Jocul de-a politica

Azi am fost într-o vizită şi in camera de zi mergea televizorul… Deoarece ştie că nu mă interesează emisiunile pe teme politice, cele cu bârfe etc, gazda butona de pe un canal pe altul pentru a găsi ceva care nu miroase a politică dar nu e nici film (pentru că nu mai vede bine scrisul nici cu ochelari) dar nici emisiuni de bârfe sau concursuri… Desenele animate erau dublate de oameni cu voci piţigăiate – cred că acelaşi om la mai multe personaje – aşa că deranjau auzul. Muzica nu era pe gustul gazdei… Aşa că… a rămas la canalele unde se discuta despre “politică” – cele care, de fapt, îi plac. Şi-aşa am aflat despre “scandalul” in PSD (Partidul Social Democrat). Am prins câteva vorbe ici, câteva colo şi mi-am făcut o idee despre ce (pare că) se întâmplă: remaniere, neînţelegeri între prim-ministru şi şeful partidului din care face parte, demisii neacceptate de partid dar susţinute de demisionari pe motive gen “să nu pătăm imaginea partidului” şi alte blabla. Apoi am citit articolul lui Călin Hera, Fotografia unui eşec anunţat.

Ce mi-a dat atunci prin cap! Nu, nu un glonţ! Aş face meningită: glonţul cald, creierul rece… Mi-a dat prin minte că tipii ăştia joacă teatru pentru a-l da ascuns pe “şeful de cadre”. Dacă şeful şi-ar da demisia pur şi simplu ar fi considerat slab şi repede uitat. Dacă şi-ar da demisia după ce toate tunurile au fost şi sunt pe el ar putea declara că se retrage pentru a nu… strica imaginea partidului, pentru a nu impiedica implementarea programului care i-a ajutat să câştige aceste alegeri (cu majoritate dintr-o minoritate). Fie vorba: imediat se împlineşte un an de când “alianţa” e la putere şi totul e varză tocată – 10 luni in care s-a discutat despre un partid (partidul comunist in alte culori) şi s-a uitat de România şi de români. Aşadar, dacă ar demisiona pentru a nu strica imaginea partidului s-ar putea retrage la afacerile lui (poate chiar lângă fostul primar al Constanţei, prin Brazilia sau Madagascar) şi ar fi uitat, probabil, inclusiv de DNA… Răspunderea penală pentru nu-ştiu-ce fapte s-ar prescrie la un moment dat, ar interveni reabilitarea pentru condamnarea deja încasată şi omul ar putea reveni… nepătat, ca un Făt Frumos din zmeura coaptă pe cal alb, strigând că vrea să salveze România, că vrea să ofere românilor o viaţă mai bună, că nu se va mai lăsa învins de “forţele oculte”, că… şi că… că…

E un scenariu posibil, cred. Complicat? Da. Riscant (din punct de vedere politic)? Da.

Politicienii vor bunăstare pentru noi toţi - dar bunăstarea pe care pare că ne-o pregătesc se reduce la... culmea gastronomiei: să mâncăm umbră de raţă pe miros de varză. Sunt politicieni care strigă că ne vor binele. Zic să nu-i lăsăm să ni-l ia… Zic şi io…