Pagini

2018-03-21

Cărţile mele de colorat. Fleur and Color on Wednesday

Când eram copil îmi plăcea să colorez, îmi plăcea să desenez, să pictez… Talent nu prea aveam dar… aveam la desen doar note de zece – ceea ce mai târziu mi-a dat de înţeles că… ori colegii ceilalţi (care nu aveau nota maximă) erau varză ori profesoara era indulgentă cu mine şi încerca să mă încurajeze. Când, in clasa a şasea, am uitat că ne-a dat temă la desen – ceva cu extratereştri – am făcut desenul in recreaţii şi am primit nota nouă. Nu vreţi să ştiţi cât am fost de dezamăgită!
Când, in clasa a opta, ni s-a predat desenul tehnic… aleluia! Abia reuşeam să scot un opt chinuit! Într-o zi, ca temă, ne-a dat de scris alfabetul – litere mici şi litere mari, de tipar. Hm. Am rugat un verişor, proiectant, să-mi facă tema. Omul m-a ajutat şi… profesoara mi-a zis să scriu câteva litere pe o foaie, sub ochii ei. M-am straduit degeaba, evident, şi am recunoscut că nu am făcut eu tema. Mi-a dat un cinci pentru că n-am insistat că sunt scrise de mine şi pentru că literele scrise de mine atunci, pe loc, erau de nota cinci. Mai apoi, de 8 Martie, am desenat pentru profă un trandafir, folosind numai linii drepte şi am folosit tuş roşu, negru şi verde. I l-am oferit, alături de un buchet de ghiocei. I-a plăcut atât de mult încât mi-a făcut cadou o notă de zece, să-mi “ridice” media pe trimestru. Cred că acela e singurul desen de care am fost cu adevărat mulţumită (in clasa a VIII-a) şi pe care nu l-am lucrat pentru notă.
Timpul a trecut, şi-am uitat de cărţile de colorat, de desen artistic şi tehnic (deşi am lucrat câteva luni “la proiectări”, in locul unei fete care era in concediu pentru copilul abia născut).
Anul trecut am primit de la o prietenă, Luiza, două cărţi de colorat: Lumea culorilor, Mister Oriental, creioane colorate obişnuite şi o cutie cu creioane colorate cerate. In primele zile am colorat ca disperata, apoi am călcat frâna şi mai coloram din când in când, până am renunţat, pentru că timpul părea tot mai scurt.
carti si creioane de colorat

Laura, prin una dintre postările ei (mandale), mi-a amintit că am doua minunate cărţi de colorat şi… m-am gândit să fotografiez ceea ce am colorat. Din păcate, pozele nu sunt foarte bune şi nu se observă textura sidefată a paginilor colorate şi nici culorile nu apar atât de vii cum, de fapt, sunt.
Din Lumea culorilor
desene colorate in carte de colorat
desenand in contur
pagini din cartea de colorat
Din Mister oriental
desene colorate
Profesoara de desen amintită mai sus este cea care mi-a insuflat dorinţa de a meşteri singură una-alta. In orele ei mai şi meşteream diverse: felicitări, mărţişoare, broşe, brăţări… Ştiţi care-i culmea?! Nu-mi amintesc numele ei! O am in memorie, aş fi recunoscut-o oricând, dar nu-i mai ştiu numele. Sigur, îl pot afla. Cred că ar trebui să-l aflu…

26 de comentarii:

  1. Hello dear Diana!
    Such beautiful drawings you made!
    Love the oriental mystery paintings!
    I had some class lessons in the past but unfortunately I didn’t have a good teacher!!
    Have a lovely day!!Hugs!
    Dimi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hello dear Dimi!
      Thank you!
      Our teacher was so... awesome! But... I found that late. :)
      Have a lovely evening! Hugs!

      Ștergere
  2. Mi-ar plăcea și mie o astfel de carte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca gasesti in librarii - in orice supermarket sigur! :)
      Happy WW!

      Ștergere
  3. Stii ce îmi place la postarile tale? Aproape toate se leaga cumva de o amintire, de un lucru frumos sau mai putin frumos...
    Chestia cu desenele în scola generala îmi pare acum asa de absurda! Profesorii de atunci chiar vroiau ca toti sa fim un fel de Michelangelo, nici macar un micu Picasso nu acceptau!
    Multumesc de participare!
    Iti doresc o zi frumoasa si colorata! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Ella draga! <3
      "Jocul" initiat de tine ma inspira. :)
      :)) Un micut Picasso! Desigur! :)) Norocul meu ca profa noastra nu avea astfel de pretentii! :)) Oricum, era o profa foarte faina - si eu nici macar nu-i mai tin minte numele! :(( Intr-un trimestru lipsisem mai mult si ea a venit sa-mi spuna "temele" apoi a venit sa ia desenele... Ma simt asa o ingrata ca nu-i mai retin numele! Asta-i "memoria" mea! Nici prenumele invatatorei nu-l mai tin minte, nici al tuturor colegilor (daca am pierdut legatura cu ei)...
      Cu muuulta placere! :)
      Multumesc!
      Seara minunata iti doresc sa ai! Si zile superbe! Pupici! <3

