De ce l-a îndrăgit câinele pe om. Citate favorite

Cu sute şi sute de ani in urmă, un câine trăia in pădure alături de urs. Ziua mergeau împreună la vănătoare şi se împăcau de minune, dar seara, când să meargă la culcare, pe câine îl apuca câteodată lătratul; şi azi aşa, mâine aşa, ursul îi spuse că nu-l mai poate suferi din cauza schelălăielii lui. In cele din urmă, câinele înţelese că nu mai era chip să trăiască sub acelaşi acoperiş cu ursul.

Întâlni o vulpe, îi istorisi necazul cu ursul şi ea îl pofti să locuiască in vizuina ei. Ziua totul mergea strună: şiretenia vulpii şi puterea câinelui îi făceau să vină acasă încărcaţi de vânat. Dar când să meargă la culcare, însă, auzindu-l pe câine cum latră, vulpea îi spuse:

- Nu-i bine ce faci! Dacă te aude lupul sau tigrul, vin glonţ aici şi ne ucid pe amândoi!

Sătul de cicăleala vulpii, câinele se gândi la un alt animal mai mic decât el, care să nu îndrăznească să-l bată la cap. Şi, din întâmplare, in pădure îi ieşi in cale un iepure.

- Ce spui, iepuraş, ţi-ar plăcea să vânăm împreună? îl întrebă câinele cel voinic.

Onorat, iepurele îi răspuse pe nerăsuflate că ar fi fericit de o asemenea tovărăşie, ziua şi noaptea. Şi merseră a doua zi împreună la vânătoare. Lângă el, iepurele se simţea parcă alt animal. Toate bune. Se ospătara in doi şi petrecură clipe frumoase. Dar, la culcare, când iepurele auzi ce tare latră câinele, o rupse la goană părăsindu-şi şi casă şi tot, de teamă că lătratul să nu atragă toate fiarele într-acolo.

Plictisit de toate animalele cu care încercase să-şi ducă zilele, se opri într-o bună zi la casa unui pădurar:

- Ma primeşti, bunule pădurar? îl întrebă câinele şovăielnic.

Şi ca să nu mai aibă supărare, îl anunţă că el e obişnuit să latre de câte ori are poftă, când e fericit şi când e trist şi mai ales de câte ori simte că se apropie vreo vietate de el.

- Sunt tare bucuros că vrei să trăieşti pe lângă casa mea! Ziua vom vâna împreună, şi seara am să-ţi pregătesc un culcuş minunat. Cât priveşte obiceiul tău de a lătra, e un bine pentru mine, căci mă vei anunţa de toţi oaspeţii care vor să ne viziteze; şi dacă-s buni îi vom primi cu bunătate şi dacă or fi răi, cu puşca.

- Rămân tot restul vieţii cu tine, omule! Tu nu eşti nici fricos, nici mofturos cum au fost toţi pe lângă care am trăit până acum, încheie câinele şi se gudură fericit de primirea pădurarului.

(din colecţia Poveşti nemuritoare (vol. 16) - poveste populară maghiara, Editura Vox 2000, Bucureşti, 2013)

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.