O dilemă morală. Jocul cuvintelor (tema Dilema)

Apelul primit de la viitorul soţ al celei mai bune prietene n-a mirat-o foarte mult pentru că ea era una dintre domnişoarele de onoare. O ruga să îl întâlnească azi, la un restaurant din centrul oraşului. Îi plăcea prietenul bunei sale prietene - şi la bărbaţi aveau aceleaşi gusturi dar niciodată nu s-a întâmplat să fie geloase una pe cealaltă pentru vreun bărbat.

Nu s-a pregătit in mod deosebit pentru întâlnire, dar simţea oarecare emoţie, deşi nu ar fi fost prima dată când ar fi fost numai cu el. Acum avea sentimentul că îşi înşală prietena! A alungat gândul şi-a plecat la întâlnire. El o aştepta in uşa restaurantului; a condus-o înăuntru, unde au ocupat o masă lângă fereastră. Ospătarul a venit imediat şi a luat comanda. Până când au sosit gustările au discutat fleacuri, deşi ea ardea de nerăbdare să afle ce doreşte el, pentru că voia să plece cât mai repede. Când acel gând al plecării se derula sub fruntea ei, bărbatul i-a luat palma dreaptă între ale lui. Ea a tresărit puternic şi l-a ţintuit cu privirea.

- Eşti sigură că nu vrei să fii iubita mea?!

Tânăra a rămas mută; simţea cum îi transpiră palma între ale lui şi a încercat să o retragă. Dacă l-ar fi cunoscut înaintea prietenei sale da, i-ar fi plăcut foarte mult să fie iubita lui. Fragmente de amintiri îi zburau acum prin minte şi realiza că el pusese şi înainte astfel de întrebări, prin gesturi, cuvinte, priviri. Inima bătea să-i spargă pieptul şi el îi reţinea mâna.

- De ce faci asta?! a reuşit să întrebe. Vrei să alungi prietenii din jurul viitoarei tale soţiii?

- Nu - spuse hotărât. Vreau doar să ştiu, cât se poate de clar, că nu există cea mai mică şansă să fim împreună. Îmi place Ina, mi-e dragă, dar după ce am început să te cunosc mai bine pe tine…

- Aşa ceva nu se poate. Dacă nu-mi eliberezi mâna iese urât.

El i-a eliberat mâna.

- Te rog să nu-i spui Inei. Chiar vreau să mă căsătoresc cu ea.

Femeia s-a ridicat şi a ieşit din restaurant ca vântul. Picioarele îi tremurau, obrajii îi ardeau, tâmplele îi zvâcneau şi buzele îi erau uscate. Nu putea gândi raţional. Mergea pe străzi aiurea, cu gândul numai la prietena ei. Cum putea să-i spună aşa ceva cu o săptămână înainte de nuntă?! Nu se gândea să fie iubita acelui om, dar va crede asta prietena ei? Cum putea să mai dea ochii cu ea şi soţul ei după această întâmplare?! Ar trebui să-i spună? Spunându-i, exista riscul ca prietenia să se sfârşească. Acelaşi risc exista şi dacă nu-i spunea, plus riscul nefericirii prietenei sale într-o astfel de uniune matrimonială. Zeci de întrebări se alergau in mintea ei ca frunzele uscate într-un vârtej de vânt. Avea o săptămână pentru a hotărî ce să facă. Spera să intervină ceva şi situaţia să dispară. Se simţea ruptă in două!  

Exerciţiu de imaginaţie - Jocul celor 12 cuvinte (202), găzduit de Eddi.

Tema săptămânii: Dilema.