      Ștergere
  4. cam asa si eu, nu prea le am cu desenul, sa nu ma pui sa fac oameni sau animale :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Nici eu nu ma pricep la prea multe dar sa colorez "pe contur"... ma mai descurc. :)

      Ștergere
  5. Ce pagina frumoasa de... jurnal! ❤ cat de mandra ar fi profesoara de desen sa citeasca acest articol - sustinut bineinteles de articolele in care ne-ai prezentat superbele talecrealizari artistice!
    Nu m-ar mira ca in zilele ce urmeaza sa auzi despre ea ceva sau chiar sa o intalnesti personal pe profesoara de desen din generala! Mie mi s-a intamplat de doua ori cel putin! Profesorul de lb.româna/ literatura si latina din scoala generala nu cred ca m-a simpatizat in mid deosebit la vremea aceea, insa invatam bine si eram printre premiantii clasei. Mereu am fist atenta la tot ce ne-a explicat si mereu imi amintesc anumite expresii sau intamplari din timpul orei de româna. Hazardul a facut ca mama sa il (re)intalneasca la asociatia pensionarilor pe care o frecventeaza. Si profesorul mi-a trimis prin mana o carte cu autograf, publicata de el. Tare mult m-a impresionat!
    Apoi un alt joc al dwstinului a facut ca cel mai iubit profesor din liceu, proful de franceza, cel care ne-a insuflat dragistea si interesul pt cultura, arta si natura, e vecin de cartier cu fosta mea colega de banca, in Paris! Cat m-am bucurat sa aflu ca ii merge bine! 😊
    Te pup Diana draga. O zi minunata sa ai. Imbratisari si ganduri bune de la trio pentru trio 💕

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De-ai sti cat de mult mi-ar placea s-o reintalnesc! :) Nici nu stiu daca mai traieste... Avea vreo 30 de ani cand am fost eleva ei (asa cred)... Culmea este ca lucra, pentru "fondul plastic", intr-un bloc de langa al nostru, unde au si azi atelier cativa artisti plastici, si nu am intalnit-o altfel decat la ore sau cand a venit la noi...
      Nu stiu cum se face, dar cu toti profii de romana m-am avut tare rau! :)) Cu cel din a XI-a si a XII-a mai putin, dar nici el "n-a scapat". :) Efectiv, nu erau profesori! Ne dictau si cam atat! Exceptandu-l pe cel mentionar separat mi se pareau lipsiti de imaginatie si de drag de profesie...
      Latina?! :)) Ce-i aia latina? :)) Aveam numai zece, pentru ca... stiam sa copiez. Mai tarziu am regretat ca nu m-am deranjat sa invat latina... :)
      Un gest superb al acelui profesor! Poate fi dovada ca te aprecia.
      Profesoarele de franceza pe care le-am avut de la gradinita si pana la terminarea liceului au fost toate niste... doamne! Se vedea ca le place ceea ce fac si se straduiau, chiar si cu cei care nu pareau interesati. Mi-a placut limba franceza - si-o stiam mai bine decat stiu engleza... :) dar... culmea e ca azi stiu mai multa engleza decat franceza. :) Influenta numeroaselor filme americane pe care le urmaresc. :) Bine! Nu stiu engleza1 Inteleg totul si ma descurc sa ma fac inteleasa, dar... ca un copil care abia invata sa vorbeasca. :) La fel si la franceza. :)
      Te imbratisez cu drag, Carmen draga! Pupici si ganduri bune de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  6. Si ai meu au carti de colorat, pacat ca nu am avut parte cand eram mici de asa ceva...
    O sursa de inspiratie, poti copia desenul si il poti colora diferit.
    Poate reusesti sa-ti amintesti numele celei cu care ai lucrat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce idee faina! Sa copiez desenele! Au fost cateva pe care, dupa ce le-am colorat, mi-as fi dorit sa le fac altfel. :) Multumesc.
      Cartile noastre de colorat au fost simple, dar erau frumoase. :) E drept ca nu incurajau creativitatea in mod deosebit dar... erau ok. :)
      Nu reusesc... :( Am sunat putinii colegi de generala de care mai stiu dar nici ei nu-si amintesc. :( Era profesoara la scoala generala 19 si lucra pentru "fondul plastic" intr-un bloc aflat peste drum de scoala (e si azi un atelier acolo)... Incerc sa dau de o fosta colega care azi e profesoara la scoala 19...

      Ștergere
  7. Si mie imi plac mult cartile de colorat. Au un farmec aparte.

    RăspundețiȘtergere
  8. Oare ce alte talente mai ascunzi? Cu mesteritul ne-ai dat gata! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Mona! De colorat "pe contur" e simplu. :) Timp sa fie!

