Dacă moartea tatălui său îl silise să-şi întrerupă
studiile la medicină după al doilea an, in realitate el nu avusese niciodată
intenţia să devină ceea ce se cheamă un medic, adică să îngrjească bolnavi.
Adevărul-adevărat
este că meseria pe care a dorit dintotdeauna s-o profeseze nu există. Foarte tânăr
fiind, avea adeseori impresia că in sat la el o mulţime de oameni nu se aflau
la locul potrivit, şi că porneau pe-un drum care nu era al lor, numai şi numai
pentru că nu ştiau încotro s-apuce.
Şi
plăsmuia in închipuire un om foarte inteligent şi mai ales foarte înţelegător, un om care să fie in acelaşi timp şi medic
şi preot, de pildă, un om capabil să înţeleagă de la prima vedere soarta
semenilor săi. […]
Lumea
s-ar fi îngrămadit să consulte un asemenea om aşa cum consulţi un medic. El ar
fi fost pe undeva, un fel de reparator de destine. Şi nu numai din pricina
inteligenţei. Poate că nici nu avea nevoie de o inteligenţă excepţională. Dar
pentru că era in stare să trăiască viaţa tuturor oamenilor, să intre in pielea
tuturor oamenilor.
Maigret
nu vorbise cu nimeni despre asta şi nici nu îndrăznea să se gândească prea
mult, căci şi-ar fi bătut joc de el însuşi. Neputând termina medicina, intrase
printr-o întâmplare la poliţie. Dar, la urma urmei a fost doar o întâmplare? Oare poliţiştii nu se îndeletnicesc şi ei,
câteodată, cu reparatul destinelor?
(din volumul intitulat
“Maigret şi fantoma”, de Georges Simenon - volum care începe cu romanul “Prima anchetă a lui Maigret” – Editura
Z, Bucureşti, 1992, traducere: Al. Mirodan).
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina
şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc
să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul
acestui joc.
₪₪₪
Scriitorul
belgian Georges Joseph Christian Simenon este
creatorul personajului Jules Maigret, faimosul comisar din romanele poliţiste scrise
începând de prin anii 1930. Comisarul e prezentat ca fiind un tip calm, un om
care îi înţelege pe ceilalţi dar nu închide ochii la ilegalităţi (poate, doar
la unele găinării). In majoritatea romanelor şi nuvelelor in care apare,
comisarul are cam 40-50 de ani. In romanul “Prima anchetă a lui Maigret”, de unde am copiat citatul, personajul
are vârsta de 28 de ani, e secretarul unui comisar şi proaspăt căsătorit.
Fumează pipă, poartă pălărie şi manta. Când investighează e interesat să înţeleagă
şi motivul care determină pe răufăcător să încalce legea şi vrea să ştie cât
mai multe despre victimă şi anturajul acesteia.
In
această “primă anchetă”, fiind de serviciu într-o noapte când un flautist a
venit să reclame strigătul de ajutor al unei femei, la o fereastră, şi un foc
de pistol pe care l-a auzit in casa respectivă, el s-a dus să cerceteze. De-a
lungul anchetei a avut mereu senzaţia că şeful său i-a încredinţat ancheta
fiind sigur că va da greş. Secretarul Maigret bănuia că superiorii lui vor să
muşamalizeze cazul pentru că erau implicate persoane din înalta societate,
chiar o familie pe care o frecventa şeful său direct…
sursa |
Georges Simenon s-a născut in 13 februarie 1903 – familia locuia pe
strada Leopold nr. 26 (nr. 24 azi) din Liège. La vârsta de 3 ani a învăţat
să citească la grădiniţa Saint-Julienne. între 1908 şi 1914, a urmat Institutul
Saint-André. În septembrie 1914, la puţin timp după izbucnirea Primului
Război Mondial, şi-a început studiile la Colegiul Saint-Louis, un liceu iezuit.
La vârsta de 16 ani era editor la Gazette de Liège, unde articolele sale nu erau de prea mare
importanţă dar acea slujbă i-a dat posibilitatea de a explora o varietate de teme
ca: politica, comerţul sau, mai important, criminalitatea oraşului, studiind
oarecum tehnicile poliţieneşti ale criminologului Edmond Locard. Perioada
petrecută la Gazette l-a
acomodat cu arta scrisului constant şi spontan. În această perioadă Georges
Simenon a redactat mai mult de 150 de articole sub numele de G. Sim. Sub
acest pseudonim (a folosit mai multe pseudonime de-a lungul timpului) a publicat
primul sau roman (1921) şi a scris mai multe piese umoristice. Timpul liber
şi-l petrecea în această perioadă frecventând diverse localuri de noapte.
