat interesul pentru sora mijlocie a Daliei; cel mare, însă, nu părea interesat de cealaltă, deşi aceasta se îmbujorase de plăcere, sperând să îi devină soţie; se învârtea in jurul lui cu fel şi fel de pretexte, deschidea fel şi fel de discuţii despre război şi despre vânătoare. Tânărul răspundea politicos strict la întrebări şi apoi se cufunda in tăcere. Se bucura de fericirea fratelui, dar pentru el nu era nimic acolo. Aştepta să se încheie logodna şi să poată pleca.

Dalia a văzut tristeţea surorii mai mari şi a vrut să ştie cine sau ce i-a întristat inima atât de tare încât i-a şters zâmbetul de pe chip. Intristată de sufeinţa surorii, Dalia si-a consolat sora cum a ştiut. Când s-a întâlnit cu prietenul ei cel mai bun, ucenicul vraciului, i-a povestit totul pe nerăsuflate şi a izbucnit in plâns pentru că nu ştia cum şi-ar putea ajuta sora - in bunătatea ei nu înţelegea cum de există un bărbat care să nu o iubească pe sora ei mai mare, mai ales când ea îl iubea! Ucenicul a râs, a luat-o de mână şi împreună au alergat afară din curtea castelului. Fata, cu ochii umezi de lacrimi, se lăsa condusă de cel care ar fi făcut orice pentru ea.

- Avem tot ce ne trebuie să-l zăpăcim pe tâmpitul de prinţ! i-a strigat el vesel, aratându-i cu gesturi largi grădinile pline cu flori, pădurea, sera vraciului. Noi le facem pe fete să fie frumoase şi pe unul care e ţeapăn ca un paj nu-l putem face să se îndrăgostească de o frumuseţe naturală? Natura ne va dezvălui magia de care e capabilă! Aşteaptă-mă la noapte in cabinet.

După ce toţi ai casei s-au culcat Dalia s-a strecurat pe holuri până la scara ce ducea in pod. Trecând pe lângă uşa camerei surorii celei mari a auzit-o plângând. Ar fi vrut să intre, dar nu voia să piardă întâlnirea cu băiatul. El a venit pe la miezul nopţii şi-a găsit-o adormită într-un fotoliu fără arcuri. S-a aplecat spre ea şi a mişcat-o uşor de umăr.

- Ce frumos miroşi! au fost primele ei cuvinte.

- Magia naturii deja face victime. Hai, vino să pregătim poţiunea.

Nedumerită, şi uşor intrigată de ceea ce simţea, Dalia s-a supus mecanic. Nu înţelegea de ce inima-i bate mai repede in preajma tânărului alături de care a crescut şi care a învăţat-o cum să combine plante şi care sunt cele mai bune pentru reţete de sănătate sau de înfrumuseţare. Ucenicul vraciului i-a dat un braţ de flori diferite şi i-a cerut să le zdrobească, iar ea o făcea cu deosebită plăcere, inspirând cu nesaţ parfumul de trandafiri, tuberoze, iasomie, lăcrămioare şi o minunată floare de lotus roz - pe care ştia de unde o furase ucenicul; şi florile de portocal, uscate, erau furate din cabinetul vraciului. O floare galbenă, modestă, i-a atras atenţia prin parfumul ei deosebit, deşi vag; simţea cum îi creşte, uşor, temperatura sângelui.Tânărul meşterea de zor la o presă.

- Zdrobeşte floarea, Dalia - i-a zis râzând. Imediat e timpul să trecem la distilare. Uleiul de santal e gata imediat… şi voi avea nevoie de floarea de mosc pentru a stabiliza toate esenţele extrase.

Soarele îşi arăta primele raze când cei doi şi-au încheiat operaţiunea secretă. Dalia strângea in pumn o sticluţă mică abia umplută cu lichidul parfumat. Cabinetul mirosea ca un câmp acoperit cu flori parfumate. Îşi privea prietenul cu alţi ochi şi părea că şi el o priveşte altfel - a roşit sub privirile lui pătrunzătoare şi abia atunci şi-a dat seama că e numai in cămaşă de noapte, ceea ce nu se întâmpla prima dată dar până atunci nu s-a mai simţit tulburată in prezenţa lui. Şi-a aruncat pe umeri o pelerină ponosită aflată in pod de când lumea, a zâmbit a mulţumire şi a luat-o la fugă pe scări, spre camera surorii nefericite, să-i ofere amestecul de flori pentru a câştiga dragostea prinţului după care suspina. In goana ei, la un moment dat s-a lovit de cineva. Când a ridicat privirea a dat de ochii negri ai stăpânului inimii surorii mai mari. El o privea aşa cum o privise şi ucenicul şi n-o elibera din strânsoarea braţelor; şi-a ascuns faţa in părul ei vâlvoi şi-a inspirat profund, oftând. Fata s-a smuls din braţele lui, şi-a cerut scuze şi şi-a văzut de drum.

Sora privea cu neîncredere la Dalia, care îi arăta sticluţa şi-i povestea că trebuie să-şi pună câteva picături in păr, la baza gâtului, la încheieturile mâinilor şi va fi imposibil prinţului să o ignore. In fond, ce avea de pierdut? A urmat sfatul mezinei, după ce a îmbrăcat o rochie modestă - aproape că se resemnase şi era hotărâtă să nu mai plângă după prinţ pentru că dragoste cu forţa nu se poate. In salon, unde se servea dejunul, nu s-a mai aşezat lângă cel pe care îl iubea in secret, ci a trecut pe lângă el, lăsând in aer urma parfumului florilor combinate de sora mai mică. Bărbatul a salutat-o cu o înclinare a capului dar privirea lui a întârziat mai mult asupra ei. Când au ieşit in grădină el i-a căutat compania. Fata era convinsă că tatăl ei - sau altcineva - discutase cu el, poate reproşându-i că e nepoliticos… Apoi, brusc, şi-a amintit de soluţia pe care i-o oferise Dalia in zori. A zâmbit, şi-a îndreptat spatele cu mândrie şi l-a tratat cu răceală. Prinţul devenise un fel de căţeluş in urma fetei, pălăvrăgind aiurea. Zilele treceau, soluţia s-a terminat, dar prinţul tot nu se dădea dus de lângă tânăra fata care îl iubea, dar voia să-l facă să treacă prin iadul prin care trecuse şi ea.

Dalia şi prietenul ei urmăreau scenele fără să fie observaţi şi se distrau de minune cum cei doi se ameţesc reciproc.

₪₪₪

Parfumul la care am facut referire ar putea fi Tesori d`Oriente - Floare de Lotus: note de vârf, portocală, piersică şi trandafir; note de mijloc, iasomie, lotus, tuberoză şi lacrămioare; note de bază, vanilie, lemn de santal şi mosc.

₪₪₪

O poveste, Parfumul seducţiei,  pentru ClubulCondeielor Parfumate găzduit de Mirela. Tema a fost propusa de Ella.

Următoarele poveşti

 7 mai: Parfumul personajelor din romanul “Moarte pe Nil”, tema aleasa de Radu Florin;

21 mai: Parfumul magazinelor de altădată, tema propusă de Pandhoraa.