Provocarea cu numărul șase m-a supus unei încercări în plus, pentru că uniformele nu mi-au plăcut niciodată; de fapt, cred că nu uniformele în sine mi-au displăcut, cât ideea de uniformă. Toată viață am fugit de uniformă - cred că în mintea mea, uniformă egal uniformitate. Încă de la grădiniță am fugit de uniformă. Am fost foarte încântată de uniforma de grădiniță (rochiță bleu, fundiță roșie, ștrampi albi) și am îmbrăcat-o cu plăcere în prima zi, se pare. Mi-a povestit mama că prima mea reacție când am ajuns în sala cu ceilalți pici a fost să mă mir că toți suntem îmbrăcați aproape la fel - și m-am întristat. Nu-mi aduc aminte scena. Azi sunt la fel: nu-mi place când mai mulți oameni, pe o arie restrânsă, sunt îmbrăcăți la fel, dar nu mă mai întristez. ☺
Din punct de vedere social se presupune că uniformele de școală ar fi un lucru bun pentru că egalizează într-o anumită măsură - și se bate multă monedă pe tema egalității de șanse. Totuși, vestimentația nu ajută la egalizarea șanselor într-o măsură semnificativă pentru că elevii cu părinți bogați se vor distinge oricum de ceilalți, chiar dacă poartă aceeași uniformă - accesoriile fac diferența: rechizite, ghiozdane, încălțăminte, hainele care nu fac parte din uniformă ș.a.m.d..
Revin la tema jocului Salvăm păpuși: Ținuta reciclată: uniforma.
Uniforma pentru scoala
Am ales ca model o uniformă din Madhya Pradesh, un stat din centrul Indiei, cu capitala la Bhopal. Nu știam de existența statului dar căutând pe net fotografii cu uniforme (am dedus că cea pe care am ales-o e pentru liceu) am dat de unele care mi-au plăcut, și așa am aflat despre stat. Am ales acest model de uniformă pentru că îmi place stilul. Evident, alb și bleu sunt culori foarte pretențioase când e vorba despre curățenie, dar culorile pot fi și altele.
Păpușa pe care am ales-o are înălțimea de 30 de cm. După ce am spălat-o, am îmbrăcat-o în uniforma aleasă și am trimis-o la ora de anatomie.
Poza pentru joc e în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi.
Tunica este din căptușeala uneia dintre salopetele de fȃș folosită la costumul făcut pentru Nausicaā; pantalonii și eșarfa sunt din satin alb.
Sandalele sunt din piele maro - se leagă în jurul gleznei.
Cerceii sunt ace cu gămălie colorată.
Chiar simpatica!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ștergereesti grozava! cat talent! si uite asa aflam si cate ceva despre India 🤗
RăspundețiȘtergereFelicitari Diana draga.
pupici si imbratisari de la trio pentru trio 😘😘🐾
Multumesc, Carmen draga! <3
ȘtergereDaaa! Fara aceasta provocare habar nu aveam despre acest stat! :)) Nu sunt sigura ca-l si tin minte.
Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
(eu nu am emoticoane - sau nu stiu de unde sa le iau) :(
E tare drăgălaşă, Diana! Şi ce bine-ţi ies toate! Te felicit!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru compliment, Potecuta!
ȘtergereUau! M-a impresioat rau sandalutele, dar si grija ta pentru detalii. Ai o papusa tare draguta. :) Bafta!
RăspundețiȘtergereCred ca nu exagerez afirmand ca cel mai mult mi-a placut sa lucrez sandalele. :) E prima data cand confectionez sandale.
ȘtergereMultumesc pentru apreciere! Sa fie! :)
Imi place enorm papusa aleasa! Cred ca este ca a mea (desi a mea parca are mai mult de 30 de cm) - ti-am trimis o poza pe mesageria de FB ;P. Siii costumatia i se pottriveste foarte bine! :)
RăspundețiȘtergereSa stii ca si eu am avut o Aradeanca in plan pentru uniforma (una blonda, a lui Ralu) dar nu am apucat sa o si reconditionez - nu stiu cum de a ramas fara gene la un ochi si caut solutii.. hahaha.
Mi-a placut sa citesc lucruri noi - m-am uitat si eu pe diferite uniforma din diferite locuri (mi-au placut mult cele asiatice, dar si cele englezesti). am realizat ceva foarte interesant!! Noi aveam uniforme foarte faine - si culmea un fel de combinatie de exemplu
1. sortuletul albastru cu guler alb si pompom >>> exact asa au copilarii de la gradi din Japonia. Doar ca ei au si o palariuta galbena si uneori pantalonasi galbeni
2. costumatia cu bluza portocalie si sort albastru si cravata avea si palariuta (astia erau soimii). Si era tare draguta si vesela. Pacat ca s-a renuntat la ea - mai era si foarte practica (bine gandita).
3. clasele 1-8 aveau o combinatie deosebita cu imprimeul pepit (bine mai putin varianta inversata a pepitului care sincer nu mi-a prea placut, dar eu nu am avut-o) -era un fel de combinatie intre stilul englezesc si cel asiatic, dar in acelasi timp era unic.
