Despre sănatate altfel. Citate favorite

Ne este imposibil să învăţăm ceva fără ca trupul nostru să ne ajute.

(Schwaller de Lubicz*, Templul din om).

Acela care nu are încredere in ceea ce este viu, sau care a pierdut această incredere, devine o pradă facilă pentru frica de viaţă, fapt care generează atitudinea dictatorială. Ceea ce este viu este autentic in sine, dar dacă cumva nu i se permite să trăiască profund, el devine o caricatură. Atunci când viaţa este caricatură, ea nu poate să creeze decât teroarea. Iată de ce trăirea plenară a vieţii poate alunga teroarea. (Wilhelm Reich)

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. 

Wilhelm Reich s-a născut la 24 martie 1897, in Imperiul Austriac (zona Ucrainei de azi). A absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea din Viena (1922). A devenit unul dintre discipolii preferaţi ai lui Freud şi a fost membru al primei societîţi internaţionale de psihanaliză (de unde a fost exclus in 1934 pentru unele vederi considerate fasciste – pleacă in ţările scandinave şi mai apoi in Statele Unite al Americii, unde moare, la 3 noiembrie 1957). S-a îndepărtat de maestrul său, Freud, reproşâdnu-i puritanismul fundamental şi scepticismul asupra posibilităţilor de a schimba lumea şi omul. Freud voia să ignore legătura strânsă care există între planul social şi “sexualitatea completă”. Pentru Reich “revoluţia sexuală” este inseparabilă de contestarea prejudecăţtilor absurde impuse de societate, însăşi structura societăţii fiind creatoare de inhibiţii şi refulări ce conduc la angoase şi perturbări psihice. A face din bani conţinutul şi scopul vieţii contrazice orice sentiment natural. Lumea cere şi formeaza oamenii in conformitate cu această exigenţă, educându-i într-un anumit mod şi creându-le anumite situaţii. Astfel prăpastia, care in mod evident, separă in ideologia socială, morala şi realitatea, cerinţele naturii şi pe cele ale culturii, se deschide in mod egal in interiorul indivizilor. Pentru a putea sa existe in aceasta lume artificiala a socialului, ei lupta si distrug in ei insisi tot ceea ce este mai adevarat, mai frumos si mai autentic - spune Reich.

In Fapt, W. Reich nu a fost “feminist”, dar este primul care a scris despre “revoluţia sexuală” încă din anii 1930, criticând moralitatea sexuală burgheză, dublată de ipocrizie sexuală, in timp ce urmărea apariţia fascismului in Europa. “Revoluţia sexuală” a lui Reich urmărea să elibereze sexualitatea de constrângerile religioase, de monogamia patriarhală compulsivă, ceea ce – in opinia lui – putea fi posibil numai după încetarea exploatării capitaliste, odată cu venirea socialismului.

Scrierile lui au influenţat generaţii de intelectuali; in istoria psihiatriei e menţionat ca fiind o figură radicală. El considera că a descoperit natura esenţială a energiei vitale, pe care o numeşte energie orgonică, o energie subtilă, care – in opinia lui – impregnează toată natura, e izolabilă, accesibilă şi utilizabilă, prin anmite metode secrete, sub formă concretă. In corpul uman, orgonul este baza ultimă a energiei sexuale – zice el. A fost urmărit şi contestat pentru “realizările sale practice” şi mai ales pentru “acumulatoarele sale de orgoni” vândute ca aparate terapeutice – in martie 1954 un judecător american ordonă ca toţi acumulatorii, piese şi instrucţiuni să fie distruse şi multe dintre cărţile lui care menţionează orgonii să nu mai fie tipărite. Conform unui autor, Christopher Turner, ordinul a dus la o deteriorare suplimentară a sănătăţii mintale a lui W. Reich – de pe la începutul anului 1954 a început să creadă că Terra a fost atacată de OZN-uri, sau de “energie alphas” (cum le numea el), susţinând că extratereştrii împrăştie asupra Terrei fluxuri de radiaţii negre mortale de orgoni.

