Ziua Naţională (internaţională?) Alfred Hitchcock – 12 martie

In general nu mă interesează regizorii filmelor care-mi plac, dar mi-a trezit interesul acest regizor după ce am văzut documentarul Night Will Fall – Va cădea noaptea (2014), care este, de fapt, montajul unui documentar început de Sidney Bernstein in 1945, despre cum ruşii, americanii şi britanicii au eliberat diferite lagăre de muncă şi de exterminare administrate de nazişti. La montajul acestui film documentar va da o mână de ajutor şi regizorul american. Despre regizor am auzit şi citit una-alta; am văzut şi filmul din 2012: Hitchcock -  cu Anthony Hopkins şi Helen Mirren - care ilustrează perioada in care a fost filmat Psycho, dar prea multe nu ştiam.

Alfred Hitchcock, care avea deja un renume in istoria cinematografiei şi care a inventat anumite tehnici in materie a fost solicitat pentru acest documentar, dar filmul Night Will Fall va fi terminat şi difuzat abia in anul 2014, deşi unele fragmente au fost difuzate mai ales, la vremea respectivă, in procesul împotriva naziştilor deoarece imaginile constituiau  adevărate probe împotriva unor indivizi dar şi dovada faptului că civilii germani ştiau despre existenţa acestor lagăre, unele fiind la mică distanţă de localităţile unde îşi duceau viaţa liniştită.

In 1945, pe măsură ce peisajul politic european se reorientează în direcția ce va duce ulterior la Războiul Rece, proiectul este oprit, iar materialul depus în arhiva Imperial War Museum din Londra. În 2014, Imperial War Museum a restaurat materialul, iar regizorul André Singer a inițiat proiectul recuperator care a devenit filmul “Night Will Fall”. Fiecare cinematografie națională are propriul repertoriu de filme despre care se tace deliberat. Pentru cinematografia britanică, dosarul numărul F3080 din arhiva Imperial War Museum este cu siguranță cel mai cumplit caz de tăcere deliberată.

***

Alfred Joseph Hitchcock (n. 13.08.1899, Leytonstone, Londra, U.K. – d. 29.04.1980, Bel Air, California, S.U.A.) a fost regizor şi producător de film, considerat a fi unul dintre regizorii cu cea mai mare influenţă asupra posterităţii – regizori precum Claude Chabrol, Brian De Palma, François Truffaut, Pedro Almodóvar recunosc că Alfred Hitchcock şi opera sa i-au influenţat în carieră.

Alfred Hitchcock a început să filmeze în anul 1922 și a făcut ultimul său film, Family Plot, în 1976. Stilul său cinematografic unic in genul thriller şi filmelor cu suspans i-au adus titlul de “maestru al suspansului”.

A regizat mai mult de 50 de filme, trecând prin toate erele cinematografiei, şi a contribuit la afirmarea unor actriţe precum Joan Fontaine, Ingrid Bergman, Shirley McLane, Grace Kelly. Cariera de regizor şi-a început-o in Regatul Unit, in 1922, şi din 1939 a început să lucreze in S.U.A., unde s-a mutat definitiv, cu familia (cetăţenia americană a obţinut-o in 1955). Filme ca Murder (1930), The Man Who Knew Too Much (1934) şi mai ales The 39 Steps (1935) l-au transformat într-o emblemă internaţională a noului cinematograf britanic.

Cariera in S.U.A. şi-a început-o prin adaptarea romanului Rebecca, de Daphne Du Murier (1940), dramă care exploatează temerile şi iluziile unei tinere soţii care se mută în Anglia şi care trebuie să lupte cu un bărbat distant, o menajeră excesiv de posesivă şi mai ales cu memoria fostei soţii: frumoasa şi misterioasa Rebecca. Acest film a obţinut unsprezece nominalizări la Premiile Oscar, dar John Ford a câştigat în acel an pentru cel mai bun regizor.

Deşi e recunoscut internaţional ca regizor de mare valoare nu s-a bucurat de prea multe premii. În 1958 primeşte Globul de Aur pentru cel mai bun serial TV – Alfred Hitchcock Presents. În 1968 a primit un Oscar onorific, Premiul în Memoria lui Irving Thalberg pentru întreaga sa cariera în cadrul ceremoniei Premiilor Academiei. În 1979, American Film Institute îi decernează premiul pentru munca sa. În acelaşi an, Regina Angliei îi decernează titlul de Sir.

S-a născut într-o familie săracă şi părinţii i-au dat o educaţie strictă catolică, fiind înscris la colegiul iezuit St. Ignatius din Londra, unde domnea un regim foarte sever şi pentru neascultare sau mici greșeli, băieții erau bătuți cu o vergea groasă din gumă. A părăsit colegiul după moartea tatălui său. A studiat inginerie și navigație, iar după absolvire a început să lucreze la Compania Telegrafică Hanley.