4. la liceu - din pacate nu am avut si acea costumatie: camasa si sarafan. Mie imi placea cum arata. Poate ca era un pic incomod sarafanul (fiind drept, desi repet, multe persoane mi-au zis ca mergeau la croitor si il aranjau pe conformatia lor.
Ah, costumul de pionier - seamana atat de tare cu cel de sailor :D.Japonez, asiatic in general ;). Dar si cu cel de Strajer de pe vremuri..
Imi place mult si cel pe care l-ai ales - mi se pare practic (cu pantaloni).
Iar sandalele ti-au iesit absolut superbe <3.
Mai am ceva de scris asa ca ... las pe comentariul doi :D
Multumesc - o voi vedea cat de repede pot ajunge pe FB.
ȘtergereCu aceasta ocazie am vazut si eu multe stiluri de uniforma - unele mi-au placut, altele ba; am ales ce am ales pentru ca mi-a placut si stilulsi combinatia de culori (in poze, liceenele din India au si cercei, margele, care nu fac parte din uniforma) :)
Si mie imi plac sandalele! Mi-a placut tare mult sa le mesteresc.
Mie nu mi-au placut uniformele pe care a trebuit sa le imbrac. Cred ca din cauza "albastrului de scoala" au fost ani buni cand am detestat culoarea albastra. :)) Fiind blonda (pe atunci) cu ochi albastri se mirau cunoscutii ca nu imi place albastru. :)) Abia pe la 30 de ani, cred, am inceput sa indragesc culoarea.
Bine ca de uniforma soimilor am scapat! Bluza era de un portocaliu-maroniu si mai era si din plastic! (poate nu erau toate asa, dar eu numai asa le-am vazut).
Pionieri! Imi placea fusta, pentru ca era plisata, dar n-am vrut sa devin pionier! :)) Am refuzat sa invat statutul, dar tot mi-au dat cravata! La examinare a fost ceva la modul: “Asa-i ca Pamantul e rotund?” Eu taceam, ei bifau ca am raspuns corect.
La liceu a fost mai simplu: mi-am facut la comanda sarafan incretit pe talie, camasa albastra din material ca de matase, purtam fel si fel de briz-briz-uri in par, la gat, la incheietura mainilor si jambiere iarna (cand au fost la moda) - se lua de mine mai multi profi, dar tot aia faceam. In iernile grele nu ne permiteau pantalonii! Unii profi ne scoteau din clasa, sa mergem sa-i dam jos - eu nu ma mai intorceam la ora pentru ca tineam mai mult la rinichi decat la regulamentul lor.
Te urmez la urmatorul comentariu. :)
Da, cele de soim erau cu portocaliu si intr-adevar erau din material sintetic, insa unul mai calitativ decat cel pe care l-am prins in ultimii ani :)). Nu stiu de ce, dar mie mi se parea vesel. Imi amintesc si acum ca aveam un Almanah cu un soim pe el si ma facea sa zambesc mereu :))). Iarna ne prindea bine materialul acela - eu oricum nu prea am fost la gradi asa ca nu pot spune ca m-a afectat in vreun fel. Ralu a avut si sortulet bleu :)).
ȘtergereMai degraba mi s-a parut ciudat ca aveam ca si "costumatie de sport" chilot negru si maieu alb si asta nu era nimic, ca daca faceam asa sport in incita la gradi era ok, dar ne-a scos in fata blocului in care se mutase gradinita. Cred ca dupa ep asta nu am mai dat pe acolo un timp.... hahahaha.
Eu in afara de sooim am mai purtat-o pe cea de scolar - ma enerva cand era prea lunga (m-am bucurat cand mi-a ars-o pe poale pe una cand o calca de dimi ca aratam si eu mai decent - o palma peste genuchi :)). In rest era foarte comoda, ca sa fiu zzincera. Si imi placea si sortuletul. Aveam alte treburi noi sa ne jucam si erau practice :))).
Ca pionier am intrat in linia intai primi zece :)). Mare onoare. Oh Doamne... :O Stai ... chiar am avut un statut. Cred ca era o oroare tiparita pe nu stiu ce dar NU IMI AMINTESC NIMIC :))))). Oricum eu am fost comandant de grupa (grupa 5.. cred ca rosu era snuruletul). Imi placea ca era mai ornata uniforma. Dar DETESTAM raportul. Aveam mereu groaza ca nu voi stii ce tre sa spun si nu era ceva greu: ceva de genul cati suntem in grupa parca si daca sunt toti prezenti. Dar eram ingrozita sa nu gresesc. Bleah :)). Daca nu pun insa asta la socoteala (si aleg sa nu pun), era dragut :D. Am tot zis ca imi recuperez uniforma sa o probez. Cred ca ... e posibil sa imi mai vina :))))).
La liceu deja nu aveam uniforma. Eu sunt foarte comoda: blugi, o bluza.. de-astea. Uneori ma mai alintam cu sarafanul ;P.