Oamenii cu care obişnuia să se întâlnească variau de la anarhişti sau artişti
până la viitori criminali (trei), care în cele din urmă au apărut în
romanul Les trois crimes de mes amis.
Afară de aceste interacţiuni amalgamate, scriitorul s-a apropiat de un grup de
cântăreţi cunoscut ca La Caque.
Chiar dacă nu s-a implicat în munca lor, el a cunoscut-o prin aceştia pe
viitoarea sa soţie (prima), Régine Renchon. A avut mai multe relaţii
extraconjugale, cea mai faimoasă iubită fiind Josephine Baker (dansatoare,
actriţă şi cântăreaţă franceză de origine americană ).
In timpul războiului a fost bănuit de colaborare cu naziştii (dar s-a constatat
că ar fi putut fi doar oportunist) iar Gestapo îl bănuia că e evreu, din cauza
asemănării numelui Simenon cu Simon. Oricum,
după război, a fost pus sub investigaţie pentru că negociase drepturile de
adaptare a cărţilor sale cu nişte studiouri germane. În 1950 a primit sentinţa
de a nu avea voie să publice vreo lucare nouă timp de cinci ani. Această
decizie însă, a fost ţinută secret şi nu a avut prea mare efect. (mai multe pe
wikipedia).
A
murit în somn în noaptea de 3 septembrie sau dimineaţa de 4 septembrie 1989 la
Lausanne, Elvetia.
De-a
lungul timpului au fost ecranizate multe dintre romanele scriitorului şi mai
mulţi actori au interpretat rolul comisarului; între aceştia, reprezentativ mi
se pare Jean Gabain şi surprinzător, din 2016 in cel puţin trei ecranizări,
Rowan Atkinson (mi se pare foarte potrivit in rol).
Se spune despre Georges Simenon: era o victimă a modei, fiind considerat şi unul
dintre bărbaţii foarte eleganţi (Louis Vuitton îl considera unul dintre cei mai
loiali cumpărători); era un scriitor prolific - a scris 1200 de povestiri
utilizând 15 pseudonime şi in anul 1928 a scris 44 de romane; scria între
6000-8000 de cuvinte pe zi (o legendă urbană menţionează că in 24 de ore a
scris un roman, in public, in faţă la Moulin
Rouge din Paris, stând într-o “cameră de sticlă” şi acceptând idei şi
personaje de la publicul adunat acolo); era metodic atunci când începea un
roman, şi nu ieşea din rutină (deconecta telefonul şi nu voia să fie deranjat
pentru nimic) - pentru numele personajelor se inspira din mulţimea de cărţi de
telefon (inclusiv străine) pe care le adunase; colecţiona pipe; este scriitorul
cu cele mai multe romane adaptate pentru marele ecran; îi plăceau femeile şi nu
se ferea de prostituate (ambele soţii au acceptat muuultele lui infidelităţi -
ultima lui cucerire, veneţianca Teresa Sburelin i-a fost amantă timp de 23 de
ani, intrând in familie ca servitoare a celei de a doua soţii, Denyse Ouimet).
Nici nu știu care e mai interesant: Jules Maigret sau Georges Simenon! ☺
RăspundețiȘtergereOricum, îmi place ideea de ”medic și preot”.
Săptămână excelentă, dragă Diana!
Si mie imi place ideea de "medic si preot". :)
ȘtergereO! Cred ca Georges Simenon a imprumutat mult din el celebrului personaj - mai puţin pasiunea pentru femei. :)
Multumesc, Zina draga! Iti doresc sa ai o zi minunata!
mult mi-au plăcut romanele citite din multele scrieri ale lui Simenon, adică îmi plăcea Maigret (şi îmi place şi acum ! )!!! un bun poliţist !!!
RăspundețiȘtergerefelicitări pentru subiectul ales şi fragmentul transcris !!!
să ai o săptămână cât mai bună, aşa cum îţi doreşti !
pupic !
Imi plac mult romanele politiste, in general si sunt unele care-mi plac in special: cele cu detectivi "consacrati", intre care si Maigret. :)
ȘtergereAm citit multe dintre scrierile lui politiste dar si mai multe au ramas necitite...
Multumesc, la fel! Saptamana frumoasa sa ai si tu! Pupici!
Nu stiam ca George Simenon a reusit atat de bine sa-si corijeze destinul. E ceva de invidiat...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Cu placere. :)
ȘtergereAvea sclipiri de geniu, se pare. :)
Cartea am citit-o, dar au trecut prea multi pentru a mi-o reaminti. Politistele cu Maigret mi-au placut mult de tot. Dar nu stiam nimic de autor, asa ca multumesc mult pentru prezentare. Intre preot si medic poate as introduce si saman, asa, sa mai complic lucrurile!
