A cădea, a călca pe bec

Este o expresie care se folosește pentru a descrie o situație fără ieșire, o opoziție puternică, o problemă insurmontabilă, un obstacol neprevăzut, o greșeală, o situație delicată.

Expresia ar putea avea originea undeva în Franța secolului al XIX-lea, când iluminatul stradal era realizat cu ajutorul lămpilor alimentate cu gaz și arzătoarele din lămpi se numeau becuri.

Când au fost montate, oamenii neatenți sau / şi bețivii se loveau, se împiedicau de ele și unii cădeau, pentru că nu se așteptau să fie acolo niște stălpi.

Într-o altă variantă se explică despre faptul că lămpile inițiale imitau forma stilizată a unui jandarm și luminau colțurile întunecate ale unor alei. Asemănarea - în lumina difuză -  cu un jandarm a intrat în argoul* răufăcătorilor: jandarmii care asigurau liniştea cetăţenilor noaptea erau porecliţi bec de gaz și celor care erau prinși în flagrant li se spunea ai căzut pe bec, ai picat peste un felinar cu sensul ai dat peste caraliu.

=====================================================================

*Argoul este un limbaj convențional folosit în mod conștient de către vorbitorii unui grup social sau profesional pentru a nu fi înțeleși de ceilalți. După Ion Pachia Tatomirescu, argoul este un mod de exprimare nonliterar, specific anumitor grupuri sociale „certate cu legea“ și cu „codul manierelor elegante“ - grupuri alcătuite din vagabonzi, delincvenți, dar și din elevi, studenți, militari ș. a. – care și-au format un „vocabular special“, cuprinzând cuvinte "cu sensuri deturnate“, din limba comună, ori din sfera regionalismelor, neologismelor etc., după un „cod propriu-încriptat“, cu „înțelesuri“ fără vreo legătură cu sfera lor propriu-zisă, încât să fie „de nebănuit“ îndeosebi celor ce reprezintă autoritățile, ori celor ce au legături cu autoritățile. (wikipedia)