Dar stii problema nu o constintuia uniforma in sine ci regulamentul si obtuzimea profesorilor (si noi aveam pantaloni pe sub rochita cand era frig... ).
Trebuie sa iti zic insa ceva. Obtuzismul exista si in alte parti considerate mai evoluate si uneori, daca auzi ce le trece prin cap, vei considera ca ai nostrii erau mici copii:
baietelul prietenei mele a primit detentie pentru ca a venit la scoala cu bluza cu maneca scurta de la uniforma(au si bluze cu maneca lunga si cu maneca scurta). Pentru ca era inca destul de cald afara.. nu am inteles nici acum de ce l-a sanctionat :)))).
Si alta data ca avea logo-ul prea mare la incatari (asta in conditiile in care acel copil chiar NU este genul de care amintesti in alt comentariu cu briz brizuri si alte chestii). Si mai sunt si alte nebunii...
Dar da, erau profesori care avea probleme grave la capitolul acesta. Mi-a povestit si mama... si am avut chiar si eu de-a face cu astfel de creaturi, ca nah, nici o padure fara uscaturi. Insa asta se intampla peste tot. Chiar si acum.
:D
Nici uniforma albastra (de gradinita) nu mi-a mai placut cand am vazut ca toti suntem imbracati la fel (fusesem foarte incantata cand am imbracat-o, si abia asteptam sa merg la gradinita - am fost numai la "grupa mare").
ȘtergereHahaha! Am uitat de chiloti negri si maieu alb! :)) Am avut, dar m-am fofilat. Ai mei s-au minunat cum reuseam sa nu fac, in copilarie, ce nu aveam chef si sa nu fiu sanctionata - si se intrebau de unde "naiba"! am invatat unele lucruri; ei mi-au povestit multe despre care nu mi-as fi amintit altfel. Si ma intrebam cum de mi-au venit unele idei.
Nu zic ca nu era comoda uniforma de scolar - avand in vedere ca era singura “rochie” pe care am avut-o in dulap pana in clasa a V-a (cand eram pice-pice am avut mai multe). :)) Dar nu-mi placea ideea, si nici materialul” cu picatele” (nici azi nu-mi plac materialele pepit). Ideea bentitei mi s-a parut absurda atunci si asa-mi pare si azi. Care o fi fost sensul ei?! Tooooata ziua trageam de ea, s-o potrivesc, pentru ca aluneca pe par. Cele mai multe colege aveau parul scurt, celelalte aveam parul prins. La ce-o fi folosit bentita? Imi plac bentitele, sa-mi tina cald la urechi, ca "decor" dar de ce ne-or fi chinuit la scoala cu ele?! Pana in clasa a XII-a! Him! Diriga pe care am avut-o in ultimii doi ani de liceu ne-a trimis sa ne facem alte poze de diploma pe toate cele care le-am facut fara bentita! Si asa am ajuns la obtuzitatea unora dintre profesori! Bine i-ai numit “obtuzi”. Unii chiar stiu cum sa-i faca pe elevi sa le “placa” la scoala.
Sunt convinsa ca obtuzi exista pretutindeni - dar aspectul acesta nu schimba faptul ca nu-mi plac uniformele. Si nu doar mie nu mi-au placut si nu imi plac, deci nu sunt “mai cu mot”, ci ma incadrez... in alt tipar. :))
Asa... Cred ca toti am avut macar o data in viata problema asta a ... uniformizarii care duce cumva spre pierderea identitatii. Dar identitatea nu sta in haine, pana la urma.
RăspundețiȘtergereUniformele scolare rezolva mult mai multe chestiuni decat pe cea sociala de care aminteai si pe care eu o vad un pic altfel, nu neaparat ca egalitate, ci ca o solutie accesibila tuturor, pentru ca asa diferente pot face si cei mai instariti si cei mai putini prin alegerea unor accesorii: Mami avea niste banderole superbe crosetate de Buni si gulere facute de Tanti. La capatul opus, fetele cu foarte multi bani isi doreau asa ceva... Dar ma rog erau alte vremuri, alta educatie, nu ca pe atunci nu ar fi fost si "valorosi" ca acum, dar erau foarte putini. Asa ca eu nu vad necesitatea uniformei din acea egalizare. Ci prin accesibilitate, mai degraba.
Nu sta in haine uniformizarea, dar nici nu ajuta la “personalizare”. Pentru cei carora nu le place un anumit stil, o anumita culoare, croi etc. e destul de aiurea, pentru ca se simt stingheri, incorsetati daca nu le place cum arata intr-o uniforma sau alta. Nu toti (adolescentii, mai ales) sunt increzatori in ei orice ar purta.
ȘtergereVorbind despre costuri... Nu e, neaparat, necesara uniforma, din punctul meu de vedere, ci pot fi orice haine care-i plac copilului / adolescentului si care nu sunt scumpe si pe care le imbraca atunci cand merge la scoala, schimband tricouri, camasi etc. Cine vrea sa faca parada modei e liber sa o faca, cine nu, poate purta blugi si tricou, de exemplu. Majoritatea poarta haine lejere, “de toata ziua”.
