Furăciosul funcţionar corupt

Se întreba cineva – cu voce tare – de ce continuă să fure un funcţionar care deja a reuşit să se îmbogăţească. Întrebarea m-a uimit, pentru că răspunsul e logic: dacă se opreşte din furat (a se înţelege trafic de influenţă, luare de mită etc.) nu va mai putea să-şi întreţină ceea ce a obţinut prin mijloace necinstite: vile, case de vacanţă, yahturi, abonamente pentru diverse, copiii la şcoli străine ş.a.m.d.. Pe scurt: nu-şi va putea menţine stilul de viaţă pentru că astfel de oameni nu sunt capabili să realizeze ceva prin muncă. Furăciosul se pricepe numai la a lua de-a gata, nu se pricepe să învârtă afaceri cinstite.

Când despre vreun politician (in special) sau despre vreun fost ofiţer de secu sau miliţie sau despre vreun şef de sindicat bogat se spune “om de afaceri” e doar pentru că are o societate comercială mai mult sau mai puţin prosperă dar se vorbeşte, de fapt, despre contracte cu statul – in cea mai mare parte – despre preluări de fabrici, imobile etc. pe care le vinde sau le închiriază, despre înţelegeri făcute in detrimentul oamenilor pe care îi reprezintă etc.. Cum să nu fie “buni afacerişti” când iau pe mai nimic şi vând pentru miliarde? Apoi, când vine vorba să-şi justifice averile – că-i trece vreunuia prin minte să adune cifrele şi-i dă cu rest – “afaceriştii” încep să declare că banii cei mulţi le-au fost donaţi de părinţi sau alte rude şi prieteni sau împrumutaţi de pe la persoane fizice. Curiosul căruia i-a dat cu rest socoteala merge pe fir şi află că părinţii respectivului au o pensie de mizerie şi n-au fost proprietari de terenuri sau clădiri in viaţa lor. Prietenii despre care zice el că i-au împrumutat banii ori se descoperă că nu ar fi avut posibilitatea altfel decât teoretic ori nu pot nici ei să justifice sumele mari pe care… le-au dat cu împrumut.

Nu e deloc greu de înţeles de ce anumite întreprinderi cu sediul in apartament de bloc şi cu doar unul - cel mult doi salariaţi - obţin contracte de milioane de euro de la stat… Fiecare îmbogăţit trebuie să aibă o firmă pentru că banii trebuie spălaţi undeva (justificaţi cumva).

E destul de uşor de dovedit (pentru profesionişti) că anumite persoane nu pot justifica sumele imense pe care le cheltuie; nu-şi pot justifica averile. De ce nu sunt “puricaţi”? Pentru că bicoz , cum ar zice romglezul: trafic de influenţă… eventuale ameninţări… ziceţi voi.

Încrengătura corupţiei e cumplită şi nu e uşor să găseşti firul de care să tragi pentru a descâlci ghemul spinos. Chiar dacă găseşte cineva acest fir are nevoie de spate lat, pentru că fără sprijin instituţional puternic sfârşeşte (in cel mai bun caz) prin a fi discreditat, marginalizat social.