Cadourile făcute fără bucurie - nu din inima curată - nu
aduc vreun folos real, deoarece, odată cu el, atunci când e firesc, se dă încă
ceva, nevăzut, incomparabil mai preţios decât însuşi cadoul – şi anume gândul
care-l însoţeşte, adevăratul aducător de prosperitate sau nenorocire. Chiar şi
cel mai neînsemnat dar bănesc (in raport cu posibilităţile) făcut însă cu
bucurie, cu îndemnul sincer de a veni in ajutorul celui împovărat, îl înfăşoară
pe acesta in elementul mental ca şi cu o învelitoare magică. Un asemenea dar,
nu numai că a înlăturat lipsa materială pentru moment, dar i-a şi insuflat
ceva, incomparabil mai preţios: l-a dăruit pe omul nevoiaş cu forţa spirituală,
i-a întărit dorinţa de a prinde puteri, cu care să înlăture sărăcia şi atârnarea
de altul.
Pe când omul care dăruieşte in silă sau din datorie, fără
bucuria de a dărui, fără simpatie şi iubire pentru aproapele, acela poate să uşureze
lipsa materială pentru o clipă, dar dania care nu e însoţită de “O bucurie adâncă
şi de bune intenţii”, e stearpă pentru suflet. Darul făcut numai sub presiunea
opiniei publice, cu zgârcenie, are o influenţă mentală nefastă asupra
primitorului, acţiunea rea “care prin ricoşare se întoarce asupra dătătorului,
conştiinţa darului silit neînsufleţindu-i omului mulţumire deplină, ci exact
contrariul (Prentice Mulford).
(In Prefaţă la In zarea nemuririi, de Prentice Mulford,
Ed. Lotus, Bucureşti, 1992; traducere şi prefaţă: Alexandru E. Russu-Bahmut)
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
Prentice Mulford
s-a născut la 05.04.1834 in Sag Harbor (Long Island), New York, şi a decedat la
27.05.1891, in barca sa ancorată aproape de Long Island – a murit liniştit, fără
vreo aparentă boală sau suferinţă. După 30 de ani – cât au stat într-un mormânt
nemarcat – rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate in cimitirul Oakland din Sag Harbor şi
pe piatra de căpătâi scrie: “Gândurile sunt lucruri”.
A avut o viaţă tumultoasă şi era considerat un “om ciudat”.
La vârsta de 22 de ani s-a îmbarcat pe o navă, spre California - unde a stat 16
ani, fiind căutător de aur, de argint, profesor, bucătar, observator al naturii
umane ş.a., dar nu pentru bani făcea ceea ce făcea, ci pentru a experimenta. A
fost un profesor înţelept, mergând pe ideea că fiecare trebuie să înveţe ceea
ce i se potriveşte, ceea ce i se pare necesar şi să îşi descopere singur esenţa,
nu să înveţe ceea ce ştiu ceilalţi că trebuie învăţat. A scris mai multe
povestiri umoristice scurte, a fost jurnalist şi autor. In anul 1865 a devenit
interesat de fenomenul mental şi spiritual. A ajutat la fondarea curentului
filosofic Noua gândire (The New
Thought) care există şi azi, curent considerat de mulţi ca derivând din
scrierile nepublicate ale lui Phineas Quimby (filosof, vindecător, mesmerist şi
inventator).
In zarea nemuririi,
apărută prima dată in România in anul 1947, înainte ca cenzura comunistă să
devină totală, sunt traduse câteva dintre eseurile publicate de Prentice
Mulford in lucrarea sa (de şase volume) The
White Cross Library - Your Forces and
How to Use Them.
Mai bine nu darui nimic, daca nu esti in stare sa te bucuri! Cadourile din obligatie sunt cele mai urate, chiar daca sunt scumpe si pompoase!
RăspundețiȘtergereInteresanta viata acestui scriitor! Ah, cat timp te simti bine in pielea unui de cautator de aur, bucatar sau profesor este OK! Daca el nu le facea pe toate, noi ce mai citeam azi? :))
Iti doresc o saptamana minunata! Tu în pielea cui esti saptamana asta? Eu cred ca vreau sa fiu în pielea unui "pierde vara"! Este o caldura ... :) Pupici, seara placuta, Diana! <3
La fel gandesc si eu. :) Unii spun: "atentia / gestul conteaza" si inteleg ca orice daruiesti sa o faci din inima, dar sunt altii care folosesc aceeasi expresie si ofera orice doar pentru ca trebuie... apoi bifeaza o obligatie indeplinita.
Ștergere:)) De n-ar fi scris el aveam scrierile brahmanilor, a buddhistilor... Esenta e (cam) aceeasi.
Saptamana aceasta cred c-o sa fiu tot in pielea mea - si simt ca ma cam strange! :)) Tot pielea unui "pierde vara" mi-as alege! Si tot sper sa vina timpul (macar o saptamana!) sa pot imbraca pielea unuia! :))
Multumesc, Ella draga!
