Ziua Mondială a Libertăţii Presei

Presa liberă nu înseamnă (şi) jurnalism de calitate.

Presa poate fi liberă numai atunci când jurnaliştii (şi deţinătorii de presă) sunt oneşti, se dedică informării publicului cu onestitate, cercetând temeinic anumite informaţii, protejându-şi sursele de informaţii (când e cazul), formulându-şi opiniile in termeni civilizaţi fără a depăşi limitele in goana după ştiri. Jurnaliştii trebuie să respecte codul deontologic.

Libertatea presei (sau libertatea mass media) este acel principiu conform căruia comunicarea şi exprimarea prin diferite mijloace trebuie să fie neîngrădite de intervenţia (exagerată a) statului (prin instituţiile sale), de diferite organizaţii, persoane fizice ş.a.m.d.. Principiul derivă din dreptul la libera exprimare. Libera exprimare, însă, nu înseamnă vulgarităţi, jigniri, calomnii, dezinformări, manipulări şi altele asemenea. Există informaţii considerate sensibile şi pot fi considerate clasificate (interzise publicului larg). Astfel de materiale sunt, in general (nu exclusiv), cele care privesc securitatea naţională. Secretul chestiunilor publice sau particulare nu poate fi opus ziaristului decât in mod excepţional şi pentru motive clar exprimate.

Libertatea presei înseamnă şi refuzul de a publica ceva, din orice motiv; această libertate o au şi proprietarii de media, editorii şi chiar tipografii. Dreptul de a publica şi dreptul de a refuza publicarea depinde de legislaţia fiecărui stat, la fel ca şi in cazul limitelor de acces la informaţii de interes public.

Libertatea presei derivă şi din drepturile şi îndatoririle jurnaliştilor. Între drepturi sunt: publicarea ştirilor (adevărate) şi opiniilor; editarea de ziare; liberul acces la toate sursele de informare şi dreptul de a ancheta liber orice fapte care condiţionează viaţa publică; colectarea şi sintetizarea informaţiilor de orice fel; refuzul publicării unor articole, participarea la adunările publice; transmiterea către public a mai multor opinii alternative; transmiterea corectă, completă şi obiectivă a informaţiei (care este şi o obligaţie); refuzul exprimării părerilor care sunt contrare convingerii şi constiinţei sale ş.a.. Între obligaţii sunt: respectarea adevărului, apărarea libertăţii informaţiei, a comentariilor şi a criticilor; publicarea informaţiilor a căror origine este cunoscută (in caz contrar să menţioneze rezervele care se impun), să nu elimine informaţii esenţiale, să nu deformeze conţinutul unor texte şi documente; să nu se folosească de metode necinstite pentru a obţine informaţii; să respecte viaţa particulară a persoanelor; să rectifice orice informaţie publicată care s-a dovedit inexactă ş.a.. (pentru amănunte a se vedea codul deontologic al jurnalistului).

Dreptul la informaţie, la libera exprimare şi la critică sunt libertăţile fundamentale ale fiecărei fiinţe umane. Pentru un jurnalist, dreptul la informaţie, la libera exprimare, la critică fac parte din misiunea de informare a publicului. Răspunderea jurnaliştilor are întâietate faţă de orice altă răspundere (inclusiv faţă de patronii lor şi/sau de autorităţile de stat). Respectarea îndatoririlor jurnaliştilor in exercitarea profesiunii poate fi realizată numai in condiţii de independenţă şi demnitate profesională.

Ziua Mondială a Libertăţii Presei, proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. in anul 1993, in urma unei recomandări adoptate in cadrul celei de a XXVI-a sesiuni a Conferinţei Generale a U.N.E.S.C.O. din anul 1991, e marcată in fiecare an in ziua de 3 mai. Această zi a fost instituită pentru a atrage atenţia asupra importanţei respectării libertăţii de exprimare, conform Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (art. 19): Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.