2017-05-08

Meritul personal. Citate favorite

Despre meritul personal, din Caracterele (vol. I), de La Bruyère , Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968; traducere: Aurel Tita.

Despre mulţi inşi putem spune că numai numele e de ei. Când îi vezi de foarte aproape, nu dai pe dânşii două parale. De departe, sunt impunători.

Pentru un om fără lăudători şi fără proptele, care nu face parte din nicio şleahtă, ci e singur şi, in loc de altă recomandare, n-are decât meritul lui - cu prisosinţă - câtă îngrozitoare trudă să iasă la lumină din bezna in care se află şi să ajungă la situaţia unui prostănac înfumurat, care se bucură de trecere!

Fragmente alese pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. Click&Comment Monday! E sloganul acestui joc.
Despre carte
La apariţia cărţii lui Jean de La Bruyère, Caracterele sau moravurile acestui veac (1688), contemporanii au fost unanimi in a exclama: Stranie operă! […] In vrmea lui La Bruyere, romanul aştepta încă la porţile literaturii. Cu excepţia Prinţesei de Cleves a Madeleinei de La Fayette, capodoperă de analiză psihologică, genul era pur recreativ. Rari erau autorii care să-l fi învigorat prin încorporarea unor frânturi din realitatea contemporană. […] Echivalentul cărţii lui La Bruyere ar fi, mai aproape de noi sau de zilele noastre, un vast roman realist-critic, cum vor compune Balzac ţi toti scriitorii angajati pe calea deschisa de el. […] (Marivaux, Proust, Andre Gide ş.a)
La Bruyère a început prin a traduce in franţuzeste caracterele lui Teofrast, poligraf grec, discipol al lui Aristotel pe vremea când Elada antică se pleca sub jugul cuceritorilor macedoneni (sec. IV i.e.n.). Teofrast i-a servit doar ca introducător, ca paravan pentru a strecura in dosu-i propriile lui Caractere, cele ale veacului său, identice ca titlu cu ale peripateticianului mort cu aproape două mii de ani înainte, dar altceva in esenţă, compuse nu din intenţii de pur moralist, ci cu indignarea criticului social.
La aparitiţia cărţii La Bruyère a avut parte de mulţi cititori şi mulţi duşmani, exact cum i-a prezis Nicolas de Malézieu (scriitor, elenist şi matematician francez) căruia La Bruyere îi ceruse părerea. A avut şi susţinători de vază, prieteni preţuitori ai calităţii operei sale: scriitori bine văzuţi de rege ca Racine şi Boileau, prelaţi influenţi ca Bossuet şi nobili literaţi ca Rabutin de Bussy, vărul doamnei de Sevigne.
In multe dintre cugetările sale reeditează pesimismul lui La Rochefoucauld, dar rămân un document social. Din punct de vedere literar, introduc in zugravirea portretelor, principalul titlu de glorie al lui La Bruyere, reuşita lui netăgăduită, latura operei lui prin care depăşeste clasicismul şi vesteşte zorile veacului următor.
(din Prefaţa scrisa de N.N. Condeescu)
Cartea lui e aspru criticată, autorul e ironizat, cartea lui neintrând in tiparele timpului său. Autorul mediocru din 1688 e primul care a compus în mod sistematic o carte sub formă fragmentară - afirmă, trei secole mai târziu, Pascal Quignard)
Despre autor
Jean de La Bruyère s-a născut in 16 august 1645, la Paris, in familia lui Louis de La Bruyere (un slujbaş mic: controlor al rentelor primăriei pariziene) căsătorit cu Elisabetha Hamonyn, fiica unui procuror de la Chatelet, o familie din clasa micii burghezii.  

Perioada copilăriei sale şi a tinereţii nu este foarte cunoscută, dar se pare că şi-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la ţară, probabil in provincia Vendomois. Fără ajutorul unui unchi burlac, familia, împovărată de copii, ar fi cunoscut mizeria.