De mic i-a admirat pe Charles Dickens si Edgar Allan Poe, dar era atras şi de cinema, mai ales după ce a văzut filmul lui D.W.Griffith, Naşterea unei naţiuni (film mut din 1915), despre consecinţele războiul civil american, asasinarea lui Lincoln şi apariţia Ku Klux Klan in viaţa personajelor.

S-a căsătorit la vârsta de 27 de ani, cu Alma Reville, iar la 7 iulie 1928 s-a născut fetița lor, Patricia. Soţia i-a fost şi cel mai apropiat colaborator.

Era celebru pentru glumele sale proaste pe care le făcea mai ales actorilor. Din cauza defectelor fizice şi a sensibilităţii sale rănite, Hitchcock a fost din copilărie un singuratic şi nu se simţea deloc bine printre oameni. Devenind regizor celebru, el evita în mod demonstrativ orice recepţie sau petrecere. Distracţia sa principală au fost glumele vulgare şi o oarecare cruzime pe seama celorlalţi. Stilul său nemilos este cunoscut şi au existat mai multe însemnări care pretindeau că acesta depăşea anumite limite după ce se încheiau filmările, spre disperarea celui mai apropiat colaborator al său, soţia.

Alfred Hitchcock a descoperit actriţe, le-a făcut vizibile, le-a urcat pe un piedestal şi le-a transformat în simboluri ale cinematografiei. Prefera blondele. Blondele sunt cele mai bune victime, spunea el în 1977, sunt ca zăpada virgină pe care apar urmele sângeroase. Talentul lui Hitchcock pentru a-şi alege protagonistele i-a pavat şi viciat totodată cariera, punându-i eticheta de maestru al suspansului. Printre cele pe care le-a făcut cunoscute se numără şi:

Ingrid Bergman a jucat în Notorious (1946), Spellbound (1945), Under Capricorn (1949);

Eva Marie Saint a jucat în North by Northwest (1959) - unul dintre cele mai bune filme ale regizorului;

Grace Kelly a jucat în Rear Window (1954), Dial M for Murder (1954), To Catch a Thief (1955); căsătoria acesteia cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco (in aprilie 1956) şi retragerea ei din lumea filmului au făcut ca starea sănătăţii lui Alfred Hitchcock să se înrăutăţească

Joan Fontaine a jucat în Rebecca (1940), Suspicion (1941), pentru care a câştigat Oscarul la categoria Cea mai bună actriţă în rol principal;

Doris Day a jucat în The Man Who Knew Too Much (1956);

Janet Leight a jucat în Psycho (1960), pentru care a fost nominalizată la Oscar la categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar;

Kim Novak a jucat în Vertigo (1958); in 2012, thriller-ul psihologic Vertigo a fost votat cel mai bun film al tuturor timpurilor, într-un sondaj care a reunit 846 de critici şi 358 de regizori, organizat o dată la 10 ani de revista Sight and Sound editată de British Film Institute.

Tippi Hedren a jucat în The Birds (1963) – a primit un Glob de Aur la categoria Cea mai promiţătoare actriţă, Marnie (1964). Această actriţă, azi in vârstă de 86 de ani, şi-a scris memoriile - din care unele fragmente au fost deja publicate de The New York Post - in care dezvăluie că a îndurat hărţuirea sexuală, intimidările şi cruzimea regizorului Alfred Hitchcock  pe tot parcursul celor şase luni de filmări din anii 1960 la lungmetrajul care a făcut-o celebră: The Birds (Păsările).

Preferinţele lui profesionale pentru actori erau Cary Grant, James Stewart şi Gregory Peck.

***

Pentru americani, in special, 12 martie este Ziua Naţională (poate fi şi internaţională) Alfred Hitchcock. Poate că nu va mai fi sărbătorit după “scandalul sexual” dezvăluit de actriţa Tippi Hedren in memoriile sale dar, deocamdată, regizorul are mulţi fani.

De ce a fost aleasă ziua de 12 martie pentru a-l sărbători nu se ştie, cert este că de mai mult timp se întâmplă la fel in fiecare an: fanii celebrează viaţa şi munca unuia dintre maeştrii filmului. Hitchcock a avut un stil regizoral distinctiv și recunoscut. El a fost pionier in folosirea camerei de filmat aflată in mişcare într-un mod in care să creeze impresia că spectatorul priveşte prin ochii altei persoane, forțând publicul să se angajeze într-o formă de voyeurism. A încadrat in film fotografii pentru a maximiza anxietatea, teama sau empatia şi a folosit o editare inovatoare. In filmele lui împrumută şi unele teme din psihanaliză.

Revista MovieMaker l-a descris ca cel mai influent regizor din toate timpurile şi este considerat unul dintre cei mai importanţi maeştri ai cinematografiei.

N-aş zice ca sunt fan dar mi-au plăcut filmele pe care le-am văzut şi care sunt regizate de Alfred Hitchcock şi mi se pare interesantă această celebrare.