Pagini

2018-06-13

Părintele magiei moderne: Jean Eugène Robert-Houdin

Asemănarea de nume Houdin - Houdini nu e întâmplătoare. Houdin a fost magnific la vremea lui şi atunci când tânărul şi talentatul iluzionist american născut in Ungaria, Erik Weisz (1874-1926), a căutat un nume de scenă a ales să-l omagieze pe ilustrul său predecesor şi şi-a spus Harry Houdini - înaintaşul ar fi fost mândru de realizările acestuia.

Portret, Jean-Eugene Robert

Jean-Eugène Robert, considerat părintele magiei moderne, s-a născut in 6 decembrie 1805, la Blois, Franţa, in familia unui ceasornicar, Prosper Robert. El a fost primul magician care a performat pe o scenă de teatru îmbrăcat in costum oficial de seară, modă preluată de mulţi dintre succesorii săi.

La iluzionism a ajuns întâmplător, se poate spune. Pe la mijlocul anilor 1820 a făcut economii şi a comandat două volume despre ceasornice, scrise de Ferdinand Berthoud (Traité de l'horlogerie). Când a ajuns acasă cu pachetul sosit a descoperit două volume de magie intitulate Amuzamente ştiinţifice (Scientific Amusements). Curiozitatea a fost mai mare şi in loc să returneze cărtile le-a citit. Din aceste volume a învăţat elemente simple de iluzionism şi le practica la orice oră din zi, devenind repede interesat de această artă.

Ceea ce se ştie despre Robert-Houdin provine in cea mai mare parte din scrierile lui, iar acestea erau menite mai degrabă să amuze decât să ofere o cronică a vieţii autorului - e motivul pentru care cercetătorii nu pot separa, cu certitudine, faptele de ficţiune.

Iluzionistul şi-a lăsat cititorii să înţeleagă că un moment de cotitură in viaţa lui a fost momentul când a devenit ucenic la magul Edmund De Grisi, fiu de conte, cunoscut mai ales sub numele de Torrini. A performat la petreceri private şi cu o trupă de actori amatori.

La o petrecere, Jean a întalnit-o pe fiica unui ceasornicar parizian: Jacques François Houdin, originar tot din Blois. Tânărul magician s-a îndrăgostit de Josèphe Cecile Houdin de la prima întâlnire şi in 8 iulie 1830 s-au căsătorit, el adăugând numelui său numele de familie al soţiei, devenind Jean Eugène Robert-Houdin. Cei doi au avut împreună opt copii, dar numai trei au supravieţuit.

La Paris, unde locuia, lucrează in magazinului socrului dar meştereşte fel de fel de mecanisme şi echipamente pentru trucurile de magie. Unele le vinde, pentru că are nevoie de bani. Cel mai apreciat a fost mecanismul care scria şi desena, maşinărie pe care a prezentat-o in faţa regelui Louis Philippe şi pe care, mai apoi a vândut-o lui P.T. Barnum (afacerist american, amintit cel mai des pentru trucurile sale celebre şi capcane in lumea divertismentului).

In 19 octombrie 1843 moare soţia, lăsându-i trei copii in îngrijire. Pentru a se putea descurca s-a recăsătorit aproape imediat - noua soţie fiind cu zece ani mai tânără; aceasta a preluat repede frâiele gospodăriei, iluzionistul având acum timp pentru el. Îi plăcea să privească marile spectacole de magie care veneau la Paris şi visa ca într-o zi să aibă şi el teatrul său.

A început să construiască mecanisme şi echipamente pentru sine pentru că veniturile aduse de magazin şi noile sale invenţii i-au adus suficienţi bani pentru a experimenta noile trucuri inventate. Finanţat de un prieten, contele de l'Escalopier, a reuşit să aibă sala sa, dar la primul spectacol a avut emoţii şi in memoriile sale scrie că a fost un dezastru, deşi criticii nici nu fuseseră prezenţi. Nu renunţă la idee şi in anul următor, cu un nou truc, are succes imens, oamenii venind cu zecile la spectacol şi, fiind acolo, vedeau şi celelalte realizări ale iluzionistului.