Cred ca increderea (sau lipsa ei) la adolescenti nu vine de la ce poarta. Ci de la cum se poarta ceilalti cu ei. La adolescenta incepi sa refulezi toate "cum trebuieurile" pe care le-ai inghitit in anii de cand nu ai mai fost "suficient" si au inceput te modelaze cu forta si cu "de-a sila" :))).
ȘtergereAdica: atunci cand esti mic esti dragalas si perfect si bla bla. Apoi brusc (si acum e uneori chiar foarte brusc) parintii si familia si societatea incep sa te bombardeze. Stii ca se spune ca pana la 7 ani copilul absoarbe ca un burete si ca ce vede si traieste pana atunci ii devine minte subconstienta. Uneori nici nu realizezi cat de enervant poti fi in unele actiuni pentru ca le faci fara sa te gandesti pe modulul automat.
Bun.... si copilul in general vrea sa fie pe plac. Se mai revolta el cand e mic dupa care incepe sa incerce sa devina iar perfect. Si asta tine cam pana pe la adolescenta (limita e relativa, totul e relativ unii se revolta mereu, altii devin pasivi etc) cand poc... dau pe afara si fiecare incearca sa recupereze terenul pierdut in fata celor care il modeleaza dupa bunul plac. Si sa isi recapete incredrerea sau sa se regaseasca pe sine... Cam asa vad eu rebeliunea adolescentina.
Totusi, cred ca vei fi de acord cu mine ca stilul vestimentar NU rezolva problema ci e doar ceva superficial, uneori chiar o masca dupa care ne ascundem... Si chiar poate face mai mult rau in unele cazuri. Increderea si toate cele vin din alta parte.
Dar sunt de acord cu tine, cand uniforma devine constrangere atunci este o problema. Si eu am avut perioade, dupa cum iti spuneam, cand am urat uniforma (de fapt halatul de la lucru manual: l-am uitat o data acasa si mi-a dat 8. Putea sa ma atentioneze, vorba aia, ca eram singura cu cel mai frumos caiet si care venea cu halatul calcat si toate cele - dar vezi tu, nu e vina halatului, nici a faptului ca am fost eu cascata atunci si l-am uitat, se mai intampla... ci a faptului ca sunt si oameni obtuzi in gandire! )
ȘtergereDaca stau sa ma gandesc bine, nu uniforma in sine m-a deranjat - pentru ca eu o percepeam ca pe o forma de respect pentru insitutia in care "activam" ca sa zic asa. Mie mi se parea ca ne face mai atenti si responsabili. Adica mi se parea ca era un echilibru placut intre joaca si seriozitatea pe care o impune totusi scoala. Noua adultii ne-au inoculat ideea in 89.
Personalizarea, cred ca tine mult si de subiectivism. Sau nu de subiectivism, ci de experienta personala. E mai corect asa. cand ai avut parte de o experienta in ceea ce priveste acest lucru ilogic de stricta, atunci da, nu ajuta. Dar gandeste-te, ca dam vina pe regimul respectiv bla bla. NU e asa. DELOC. UIte, in Japonia a fost recent un caz in care unor parinti al carui copil avea par blond li s-a sugerat sa vopseasca fetita bruneta - asta nu inseamna ca e asa peste tot la ei. Apoi, in Anglia, baietelul prieteni mele a primit detentie ca a mers toamna cu bluza cu maneca scurta de la uniforma desi era cald afara si ca avea logo-ul la adidasi si crede-ma ca nu era vorba de logo exagerat ca la cocalarii nostri, dar ca sa vezi, apropo de "incorsetare" ca nu tine de regim neaparat si de reguli, ci de cine le aplica. Si nu sunt acum 30 de ani... ci in vremurile actuale.
Cat despre costuri, eu ma refeream strict la acea idee de egalitate sociala care venea atasata nevoii de uniforma. Chiar si in haine de zi cu zi, cand nu ai bani se vede diferenta si unora le place barfa si sa fie rai.
ȘtergereUna este sa observi ca cineva nu e instarit si alta e sa "judeci" persoana si sa o umilesti. Sunt subtilitati aici Diana, pe care nu toti sunt dispusi sa le accepte, vada sau inteleaga (si aplice asa cum trebuie). Si da, uniforma chiar a ajutat mult in anumite cazuri, din experienta mea, din clasa mea - ca nu a fost asa peste tot, nu e de mirare. Ca si acum totul tine de comunitati, de oameni...
Eu niciodata nu am jignit un om care nu era instarit si nici nu am stat "coada" dupa unul bogat. I-am tratat pe toti la fel. Asa am fost noi educati atunci si ne-a prins bine. Poate am fost o exceptie, ce e drept.
Ceea ce spui tu - ca haine lejere de toata ziua, se putea aplica foarte bine prin 90. Cand am "scapat" eu de unifoma. Nu stiu cum e prin BV, dar la noi influenta se vede si inca rau. Iti spun asta atat ca fost elev, ca simplu om, care observa ce se intampla, dar si ca profesor (ok, nu am practicat, dar am facut practica la scoala in 2002 si 2008).