Şi-a făcut studiile la un colegiu de provincie al călugărilor din ordinul Oratorienilor, cu program dominant de studii eline, la terminarea căruia tatăl îl îndrumă către studiul dreptului. La 3 iunie 1665 La Bruyere îţi susţine lucrarea de licenţă in drept şi la scurtă vreme e primit ca avocat in baroul din Paris, unde, timp de opt ani, se pare că a susţinut procese neînsemnate, ale oamenilor necăjiţi, rămânând cu totul in umbră.

Era, din fire, modest, şi nu urmărea funcţii sau bani. Cunoştea un singur om de curte, preţuitor al erudiţiei lui umaniste: Jacques Bossuet, episcopul de Meaux, fost profesor al Delfinului (fiul prim născut al regelui) şi la recomandarea căruia a ajuns să lucreze pentru prinţul Louis de Conde, ca perceptor pentru nepotul de fiu al acestuia. După moartea prinţului nu s-a mai îngrijit nimeni de educaţia nepotului in cauză dar La Bruyere a trăit acolo (castelul din Chantilly din ţinutul Valois) cea mai mare parte din ultimii săi ani, cu titlu de gentilom şi o pensie de trei mii de livre.
La Chantilly, înfăţişarea lui distrată, gesturile lui lipsite de ostentaţie, persoana lui aparent ştearsă i-au permis vreme de mulţi ani să studieze netulburat nobilimea şi pe linguşitorii acesteia, să-şi completeze astfel repertoriul social pe care avea să-l publice.

Celebrul moralist francez moare la 11 mai 1696, la Versailles. E înmormântat in biserica Saint-Julien, dărâmată in 1797.

15 comentarii:

  1. Bonjour ma dame! :)Comment ça va? LOL
    Ce bine ca nu sunt nici "prostanaca" si nici "înfumurat" ... asta zic eu, nu stiu altii ... hahahahaha...
    Dar un lucru este sigur! Chiar îmi este dor de Versailles! Este superb acolo!
    Pupici si ma bucur tare, tare ca ai revenit! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bonsoir! Bien, merci. :)
      La fel zic si eu. :) Amuzanti sunt, intr-un fel, cei despre care stie toata lumea ca au reusit "cu proptele" dar se lauda ca prin forte proprii (prin forte proprii unii au pastrat, e drept). :) Aaaa! Mi-am amintit o faza, de la scoala! Examen la o materie neimportanta pentru ceea ce urmaream eu - habar n-aveam, nu invatasem; am copiat de pe fituici (da, 5 minute mi-e rusine). Langa mine, un coleg se milogeste sa-i dau fituicile cu subiectul pe care-l are el - i le dau, copiaza; trece timpul, vin lucrarile - amandoi avem nota 9. El, pe holuri - de faţă cu mine! - le povesteste altor colegi cat de tare a fost el, cum a "picat pe subiect"... Noi, ceilalti care am copiat, am recunoscut (proful stia si el) Ăsta o dadea una si buna ca el n-a copiat, ca subiectul a fost ok...! Am tacut si l-am lasat sa-si puna aripi (stiam ca nu poate zbura cu ele). Dar a ajuns sus, totusi. :) Bineinteles, tot prin forte proprii. ;) Eu, macar, am muncit sa scriu fituicile! :)))

      Cred ca e superb! Chiar si numai ideea ca pe acolo a trecut Regele Soare il face sa aiba farmec pentru mine (nu pentru ca ar fi fost un rege bun acesta, dar cred ca e cel mai faimos rege al Frantei). :) Ma seaca aglomeratiiile pe mine. :) Vulpea care nu ajunge la struguri... :))

      Multumesc, Ella draga! Noapte buna! Zi frumoasa! Sa fii vesela si sanatoasa! <3 Pupici!

      Ștergere
  2. Sper ca esti bine, Diana draga!

    Imi place autorul ales. Inca un caz de recunoastere ulterioara. Prea mult realism in text nu este pe placul contemporanilor! :)
    Multumesc mult de prezentare. In stilul tau, complet si interesant...
    Pupici! O saptamana frumoasa sa ai! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt bine, Suzana draga. Multumesc de gand.