      Ștergere
  9. Ce taaaaare! Vai, trebuie sa imi gasesc carticica de colorat pe care o incepusem;)). E atat de relaxant sa colorezi, nu? Am pus-o asa bine incat am si uitat sa ii mai acord atentie.
    Pe acestea doua nu le stiam - ma bucur ca ni le-ai prezentat. Sper sa reusesti sa o gasesti pe doamna profesoara. :)

    Pupici cu drag
    rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Am si eu obiceiul de "a pune bine ceva" si... pace buna! Caut de albesc! :)
      Chiar ca e relaxant sa colorezi! :) Cand am colorat am uitat, efectiv, de orice altceva! Singura mea "problema" era: ce culori se potrivesc! :)
      Pana sa le primesc n-aveam idee ca exista si astfel de carti de colorat. :) Apoi am mai vazut, dar nu am cumparat, zicandu-mi ca trebuie sa le "completez" pe acestea mai intai... Cred ca am gresit, dar e timp sa indrept greseala. :)
      Sper sa aflu numele acestei profesoare... Daca nu gasesc pe cineva care il stie... nasol. :(
      Multumesc, Rux! Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  10. Foarte frumoasa povestea ta,"amintiri din copilarie"!Profesoara ta ti-a
    trezit aptitudinile pentru creatia artistica,simtul culorii si altele,pe care tu le-ai dezvoltat cu timpul,si acum realizezi niste lucrusoare
    minunate,cu care ne surprinzi !Nu conteaza numele ei,ci amintirea
    sufletului ei,care te-a ajutat,draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Natalia draga! <3
      Asa mi-am spus si eu: nu conteaza numele, dar mi-ar placea sa il pot scrie aici... E un om care, cred, mi-a trezit gustul pentru "mesterit". Cred ca face parte dintre oamenii care, intr-o anumita masura, mi-au influentat viata (o parte din ea). :)
      Zile senine iti doresc sa ai! <3

      Ștergere
  11. Imi plac amintirile tale - povesti cu multe culori.
    Eu inca nu am terminat ceva complet, mai colorez ceva pe ici pe colo, dar unele parca sunt atat de complicate incat ma blocheaza cumva. Nu prea am realizat cand le-am luat. Dar cred ca o sa schimb ideile principale. Asa ca imi voi propune sa colorez la ele cate putin in fiecare zi. Sa vad daca ideile se schimaba de la o zi la alta. Ce ai colorat tu sunt chiar foarte frumoase. Iar pentru cele facute doar cu creioane exista un fel de fixativ, utilizat si pentru carbune. In felul acesta culorile nu se sterg.
    Spor la creat lucruri frumoase, Diana draga! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Suzana draga!
      Cred ca si eu m-am simtit blocata din cauza unor desene ceva mai complicate - in sensul ca nu ma puteam hotari care ar fi culorile potrivite. :) Sau... poate pentru ca erau prea... amanuntite. :)
      Cred (ca si tu) vei constata ca ideile se schimba. :) In cazul unora, dupa ce le-am terminat, mi-am spus ca "aici s-ar fi potrivit alta culoare" - ceea ce ar fi condus la un alt efect vizual, daca nu chiar... forma. :)
      In realitate, cele mai multe dintre cele pe care le-am colorat arata foarte fain (imi plac, adica) :) Ideea fixativului de care amintesti se retine :) (n-aveam idee, si e bine de stiut si pentru alte "ocazii"). Din cartile acestea de colorat observ ca pot fi desprinse paginile usor si... pot fi inramate. :)
      Iti doresc sa ai un weekend minunat! SI spor in toate cele bune! Pupici! <3

      Ștergere
  12. Ce preocupări frumoase și relaxante! Acum am înțeles de unde vine pasiunea ta pentru lucrurile faine, făcute de mână. Bravo ție că ai păstrat vie pasiunea insuflată pentru frumos și pentru preocupări frumoase.
    Am văzut pe la Lidl niște cărți de colorat ca ale tale... pentru adulți. Și m-am mirat, dar acum înțeleg că pot fi o adevărată terapie, când ai un stil de viață foarte stresant.
    Mi-a plăcut ce frumos ai evocat amintirea profesorilor care te-au inspirat.
    Numai bine să-ți fie, dragă Diana și zilele fericite! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Alex draga!
      Ooo! Chiar sunt relaxante! :) In timp ce coloram mintea mea era rupta de oricare alt gand! :) Ceva bine se intampla in mintea noastra atunci cand reusim sa gasim o ocupatie care sa ne "intrerupa" gandul de la cotidian - cel putin, eu asa simt. :)
      Numai bine si zile fericite iti doresc si eu, cu drag! :)

      Ștergere
  13. La un moment dat erau foarte la moda cartile astea de colorat si erau prezentate ca fiind recreationale pentru adulti. Si pe mine m-au tentat dar stiam ca nu o sa le colorez niciodata asa ca nu am cumparat niciodata una. Sunt tare frumos colorate! Cred ca ti-a luat foarte mult timp.
    A fost un cadou reusit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca a fost un cadou reusit si, cumva, venit la fix. :)
      Pana le-am primit habar nu aveam ca exista - abia apoi am inceput sa le observ in unele magazine. :) Nici eu nu mi-as fi cumparat, gandind ca n-o sa le colorez! :))
      Multumesc pentru apreciere, Adriana. In general, da, au luat ceva timp, dar decat sa fi umblat ca un leu in cusca mai bine ca am desenat ca o disperata! :))

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.