Raportul "respect fata de statutul de elev" si "alegeri neinspirate" (ca sa fiu draguta) este unul nu tocmai ok. Si reflecta societatea noastra cea dezorientata.
Revenind la uniforme.Ce a venit dupa generatia sorei mele deja a fost afectata printre altele si de scoaterea acesteia. Au incercat ei acum sa o dreaga reintroducand-le si Doamne... unele sunt absolut infiorator de urate - cred ca e vorba si de vreo afacere care aduce cuiva bani ca altfel nu vad cum ar accepta o institutie oribilitatile alea (kitch e putin spus). Daca era sa purtam noi asa ceva.... yucks, chiar te marcheaza.
ȘtergereEu as zice ca scopul scolii este sa ne ofere un loc unde sa mergem sa invatam. Cred ca un echilibru ar fi de dorit: uniforma (ceva lejer si ceva pentru festivitati sa zicem). Dar, in acelasi timp, posibilitatea de adapta croiul unde e nevoie si, desigur si de a putea veni imbracati in tinuta casual-lejera in anumite perioade (de exemplu cand este frig sau vreme rea) - adica flexibilitate cumva.
Mai cred ca uniforma are si ea rolul ei. Cel putin pe cei din generatia mea (dar repet conteaza si dascalul si mediul) ne-a responsabilizat si ne-a ajutat apoi sa ne alegem costumatii adaptate locului unde mergeam, potrivite :). Si nu ne-a marcat... :))
Poate ca "absorbind" de la cine stie cine, pana cand am implinit varsta de 7 ani, am ajuns sa fiu un fel de "Gica contra" cand a fost vorba despre scoala si, mai apoi, despre comunisti.
ȘtergereAdolescentii sunt excesiv de influentabili si diminuarea oricarei slabe increderi poate avea orice motiv - chiar si cel mai banal, cum ar fi o uniforma intr-o culoare si / sau croiala care nu i se potriveste (dacanu se impotriveste macar un pic-un pic); :) pe langa toate acele "trebuie" mai vin adultii si cu uniforma care le place lor, adultilor. Poate ca de aceea este azi un tendinta care urmareste ca toti copiii sa fie lasati mai liberi, sa nu li se impuna ceva anume (in anumite situatii, desigur), ci sa li se explice de ce aia sau alta si sa aleaga ei (chiar daca ajung sa se dea cu capul de pragul de sus).
Acum… nu stiu ce sa zic cu "enervantul". :)) Depinde despre ce e vorba. Daca unele profesoare de exemplu, erau enervate de briz-briz-urile mele sau pentru ca le dadeam replica atunci cand spuneau tampenii era treaba lor, stateau prost cu nervii. Daca azi, unele profe / profi sunt enervati de fustele scurte ale fetelor sau de faptul ca elevii le spun ca au luat cinci la examen si le dau lor lectii... acelasi lucru: stau prost cu nervii. :)
Despre motivele "rebeliunii adolescentine" s-a scris mult, si se va mai scrie, pentru ca nu s-a ajuns la o concluzie universal valabila. Nimeni nu are un raspuns cert pentru intrebari de genul "de ce unii sunt rebeli si altii nu?" Sunt destui adolescenti rebeli care au devenit adulti responsabili.
Rux, nu cred ca toti copiii vor sa fie pe placul unora si altora... Atunci cand un "rebel" revine "la matca" n-o face, neaparat, pentru ca a fost dresat, ci pentru ca a aflat ce-a vrut sa afle, intre altele.
Sigur ca sunt de acord: stilul vestimentar nu rezolva vreo problema, ci doar ii ajuta pe unii sa se exprime, sau sa exprime (in unele cazuri) ce si cum ar vrea sa fie, sau ii ajuta sa faca parte dintr-un grup anume. Stilul vestimentar poate fi o masca, dar la fel de bine poate fi "eticheta" a ceea ce este (chiar intr-o masura oricat de mica) un om sau altul.
Mie nu mi-a pasat niciodata de note; daca stiam ca stiu era suficient (invatam serios numai la materiile care-mi placeau, in rest... fuseream). Nici macar de nota la purtare nu mi-a pasat, cand aveam ceva de spus. O fi bine, o fi rau...nici nu ma intereseaza. :)
ȘtergereProfa aia de lucru manual probabil ca avea vreun cui impotriva ta tocmai pentru ca erai preocupata sa ai totul in ordine si puteai, iar altii nu, si ea o fi gandit ceva de genul: "daca unul poate, ar trebui sa poata si ceilalti" - si asta nu-i convenea, pentru ca ar fi trebuit sa le ceara celorlalti mai mult (a ales atunci sa "iti dea o lectie" - stupida, e drept!) :( Tu, probabil, tindeai spre perfectiune, asa cum altii tind spre a fi rebeli - as zice ca sunt doua extreme (si extremele nu sunt indicate - acum stiu). :)
Hei! Studentii nu au si nu au avut uniforme - cei care respecta institutia o respecta, indiferent cum sunt imbracati. La fel de bine poti purta uniforma obligatorie si sa nu respecti nimic (s-au vazut atatea cazuri). Olimpicii sunt olimpici in orice timp si cu orice ar fi imbracati, de exemplu; cei politicosi sunt politicosi, indiferent cu ce sunt imbracati la scoala s.a.m.d..
