A demisionat Pufitică la început de an, dar îl port in amintire. Inima îmi tresare de bucurie
când mă gândesc la el şi zâmbesc instantaneu. N-am cum să nu zâmbesc! Era
aproape uman. Ştiu că sună cumva
aiurea afirmaţia, dar altfel nu îl pot descrie.
Dacă-i vorbeai, îţi răspundea pe limba lui; dacă-i arătai degetul arătător in
semn că nu-i voie, riscai să te alerge prin casă. Îl lăudai, mieuna într-un
fel; îl certai, mieuna cu ton jos şi îşi ascuţea boticul - nu-i convenea deloc şi
voia să pună la punct pe oricine îndrăznea să-i facă observaţie. Într-o vreme, când era el mic-mic, a stat mai
tot timpul in buzunarele mele, când nu intra pe mânecă, să se cuibărească la încheietura
cotului când aveam de lucru la tastatură. A fost un motan puternic - la propriu, dar şi ca personalitate - era pe post de câine:
mârâia la străinii care intrau in casă. Îi plăcea să se joace cu ghemotoace de
hârtie, pe care ţi le aducea între dinţi - să i le mai arunci - şi învăţase
comanda “lasă!” Mai avea o calitate
Pufitică: se uita pe sine pentru
Johnny, micuţul motănel venit la noi de sub boturile câinilor maidanezi; îi
ceda şi mâncare, îi ceda şi locurile pe care le voia micuţul deşi îi plăceau şi
lui.
Poate părea anacronic
să ai, într-o lume pierdută in
egoism, sentimente puternice pentru
o mică felină răsfăţată.
=====================================================================
Pentru Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Edi.
Cele 12 cuvinte: bucurie,
amintire, uman, descrie, lume, inima, vreme, sentimente, anacronic, puternic,
sine, lasa
======================================================================
Chiar nu este anacronic. Si chiar daca la prima vedere egoismul pare sa fie prezent peste tot, a doua vedere schimba totul! :)
RăspundețiȘtergereUn text minunat, scris cu mult sufletel!
Multumesc, Diana draga pentru lectura. Nici nu ai idee ce bine imi pare ca te-ai prins in joc!
Pupici si o zi minunata! <3
Ultima fraza am combinat-o pentru a putea prinde in poveste cuvantul "anacronic" - din fericire, lumea nu e doar o mare de egoism. :)
ȘtergereMultumesc pentru compliment, Suzana draga! Ma cam ia valul cand scriu despre suflete dragi - de aceea, cred, scriu destul de rar. :)
Eu iti multumesc! In joc ma prind de fiecare data cand cele 12 cuvinte par sa-si aleaga singure subiectul, frazele. :) Cu tema e la fel, doar ca la teme nu prea se leaga "de la sine". :)
Zi minunat aiti doresc sa ai si tu! Pupici! <3
Multumesc pentru lectura ...
RăspundețiȘtergereDe cate ori citesc despre motanul tau ma gandesc desigur automat la Mishu. Cred ca îti lipseste enorm Pufitica si mai cred si faptul ca a fost un motan tare deosebit! A fost fericit sa fie cu tine si tu ai fost fericita sa-l ai! Asta conteaza cel mai mult acum!
Sa ai o zi placuta, Diana draga! Pupici! <3
Eu iti multumesc! :)
ȘtergereFoarte mult imi lipseste! Umplea casa! :)) Era un nazdravan. L-a adus mama cam la un an si jumatate de an dupa ce a murit catelusa Bony - crescand, Pufitica parea sa fie "reincarnea" catelusei! :)
Tare drag mi-a fost! Cred ca si eu lui. :) Eram singura pe care n-a "atacat-o". Uneori se "prefacea" ca vrea sa-mi dea cu gheara - cand nu-i convenea ceva - ma privea in ochi si renunta. Eram singura careia ii permitea sa il tina in brate. N-a fost un motanel prea sociabil. :)
Multumesc, Ella draga! Minunata sa fie si ziua ta! Pupici! <3
Ce drăguț! Chiar și eu mai zic de cate un animăluț că-i uman.😋
RăspundețiȘtergerePufitica e tare nemaipomenit. Sa lase de la el pentru Johnny, nu i de ici, de colea.
Eu îl am pe Albia care te musca sa i acorzi doar lui atenție, sa nu le răsfeți pe Corbu, doar pe el.Si sdaca se poate nici să nu te joci cu Corbu, odată că e al lui și a doua oară că i gelos, doar el sa fie răsfățat.(ce i drept că s căței), dar tot e de apreciat generozitatea lui Pufi. 😀 Numai bine!!
Asa-i! Unele chiar par ca pricep totul si au si atitudini pe care le vezi in general la oameni. :)
ȘtergerePufitica "vorbea" mai ceva ca o siameza! Cand vorbeam la telefon el "ma dubla" - toti cei care ma cautau la telefon se distrau cand il auzeau in fundal. O clipa nu-i tacea gurita!
Pufitica chiar m-a surprins, pentru ca in urma cu mai multi ani adusese tata o pisicuta mica-mica si doar ca n-o haituia Pufi! Cand l-a adus mama pe Johnny am avut emotii. Pufitica l-a pus la punct si pe dulaul Boby, un boxer pe care l-am gasit (acum, daca s-au intalnit in raiul animalutelor, s-or intelege). :)
Ce dragut! <3 Asa e Miki, catelusa pe care o avem la noi din cand in cand. Sa nu cumva sa mangaiem alt catel ca imediat incepe sa latre, sa se impinga in celalalt catel si sa sara pe noi! :))
Multumesc. Numai de bine iti doresc, cu drag!
Of, dragul de el! Chiar cred că înţelegea. Se vede că avea personalitate, din ce spui şi din atitudinea din fotografie :)
RăspundețiȘtergereO zi bună îţi doresc, Diana!
Tare drag mi-a fost pisoiasul acesta! :) Zilnic m-a amuzat cu ceva; nici suparata nu-mi permitea sa fiu: maraia la mine cand eram trista sau prost dispusa, si-mi dadea tarcoale ca si cum ar fi vrut sa atace. :)) Atitudinea lui ma facea sa râd.
ȘtergereMultumesc, Potecuta! Zi buna iti doresc sa ai si tu!
Pufitica, ai vazut ce frumos a scris Diana despre tine? Si a pus si o poza minunata ca sa te vedem <3.
RăspundețiȘtergereSunt sigura ca simti iubirea acolo sus pe norisorul tau.
Mi-am imaginat cum stateai in maneca... cum te impuneai :). E ciudat cum ochii mintii pot sa dea viata textului. Sau poate am avut si ajutor? :P.
Pupici cu drag si imbratisari de la mine si un pui mic si cuminte care doarme la ora asta.
Multumesc, Rux! Pufitica s-ar fi rasturnat cu labutele in sus si ar fi tors de fericire!
ȘtergereVa intorc, cu drag, imbratisarile si pupicii! Pentru tine si micutul cu ochi rotunzi si blanzi! <3 <3
Imi pare rau ca l-ai pierdut....
RăspundețiȘtergereSi ma bucur tare ca l-ai avut si ca v-ati fericit unul pe altul! Ai un suflet deosebit!
Multumesc, draga Mona! <3
ȘtergereDe nu l-as fi avut pe Pufitica mi-ar fi fost, oarecum, greu sa cred cum sunt unii pisoi. :) L-am iubit neconditionat; si el pe mine. :)