Semnătura parfumată: Opium. Poveste parfumată

In 27 februarie 2018 Povestea parfumată a împlinit 7 ani. Am descoperit-o destul de târziu şi destul de greu m-am hotărât să-mi iau inima in dinţi şi să întreb dacă poate participa oricine. Eram la început, pe blog, şi habar n-aveam despre ce e vorba. Acum ştiu ceva mai mult, cu prea puţin mai mult; dar ce mai contează, dacă mă distrez?

La mulţi ani tuturor membrilor Clubului “Poveşti parfumate” – din trecut, prezent şi viitor!

Prima mea semnatură sub o poveste scrisă in cartea cu Poveşti parfumate a fost “Opium” (Yves Saint Laurent), pe care l-am amintit la povestea “Parfumul nopţii de Sânziene sau parfumul dansului” – nu a fost tocmai o poveste pentru că nu prea mă descurcam la acea oră cu poveştile (nu zic că mă descurc foarte bine acum!) – am scris descrierea dansului rajput aşa cum a făcut-o Mircea Eliade, dans despre care îmi spun şi azi că poate fi descris şi prin parfumul Opium. 

In general, nu-mi prea schimb semnătura, dar am încercat şi Magie Noire (Lancôme), cu mult înainte de Opium, şi multe altele, dar mereu am revenit la Opium. Deşi nu e tocmai un parfum “de zi” nu mă sfiesc să-l folosesc ziua.

Acum îmi pare rău că n-am păstrat sticluţele de la parfumuri! Am început să le colecţionez abia după ce am scris poveşti parfumate.

Timpul îşi lasă semnătura in sufletul şi pe chipul omului, in piatră şi in trunchiul copacilor… Timpul semnează mereu, pretutindeni, chiar dacă nu toţi, şi nu întotdeauna, observăm semnătura Timpului. Cel mai adesea semnează parfumat şi fiecare miros pe care-l simţim la un moment dat ne poartă înapoi, cu gândul dar şi cu sufletul. Uneori mi se pare că simt parfumul “Faun”, de la Miraj – da, apă de toaletă pentru bărbaţi dar pe care am folosit-o un timp pentru că imi placea tare mult. Faun şi Opera (sticluţa ambalată in cutie neagră, catifelată) au fost singurele parfumuri româneşti pe care le-am folosit înainte de anul 1989. “Faun” e parfumul primei tinereţi, cu toate nebuniile ei. Când mă gândesc la acest parfum mă şi aflu in acel timp in care totul părea posibil, in care zilele erau aproape întotdeauna prea scurte.

Fiecare parfum pe care l-am cunoscut îmi aminteşte o altă perioadă din viaţă – legătura între toate acestea o face Opium, ca şi cum ar fi… un fir călăuzitor. Dacă-mi place un parfum nu mă interesează a cui semnătura poartă, nu mă interesează dacă e pentru femei sau pentru bărbaţi, dar mereu revin la Opium, mai devreme sau mai târziu.

Noh, e mai mult o dare de seamă decât o poveste, dar n-am vrut să lipsesc la aniversare.

Adevărate Poveşti parfumate găsiţi in tabelul de pe blogul Mirelei.