Excluderea unui stat din Uniunea Europeană

Excluderea unui stat din Uniunea Europeană nu este posibilă deoarece tratatele constitutive ale Uniunii, legislaţia primară, legislaţia secundară (regulamente, directive, decizii, recomandări, avize etc.) nu cuprind prevederi concrete cu privire la excluderea unui stat membru din Uniunea Europeană sau din Uniunea Economică și Monetară.

Excluderea ar fi o sancţiune care ar atinge grav drepturile şi libertăţile cetăţenilor din statul membru exclus şi ar fi o măsură nedreaptă deoarece ar însemna ca cetăţenii să suporte consecinţele eşecului unor autorităţi naţionale reprezentate de oameni incompetenţi sau animaţi de interese proprii sau de grup.

Scenariul excluderii unor state despre care se consideră că nu au reuşit să ţină pasul cu obligaţiile ce le revin in calitate de membri ai Uniunii este avansat tot mai frecvent, dar o soluţie acceptabilă de soluţionare e greu de găsit.

Chiar dacă excluderea nu este o sancţiune, există măsuri care pot fi aplicate. Una dintre aceste sancţiuni, precizată in Tratatul Uniunii Europene, se referă la suspendarea unor drepturi ale statului care încalcă grav şi repetat valorile prevăzute in Tratat: Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii,  statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.

Poate fi suspendat inclusiv dreptul la vot in Consiliul European (acest organism reuneşte şefii de stat sau de guvern din ţările membre in Uniunea Europeană). Măsura aplicată statelor care refuză să îşi îndeplinească obligaţiile se referă la procedura de infringement care poate conduce la sancţiuni financiare - sumele de bani care ar urma să fie plătite zilnic sunt din banii adunaţi la bugetul de stat, nu din banii personali ai politicienilor care iau hotărâri greşite.

In cazul unui stat membru care îşi încalcă in mod continuu şi voit obligaţiile şi nici una dintre sancţiunile posibile azi nu are efectul scontat - de a obliga statul in cauză să îşi respecte obligaţiile – pare că singura opţiune legală (conform Tratatelor Uniunii) este negocierea cu statul recalcitrant, negociere in urma căreia să se decidă retragerea voluntară. Îmi e destul de greu să nu mă gândesc că politicienii care conduc azi România fac tot ce pot pentru a ajunge la o astfel de negociere nedorită de majoritatea cetăţenilor români.

Informaţii pe larg in articolul semnat de av. Andreea Miheş:

https://www.juridice.ro/201796/retragerea-voluntara-si-excluderea-din-uniunea-europeana-si-din-uniunea-economica-si-monetara.html