Gheaţa şi oamenii vârstnici

In tramvai
Spunea un tânăr oarecare
Unui bătrân, cu "politeţe":
- Stau jos acum, că în picioare
Voi sta destul la bătrâneţe.
(Ion Vladimir)

Probabil că nu aş fi scris rândurile de mai jos dacă nu citeam textul doamnei Elena Marin Alexe: Postu-i post si treaba-i treaba… Multa indiferenţă (şi răutate) zace in unii dintre cei care, generic, sunt numiţi oameni.

In febra “marii asfaltări” ce-a avut loc in Braşov anii trecuţi in zona unde locuiesc au desfiinţat o alee in trepte late şi au nivelat, ajungând să existe acolo o alee in pantă, într-o zonă intens circulată. Şi-au mai făcut vreo două alei asfaltate, tot in pantă. Iarna e jale acolo! Majoritatea trec prin “zona verde” pentru că altfel nu au şansa să rămână la verticală când asfaltul e acoperit cu strat de gheaţă pe care nu se deranjează cineva să-l cureţe aruncând ceva substanţe… Nici pe ditamai bulevardul nu s-au deranjat să cureţe!

Dimineaţă plimbam câinele in zona aleilor in pantă. Un bătrânel înalt a ieşit din mini-market-ul de la parterul unui bloc şi a făcut doi paşi spre una dintre alei; şi-a rămas acolo, nemişcat, pe gheaţă, cu o mână întinsă in lateral, pentru echilibru, cu cealaltă atârnând pe lângă corp, ţinând o sacoşa de nailon in care se vedea o franzelă. Pe lângă el a trecut un bărbat scund şi îndesat care călca apăsat pe gheaţă. S-a uitat la bătrânelul înalt şi şi-a văzut de drum. A mai trecut un tânăr care şi el s-a uitat la bătrânel şi-a trecut mai departe… Eram in capătul celălalt al zonei şi mi-am dat seama că omul nu poate înainta (comerciantul n-a curăţat nici el gheaţa din zona magazinului) şi nu părea că-l va ajuta vreun trecător. M-am grăbit spre el, trăgând după mine câinele care voia in altă direcţie. L-am rugat să-mi dea voie să îl ajut. S-a agăţat de braţul meu aproape cu disperare şi a vrut să păşească pe gheaţă. L-am îndrumat prin zona verde, acoperită cu zăpadă, să fim amândoi in siguranţă, pentru că nu prea aveam echilibru şi cu câinele in lesă.

- Grea iarna pentru bătrâni – mi-a zis el, oftând. Când eşti singur n-ai de ales, trebuie să ieşi…

Am vrut să-l conduc până la porţiunea de asfalt curăţat dar a zis că prin zăpadă se descurcă. Mi-a mulţumit şi eu mi-am văzut de treabă, dar nu m-am îndepărtat prea mult, să văd ce face. După câţiva paşi s-a oprit şi s-a sprijinit cu o mână de un pom. Am făcut câţiva paşi spre el, dar chiar atunci o tânăra care trecea pe acolo, cu doi copii mici pe care-i ţinea de câte o mâna, s-a oprit şi a vorbit ceva cu el. Am văzut cum îşi îndeamnă micuţii să se ţină de mâini şi ea l-a ajutat pe bătrânel să treacă mai departe. Până să îl ajute ea au trecut pe acolo destui oameni in putere.

Nu reuşesc să înţeleg cum poţi privi un om care are, vădit, nevoie de ajutor şi să treci indiferent pe lângă el… Ce urgenţă ai, ce te reţine să ajuţi pe cineva să parcurgă o porţiune de gheaţă, să urce in autobuz un bagaj voluminos ş.a.m.d.?

Şi mă enervează la culme aştia care încasează saci de bani pentru a curăţa străzile iarna şi se deranjează numai pentru carosabil! Daaa! Ştiu că avem şi noi obligaţia de a curăţa pe unde locuim, aşa cum au aceeaşi obligaţie şi comercianţii pe unde au magazine… Dar sunt atâtea zone unde nu e obligaţia noastră! Ce fac poliţaii locali iarna? Stau la căldurică? Ar putea încasa bani din amenzi… dar ei par a amenda doar oameni săraci, care caută prin gunoaie… sau femei care hrănesc pisici.