RăspundețiȘtergereSeara frumoasa, Diana draga si cat mai mult spor in tot ceea ce faci!
Pupici! <3
Cu multa placere, Suzana draga!
ȘtergerePâna la aceasta postare nici eu n-am stiut mare lucru despre autor.
Samanul nu ar complica lucrurile. :) As zice ca le simplifica, avand in vedere ca poate "comunica" si cu lumea spiritelor. :) Intelegerea lui pentru oameni si destinul fiecaruia ar fi mai... sigura.
Multumesc. Iti doresc sa ai o zi minunata! Spor in tot ce ai de facut! Pupici! <3
Mi-a placut intotdeauna Georges Simenon si Maigret-ul lui,in sute de ipostaze!Ideia de preot-medic e chiar foarte buna,vindecam trupul prin
RăspundețiȘtergerevindecarea sufletului !Am citit si cateva nuvele ale lui G.S.,sensibile si emotionante,fara politisti !
Succes in activitati,draga Diana !
Am devorat romanele cu Maigret dar pâna la aceasta postare nu mi-a trecut prin minte ca G.S. a scris si alte genuri - stiam despre el foarte puţine lucruri.
ȘtergereMultumesc, Natalia draga! La fel! Yiua minunata sa iti fie!
Am intrat sa caut cartea.. gasit si comandat (de pe libris <3)... plus inca 3... :))))
RăspundețiȘtergereE periculos. Cand vine vorba de carti la mine e periculos :)).
Pupici, cu drag :).
:)) Nu obisnuiesc sa comand online dar ma feresc sa intru in librarii cand stiu ca nu-mi pot permite (financiar) sa cumpar cate carti imi atrag atentia - de cate ori o fac cheltuiesc aproape tot ce am si apoi, un timp,... trag sania pe uscat. :)
ȘtergerePupici, cu drag! :)
Ce fragment deosebit ne ai prezentat aatazi, Diana draga! Cu toate ca am citit o multime din romanele in care Maigret este personajul principal, citatul despre reparatorul de destine nu mi-l mai amintesc...Si cat de frumos este! Multumrsc ca mi l-ai adus in atentie. Ma pune serios pe ganduri... oare cati dintre noi practica meseria pentru care a fost nascut cu calitatile de cuvinta?! Oare cati din noi stim exact ce meserie ne ar placea sa progesam?! Si... chiar daca credem candva ca o anumita meserie ne-ar fi fost potrivita este intr-adevar asa?! 😊 cine poate sti?! Ne-ar trebui cateva vieti sa putem proba! Dar nu avem decat una la dispozitie si trebuie sa ne preocupam sa facem din aceasta ce se poate mai bine si mai frumos...
RăspundețiȘtergereTe pup draga mea. Imbratisari de la trio pentru trio 💗
Fragmentul l-am "retinut" (in scris) cu multi ani inainte, cand politistii erau "zei"! - pentru ca ii cunosteam doar din romanele de gen. :)
ȘtergereSi eu ma gandesc, uneori, cati oameni nu fac ceea ce li se potriveste cu adevarat... Stiu ca sunt multi dar nu-mi pot imagina cat de multi! In ceea ce ma priveste, nu stiu exact ce mi s-ar potrivi dar stiu ce nu as putea face si m-am ferit (cat am putut, dar fara succes) :) sa fac (pentru prea mult timp, oricum). Ceea ce tine de cifre, de calcule este cumplit pentru mine! :)) Si vreo zece ani am lucrat... contabilitate! :)) M-am lasat! Tangential ma mai implic, cand ma roaga cineva sa "arunc o privire" sau sa ofer unele informatii - de teorie nu m-am lasat. :)
Drept zici: daca nu putem sti ce ni se potriveste sa iubim ceea ce facem, pentru ca o singura viata aveam. :)
Multumesc, Carmen draga! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
Ziua minunata sa iti fie!
O Sarbatoare de Craciun minunata, draga Diana!
RăspundețiȘtergereFetreceri frumoase, colorate si aromate alaturi de cei dragi!
Un Nou An cu sanatate si impliniri si muuulte idei inspirate!
La Multi Ani! Si pupicei! <3
Multumesc din suflet, Suzana draga! <3
ȘtergereCraciunul a fost minunat! O afirm ca si cum as fi surprinsa - si, cumva, chiar sunt! :)
Un An Nou cu sanatate iti doresc, multe bucurii, armonie si belsug - alaturi de toti cei dragi!
Te imbratisez cu drag! Pupici! <3
La multi ani, Diana! Un An Nou asa cum ti-l doresti, alaturi de ce dragi! Sarbatori fericite! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Cristi!
ȘtergereAn Nou cu sanatate, armonie si belsug - pentru tine si cei dragi! :)