Dupa 1989 au inoculat adultii ideea de a desfiinta uniformele?! Crede-ma: nu am fost (si nu sunt) un caz unic caruia sa nu-i placa uniforma. Ei, adultii, or fi zis ca e mai bine fara - si cei mai multi copii / adolescentii s-au bucurat.
Nu am asociat uniforma comunismului! La gradinita nici nu stiam ca traim in acel regim politic. Am mai scris: obtuzi sunt peste tot! (unele scoli au si regulamente cu dispozitii stupide). Poate ca aia care l-au sanctionat pe acel copil sunt doar xenofobi...
Cum sa tina "personalizarea" de subiectivism sau de experienta personala? Tine de firea omului, de cum vede acesta viata, de cum intelege ceea ce se intampla in jurul lui s.a.m.d.. Dar, cum am scris ceva mai sus: unii vor sa para ceea ce nu sunt, si de aici incep problemele (pentru ei).
Si cu uniforme stim foarte clar cine e bogat si cine e sarac - uniforma celor care au parinti care nu-si permit sa cumpere una in fiecare an se diferentiaza clar de uniformele celorlalti. O uniforma ponosita poate fi la fel de "handicapanta" ca si hainele care nu sunt "de firma".
ȘtergereDin fericire, nu ai fost exceptie si nu esti exceptie, :) dar nu trebuie sa-i compari pe altii cu tine si nici sa le "ceri" (un fel de a spune) sa fie ca tine. Rautatea exista, si nu e nimic subtil aici: unii sunt rai, altii suporta rautatile. Purtarea uniformelor nu va schimba asta, din pacate. Pornesti de la o idee de baza gresita analizand generalul dupa cum a fost in clasa ta, la scoala ta. Intamplarea a facut sa urmez cursurile unei scoli care era "intre primele" din oras, la vremea aceea (cartierul era arondat acelei scoli) - acum e la fel de bine cotata scoala in cauza. In acea scoala presupun ca era asa cum ai trait tu anii de scoala, dar asta nu face din nicio scoala un etalon, pentru ca in scoli sunt fel si fel copii /adolescenti, fiecare cu bagajul lui genetic (sa zic asa), cu o anumita capacitate intelectuala, cu educatia lui s.a.m.d.. Cred ca la scoala nu trebuie doar sa luam note / calificative bune si sa ne aliniem unor norme care nu ni se par ok pentru noi, ci sa ne pregatim pentru diversitatea care ne asteapta cand terminam cu scoala.
Toate societatile au fost (si sunt), la un moment dat, "dezorientate" - societatile sunt sisteme care se regleaza in timp (la unii dureaza mai mult, la altii mai putin).
Cred ca aici e ca si la voi: unii respecta statutul de elev sau de profesor, altii nu. Din era mult laudata stiu despre cativa elevi (dintr-un liceu de top!) care l-au luat (intr-o seara) pe un prof de fizica si l-au aruncat intr-un container de gunoi... (e numai un exemplu, dar am o traista plina). Lucruri de acest gen s-au intamplat si atunci, se intampla si acum (atunci, exmatricularile erau rare spre deloc - unii erau lasati repetenti; in cazul celor cu parinti comunisti acestia erau mustrati in sedintele pe intreprindere; despre mediatizare nici nu se punea problema: totul era perfect).
Rolul profesorilor este sa ne invete cate ceva, dar mersul la scoala, zi de zi, e cert ca nu ii ajuta pe toti. De ce ar fi o idee gresita "scoala acasa", de exemplu?
ȘtergereProfesorii pot educa si daca elevii poarta o uniforma impusa, si daca nu; cine vrea sa invete o face, fie ca e baiat cu plete, fie ca e fata cu fusta minuscula si decolteu ultra-larg. Nu m-as duce in slip la scoala, dar daca altul ar veni nu mi-ar distrage atentia si nu m-ar scandaliza (nici macar nu m-as intreba de ce o face; e treaba lui!) - cred ca e un lucru care trebuie invatat: sa nu mai cascam ochii la cei care aluneca spre extreme cand e vorba despre vestimentatie, ci sa-i tratam ca si cum n-am vedea ca au belciug in nas. Bine, pe cel venit in slip l-am putea intreba daca nu si-a uitat pantalonii (sau fusta) acasa. :)) Sau, daca a avut vreo problema in drum spre scoala (dar asta ar spune el).
Desigur, subiectul e mult prea larg pentru a putea fi epuizat in comentarii (ar trebui un tratat, si tot nu s-ar ajunge la vreo concluzie certa).