Cea mai cunoscută lucrare a lui e considerată a fi “Funcţia orgasmului”, din care autorii  cărţii Cartea bărbatului citeaza câteva idei (dintre care citez şi eu):

Individul crescut într-o atmosferă de negare a vieţii şi a sexualităţii ajunge la o angoasă a plăcerii, teamă faţă de manifestarea plăcerii, care-şi găseşte reprezentarea fiziologică prin spasme musculare cronice, atitudine permanent contractată şi tensionată, boli cronice ale majorităţii organelor vitale.

Această angoasă a plăcerii e terenul pe care individul îşi creează ideologiile care neagă viaţa şi care devin bazele dictaturilor. Acesta e fundamentul principal al fricii de a trăi într-un mod liber, independent şi spiritual. […]

Conceptele politice care separă diferitele nivele sau clase ale societăţii nu ar trebui să se aplice domeniului sexual. Această interpretare a vieţii amorului natural, atitudinea luată de a-l refuza, a-l nega, a-l ascunde chiar celor tineri inducându-se astfel copiilor şi adolescenţilor ideea de ruşine, de interdicţie şi de pedeapsă, reprezintă urmarea degradarii sexualităţii in conştiinţa umanităţii. […]

Sexualitatea a fost atacată de adversari de toate culorile politice. […] Refularea sexuală, rigiditatea biologică, mania moralizatoare şi puritanismul nu se limitează doar la anumite clase sau la anumite grupuri ale populaţiei. Le găsim, din nefericire, pretutindeni.

Aprobarea şi dezaprobarea, după caz, au fost justificate de aceeaşi ideologie. Liberalismul s-a considerat in pericol, tot atât cât dictatura proletariatului, sau onoarea socialismului. In realitate, elucidarea funcţiei erosului rafinat şi elevat nu constituie o ameninţare, decât contra unei singure atitudini, contra unui singur ordin social şi moral: regimul dictatorial autoritar de orice fel, care prin morala sa puritană şi prin atitudinea sa obsesivă faţă de muncă şi bani încearcă să distrugă spontaneitatea şi armonia naturală a oamenilor in aspectul lor profund de fiinţe divine.

W. Reich nu face apologia “sexului la liber”, a “descărcarii cu orice preţ pentru a fi sănătos”, ci face referire la libertate spirituală, la “unirea prin iubire”, afirmând că sănătatea psihică depinde de puterea orgastică sau, altfel spus, de capacitatea de a te dărui profund in timpul actului sexual. Baza sa este capacitatea de a iubi intens.

Cartea bărbatului, scrisa de Liviu Gheorghe si Tudor Ilie (Editura Atma, 1997), din care am citat idei ale lui W. Reich, este una interesantă (in linii generale – sunt şi multe chestiuni care sunt total contrare “ideilor mele”, dar a meritat s-o citesc) – autorii au folosit o listă lungă de lucrări (bibliografie) pentru a o scrie. Cartea nu e bazata pe ideile lui W. Reich şi, in linii mai mult sau mai puţin generale, atinge o mulţime de chestiuni legate de sexualitatea masculină, de unele boli cu transmitere sexuală, poziţii de adoptat, despre preludiu şi postludiu, despre cum să se păstreze vie relaţia cu femeia iubită, ce doreste femeia de la iubitul ei şi multe altele. Bineînţeles, nu orice scrie in vreo carte se potriveşte oricui şi oricand şi unele exerciţii sau posturi nici n-ar trebui efectuate fără a fi – la început - sub indrumarea directă a cuiva care chiar ştie ce face. Degeaba scrie prin cărţi şi reviste: “nu încercaţi asta fără supraveghere” sau altele de gen – e doar o “acoperire legală” pentru autori in caz că apar accidente; se ştie că e in natura umană curiozitatea şi dorinţa de a putea mai mult, mai bine…

₪₪₪

R.A. Schwaller de Lubicz* (1887-1961) – ocultist francez, considerat unul dintre cei mai importanţi filosofi, matematicieni şi egiptologi din secolul său, cunoscut mai mult pentru cei 12 ani de studii in arta ţi arhitectura templului din Luxor (Egipt) şi lucrarea “Templul din om”.