      Si mie imi place. Observatiile lui raman pe veci valabile cu privire la unele trasaturi umane. :)
      Ohoooo! Cred si eu ca nu le-a placut - mai ales ca unii se recunosteau sau erau recunoscuti in unele cazuri. :) In plus, mai era si stilul - despre care am inteles ca era ceva ce nu se mai intalnise pana la el.
      Avem un amic care obisnuia sa spuna (in tinerete, cnad cocheta cu "scrisul"): "abia dupa moarte voi fi apreciat la adevarata mea valoare". E apreciat si in viata fiind. :)

      Cu multa placere. Iti multumesc si pentru apreciere.
      Iti doresc sa ai si tu o saptamana frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  3. ”Caracterele” lui La Bruyere sunt excepționale. Mulțumesc că mi-ai adus aminte de ele.
    Din păcate, viața publică de la noi (și de la alții), ilustrează perfect ceea ce scria el despre oamenii merituoași și ceilalți...

    Săptămână excelentă, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un foarte bun observator, dar a avut si talentul de a descrie ceea ce observa. :)
      Cu multa placere.
      Azi, cred ca mai mult decat oricand, pare ca viata publica de prin prea multe zone seamana cu cea de la noi... (poate e asa de cand e lumea... dar azi e mai usor de cunoscut) :) Parca am avea un stramos comun. :)

      Multumesc, Zina draga. O saptamana minunata iti doresc sa ai. <3

      Ștergere
  4. O viata interesanta...Totusi, cam scurta.
    N-a avut nevasta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Atata cat au reusit sa afle cercetatorii viata lui s-a dovedit interesanta.
      :) N-a avut. Sa fie explicatia pentru viata scurta? Hm. Poate ca nu facea apoplexie daca avea cu cine sa impartaseasca una-alta. :( Hemoragia cerebrala a suferit-o in seara zile de 10 mai, dupa un discurs sustinut la Academie (unde nu a fost prea apreciat de unii dintre ceilalti academicieni) si emotiile l-or fi dat gata (a suferit destule injurii si pentru "Caractere" si pentru fotoliul de academician....)

      Ștergere
  5. ceea ce cuprind citatele există şi azi - deci Jean de la Bruyere chiar a fost un bun analist al tipologiilor întâlnite pe atunci ! interesant tot ce ai scris apoi despre opera lui şi viaţa lui - nu cunoşteam nimic până la postarea ta despre Jean de la Bruyere ! mulţumesc frumos, am mai aflat ceva din multe cele necunoscute !
    felicitări pentru postare !
    pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot ceea ce cuprinde lucrarea lui e valabil si azi. :) "Naravurile" par a nu prea se schimba - doar oamenii sunt altii. :)
      Am "spicuit" din "Prefata" si din "Tabel cronologic".
      Vorba Zinei: "<> lui La Bruyere sunt exceptionale". Poate ca si de-ar fi avut o viata lunga n-ar mai fi reusit o alta lucrare... nemuritoare.
      Cu multa placere, draga prietena-japoneza.
      Multumesc pentru apreciere.
      Pupici!

      Ștergere
  6. Bună Diana!
    Ai mare dreptate,”naravurile nu se schimbă,doar oamenii”!
    Îți doresc o săptămînă minunată și plină de bucurii!
    Pup cu mare drag,îmbrățișez și mulțumiri de vizită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Elena draga!
      Multumesc. Zile fericite iti doresc, cu drag.
      Imbratisari si pupici! <3

      Ștergere
  7. Asocierea este interesanta - si tema de meditatie.
    Poate, daca fiecare om ar ajunge sa fie "la locul lui", dupa merite, am vedea si roadele... Din pacate, roadele cele mai multe sunt... alterate. :(
    Multumesc, Luiza. Pupici cu drag!
    Noapte buna, si zi frumoasa iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Bună, Diana1 Interesantă alegere ai făcut pentru tema de astăzi, cât despre merite... Unora le sunt recunoscute prea târziu, altora le sunt atribuite fără a avea nicio justificare, dar asta a fost dintotdeauna și probabil așa va rămâne. Zi minunată să ai! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Dana!
      Multumesc pentru apreciere. Oh, da! :( Cred ca cel mai deranjant este pentru cei ale caror merite sunt recunoscute ca fiind ale altora... care n-au niciunul...
      Multumesc. Noapte linistita, si zi frumoasa iti doresc! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.