N-am fost curioasa sa aflu ce uniforme au inventat unii, dar ma hazardez si afirm ca s-ar putea ca unora sa le placa... Frumusetea – nu-i asa?! – se aflain ochii privitorului. :)
Flexibilitatea la care te referi e o idee super buna! Cum ar putea deveni fapt? Cum pot fi aduse cele doua "tabere" la un numitor comun?
Cred ca am lasat o impresie gresita - sau nu am fost suficient de clara(mereu mi se intampla mai ales in scris). Sunt tentata sa scriu ca si cand am vorbi si ma lalai.
ȘtergereIn primul rand, sa nu uit. Profa de lucru manual a vrut sa ma ajute, doar ca atunci nu am inteles eu. Am fost cascata.
Apoi. Ceea ce am scris, nu a venit ca o opozitie la ceea ce ai scris tu. Ci ca o completare.
Apropo de scoala de acasa, daca as avea acum copii - asta ar fi alegerea mea. :)))
Flexibilitatea cred ca tine de un singur lucru: RESPECT reciproc. Care include ideea de responsabilizare - sa se inteleaga ca fiecare are un rol in acest parteneriat. Profesorul este acolo ca sa te ajute, sa te invete si sa te indrume - sa fie un model, si in acelasi timp sa invete la randul lui de la elevi (nu este un dictator, este un indrumator, un prieten). Elevul este acolo ca sa invete, sa (se) descopere, sa "devina". Acest lucru se poate face intr-un context de prietenie si incredere reciproca, detasat.
Lucrurile pot fi rezolvate - daca chiar se doreste. Complicatiile vin din alta zona nu de la ... uniforme, al caror scop este de a oferi un punct comun, un cod vestimentar potrivit locului unde mergi. (scoala e ca o franciza, daca te gandesti - haha ca Mac Donalds, lol)
Clarificare:
* Cand am spus ca adultii au facut o greseala de abordare m-am referit la :
- faptul ca au instigat la distrugere (manuale cu pagini rupte, numarul matricol de pe maneca si cravata distruse etc) dand un exemplu prost elevilor si asa foarte derutati si influentabili - instigi la ura, aia culegi.
- au asociat uniformele, in mod eronat comunismului (ele existau si inainte si in alte tari necomuniste) prezentand o realitate ciuntita
- au asociat uniforma cu scoala ca sistem de opresiune. Unde OPRESIUNE, pentru copil inseamna nu ma lasa in pace si imi ia timpul meu de joaca. Si asta e manipulare :D.
NORMAL ca toti (da si eu) voiam in acest caz sa scapam de uniforma.
La asta ma refeream. Nu exclude ca unii copii nu o puteau suferi oricum, ca altii o adorau sau ca altora le era pur si simplu indiferenta. Sau poate toate 3 in functie de ... starea de spirit (ca in cazul meu).
Nu exclude nici faptul ca au fost si inainte persoane predispuse la a distrugere, care acum aveau un motiv in plus sa se desfasoare. Practic a actionat ca un catalizator.
Apoi:
** Am folosit exemple din clasa mea pentru ca imi erau la indemana. Nu am raportat totul la cum era in clasa mea. Deasemenea nu m-am referit la prestigiul scolii, nu am vrut sa ma dau mare sau sa jignesc pe cineva (imi cer scuze daca am lasat o asemenea impresie).
Ideea era ca pornind de la abordari diferite, ceva ce altii au simtit ca opresiv si enervant, altora le-a fost de folos. Nu te gandi ca asta am stiut de atunci. Unele lucruri le-am descoperit retroactiv, poate chiar acum. Este perfect adevarat si ceea ce spui, dar nu exclude observatia facuta de mine. Eu zic ca se completeaza.
In cele din urma
*** da, ai dreptate, studentii nu au uniforme (la noi ca in alte parti au, Standford de exemplu). Dar, studentii sunt deja adulti (or fi si exceptii de copii superdotati). Se presupune ca se trateaza un pic diferit problema, fata de copii si adolescenti (in acest caz uniformele, ca practic despre ele vorbeam si am ajuns sa ne legam si de altele, sunt diferite si adaptate conform varstei). Un adult deja ar trebui sa aiba idee despre cum sa se imbrace in societate in functie de locul unde merge, pastrandu-si stilul, dar respectand institutia. Si pe cei din jur. In timp ce un copil abia invata.
Sper ca de data asta am fost clara.
Pupic!
Da, la faza cu profa de lucru n-am inteles ca, de fapt, voia sa te ajute. Cum? Stricandu-ti media pentru ca ai uitat halatul acasa?
ȘtergereNici nu am luat ca opozitie ceea ce ai scris, pentru ca nici eu nu scriu in "opozitie", ci scriu despre ceea ce stiu eu din epoca cenusie (in "contrast", altfel spus). :) Sunt prea multi cei care sunt chiar de-o varsta cu mine si n-aveau (unii nu au nici azi) idee ca au existat si atunci "oamenii strazii", de exemplu, si ca multi oameni de la tara se rugau de noi sa le cumparam paine pe cartelele noastre, ca unii profesori primeau "atentii" pe rupte atunci, unii profesori habar nu aveau de materia pe care o predau s.a.m.d..