Faima lui a cescut repede, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi iluzionişti. A călătorit in Statele Unite şi in state europene, unde a întâlnit personalităţi importante, precum regele Louis Philippe şi regina Victoria. Turul european l-a finalizat in 1855 şi a hotărât să se retragă din lumea spectacolului, revenind in Franţa şi stabilindu-se într-o fermă de lângă Blois.

In anul 1856, guvernul francez l-a convins pe Robert-Houdin să mai dea un ultim spectacol, de data aceasta in interesul statului. Louis-Napoleon l-a rugat să încerce pacificarea triburilor din Algeria, împăratul fiind îngrijorat mai ales de tribul Marabouts ai cărui membri erau controlaţi de inşi care pretindeau că au abilităţi magice şi sfătuiau liderii celorlalte triburi să renunţe la orice înţelegeri cu francezii.

Napoleon al III-lea dorea ca Robert-Houdin să dovedească faptul că magia franceză era mai puternică. Sfinţii tribali utilizau trucuri ca mersul pe jar şi şarpele fermecător pentru a-şi demonstra puterea şi pentru a porni o revoluţie împotriva coloniştilor francezi. Iluzionistul a acceptat şi a plecat in Algeria, unde a dat mai multe spectacole apoi, la o întâlnire cu liderii tribali, Robert-Houdin a început cu trucuri simple şi mai apoi a trecut la unele serioase, furând unui om puterea şi făcând un altul să dispară. Oamenii au fost atât de înspăimântaţi de “puterea vrăjii” încât au fugit din cort. Mai apoi, l-au onorat pe Robert-Houdin oferindu-i un manuscris sfânt şi jurând să se supună Franţei.

Reîntors in Franţa şi-a dedicat restul vieţii scriindu-şi memoriile şi cărţi de magie; şi-a continuat şi munca de inventator, dar moartea unuia dintre fiii săi in războiul franco-prusac l-a îmbătrânit brusc.

Jean Eugène Robert-Houdin a murit de pneumonie in 13 iunie 1871.

4 comentarii:

  1. Foarte interesant! Ce inseamna sa fii la locul potrivit si la momentul potrivit! ☺☺☺ Daca pachetul cu carti îl desfacea Prosper Robert, probabil ca fiul, Jean-Eugène Robert nu ar mai fi avut surpriza aceea care i.a provocat dorinta de a exersa iluzionismul! Ciudat destin!
    Multumim pentru minunata relatare, Diana draga.
    Pupici si îmbratidari. de la trio pentru trio <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acele carti au fost, cu adevarat, punctul de cotitura in viata lui. Sa mai spuna cineva ca o carte nu poate schimba viata unui om. :) Poate ca, intr-adevar, nimic nu-i intamplator. :)
      Cu multa placere, Carmen draga!
      Multumim! Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

      Ștergere
  2. Mi-a placut tare mult articolul <3. Iti multumesc. M-a relaxat, mai ales dupa o furtunica ce mi-a bagat apa si in camera si in balcon (in balconul inchis curgea apa din tavan dinspre balconul tot inchis al vecinului.. doar o galeata am strans.. lol). Asa tare a batut ploaia in geam... :-s.
    Pupici :D.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga Rux!
      Oh! :) Ai nevoie de un magician, sa opreasca apa care se infiltreaza! Groaznic! Am vazut cam cum se petrec lucrurile si cat disconfort creaza. :(
      Si aici ploua si tuna de vreo ora! Miki, catelusa, s-a bagat sub masa, la picioarele mele - ii e tare teama de tunete (nici nu vrea sa iasa din casa cand tuna! iar daca e afara si aude un tunet baga viteza spre casa de zici ca-i la curse de caini) :)
      Pupici! <3

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.