Si la noi a fost cald-cald azi; spre seara s-a racorit binisor. :)
Pupici! <3 Iti doresc sa ai o saptamana excelenta!
Da, gândurile sunt lucruri, unele neprețuite, altele proaste și învechite, bune de aruncat la gunoi. Ce-mi place vorba spusă celor care pleacă undeva: ”Gândul bun să te însoțească!”
RăspundețiȘtergereSăptămână excelentă îți doresc, dragă Diana!
Cate ganduri sunt agatate de mintea noastra in unele momente! :) De-am reusi sa ne eliberam de ele instant ar fi ideal! :) Sa le luam ca pe niste haine uzate si sa le aruncam la gunoi. :)
ȘtergereSi mie imi place "Gandul bun sa te insoteasca"! E atata forta in aceasta propozitie! Chiar si atunci cand e zisa numai din buze. :) Arabii, in legatura cu puterea cuvantului, au o vorba: "ce e zis e facut". :)
Multumesc, draga Zina. O saptamana excelenta iti doresc sa ai si tu! <3
Ce lucruri interesante ne-ai prezentat! O viata cu adevarat remarcabila, plina de experiente deosebite.
RăspundețiȘtergereCred ca decat sa oferi un cadou fara placere, mai bine te lasi pagubas.
E frumos sa-l personalizezi, functie de persoana si de obiceiurile acesteia. Imi place cand ofer ceva sa imbin utilul cu frumosul, ca sa fie si folositor si sa nu stea aruncat intr-un colt de dulap! :D
Multumesc, Diana draga. Imi place ziua de luni. Aflu tot felul de lucruri deosebite! O saptamana frumoasa sa ai! Pupici! <3
Cand am primit cartea "In zarea nemuririi" rasfoisem deja doctrinele buddhiste dar randurile lui P.M. m-au ajutat sa inteleg altfel (in sensul de corect, poate) si mai usor. Sunt chestiuni despre care doar ca n-am exclamat: cum de n-am inteles asta?! Cum de nu mi-a trecut prin minte asta?! :) dar si multe afirmatii pline de entuziasm: stiam asta! chiar asa e! :))
ȘtergereNe lasam pagubasi de a oferi sau... cautam in noi pana gasim placerea, bucuria de a oferi. :)
:) Aruncat in colt de dulap. Am primit cateva obiecte care nu ma caracterizeaza - si unii ma intrebau de ce las la vedere cutare sau cutare :) - dar le-am tinut "la loc de cinste" si le-am iubit, pentru ca mi-au fost oferite din tot sufletul.
Si eu iti multumesc, Suzana draga, pentru apreciere, pentru gandurile tale bune. Iti doresc sa ai o saptamana excelenta! Pupici! <3
E bine de stiut cum sa daruim
RăspundețiȘtergereOcazii de-a darui sunt la tot pasul...
Cred ca ne nastem stiind cum sa daruim. :) Ai vazut cum daruiesc copiii? Cei care daruiesc din proprie initiativa, desigur. Cei care nu daruiesc, stiu si ei (instinctual) ca nu trebuie sa daruiasca daca nu o fac din suflet. :) E doar o idee.
ȘtergereChiar ca sunt la tot pasul astfel de ocazii.
cand dai ceva e posibil sa primesti ceva in schimb. pe cand darul, esenta lui in asta consta, oferi cu drag ceva, bucuria celui ce o fera e cel putin la fel cu cea a celui care primeste...eu asa percep diferenta si, pentru mine asta inseamna a darui...
RăspundețiȘtergerepup Diana, faina sa-ti fie ziua! :*
Da, atunci cand daruiesti cu bucurie primesti bucurie. :)
ȘtergereMultumesc, pandhora. Zi frumoasa sa ai si tu! Pupici! <3
încep cu finalul - mulţumesc frumos pentru ocazia de a-l cunoaşte pe Mulford - şi date despre viaţa lui atât de intens trăită...
RăspundețiȘtergerefragmentul ales mi-a plăcut - cuvinte aparent simple dar care exprimă clar ceea ce simţim cu toţii !
felicitări pentru postare !
pupic !
Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza. :)
RăspundețiȘtergereDa, cred ca e nativa aceasta "intelegere" a daruirii din suflet si ar trebui sa nu trecem peste aceasta intuitie si atunci cand nu simtim sa oferim - sau sa uram de bine - mai bine n-o facem.
Iti doresc sa ai o zi excelenta! Pupici! <3
Cu tine aflu multe informatii care altfel nu mi-ar parveni ușor. Si uite asa darul tau ajunge la mine imbogatindu-mă. Ce poate fi mai frumos?
RăspundețiȘtergereMultumesc, Adriana! <3
ȘtergereZile fericite iti doresc, cu drag!