Cuvinte cheie "respect reciproc". Respectul se castiga. :) In unele cazuri trebuie impus, e adevarat.
Dada, profesorul are menirea sa ne deschida mintea, sa ne calauzeasca. Nu e usor sa fii profesor!
Scoala ca o franciza! Fain! O fi uniforma un cod vestimentar, dar celor care nu respecta nimic nu le pasa. Probabil ca se doreste rezolvarea lucrurilor, dar e putin probabil ca pretutindeni sa fie posibila; e vorba despre fel si fel de oameni, cu fel si fel de "educatii de baza", cu temperamente diferite (indiferent ca sunt profi sau elevi) etc.. Ideal nu poate fi peste tot! Si nu doar in Ro sunt probleme.
Ideea sa existe un "cod vestimentar" - ca un ghid, nu ca o impunere - n-ar fi o idee rea; unele scoli au cate ceva de genul in "regulamentul scolii". Dar de la "codul vestimentar" la scaderea notei la purtare unui adolescent care vrea sa-si lase plete cred ca e cale lunga, si nu una buna.
Nu toti adultii au instigat la ruperea paginilor din manuale, a matricolelor etc.. Aflu acum ca au existat si astfel de adulti... imaturi (nu e ca si cum nu as sti ca exista adulti imaturi, dar despre faza cu ruperea matricolelor si alte alea acum am aflat, de la tine).
E o prostie asocierea uniformelor comunismului! Cred ca am si scris asta, cu alte cuvinte. Uniforma nu e opresiune, dar chiar este un gen de ingradire a libertatii de exprimare - ceea ce nu inseamna ca cei care vor uniforme, sa se stie la ce scoli invata, sa nu aiba.
No! Iar ai generalizat. :) Unii au vrut sa scape de uniforme chiar si inainte de a le sugera vreun adult sa o faca.
Ai raportat la clasa ta, stiu, si tocmai de aceea am scris (cu alte cuvinte) ca nu te poti apropia prea mult de realitatea acelor zile cand ai ca punct de reper o scoala buna. Rux! Eu am inteles ca nu ai vrut sa te dai mare! Cine s-ar simti jignit pentru referirile tale la scoala e prost! :)) Am scris si eu despre scoala mea tocmai pentru a sublinia ideea ca una se intampla in scolile numite bune si alta in celelalte.
Bineinteles ca unora le-a fost de folos si altora le-a fost lehamite - dupa cum ziceam: oamenii sunt diferiti. E mai mult decat evident ca ceea ce noi am scris aici ofera un tablou mai complet al realitatii de atunci. Toate monedele au doua fetze. Nimic nu poate fi analizat dintr-un singur unghi daca vrem sa ajungem la o (eventuala) concluzie valabila.
Ce uniforma sunt obligati sa poarte cei care sunt studenti la universitatea Standford?
Am amintit de studenti deoarece tu ai afirmat ca uniforma ii ajuta pe profesori sa-si dea seama (mai usor!) daca un elev are probleme, si cand sunt imbracati diferit e mai greu.
Cred ca doar faza cu treningurile si cea cu halatul de la orele de "lucru manual" nu le-am inteles. :)
Pupici!
Atunci:
ȘtergereFaza cu trening era de amuzament :))). Atata tot.. Vorba aia, daca se mergea asa mult pe uniformizare - cum de le-a scapat (puteai veni la sport cu bluza cu dunga albastra in loc de alba si pati ca mine la balet :))) Gluma.
Faza cu lucru: mi-a dat 8 pt ca meritam (2 puncte erau halatul si caietul, iar noi stiam treaba asta). M-a ajutat pt ca alta data nu s-a mai intamplat si am fost mai atenta. Cred ca mi-am reparat media - trebuie insa sa verific (ocazie sa gasesc carnetul).
(ps: nu uniforma in sensul strict, ci anumite articole de vestimentatie pe care chiar le poarta cu multa mandrie - mai sa le si inrameze ... era ideea aia cu respectul fata de institutie, versus ideea de ceva care iti taie libertatea atata tot --- poate ca nu a fost cel mai bun exemplu, dar asta mi-a venit in minte, cu gandul la filmele lor ahaha)
M-am prins, cand ai scris, ca e gluma faza cu treningurile (ziceam ca nu am inteles faza cu treningurile ca gluma) :)
ȘtergereNu le-a scapat partea cu treningurile, sunt sigura, dar cine stie de ce nu au impus sa fie la fel (stiu ca noi trebuia sa avem albastre sau belumarin,dar modelele nu contau, nici dungile sau alte imprimeuri cat timpera culoarea).
Zece nu ti-a mai iesit media la lucru decat daca nu a trecut in catalog acea nota de opt - la asta ma refeream cand ti-a stricat media doar pentru ca ai gresit o data. stiindu-te mereu pregatita, cu toate ok ti-ar fi putu da zece. zic si eu. :)
Sunt multi cei care si-au purtat si isi poarta uniforma cu mandrie! Si e foarte bine ca a fost asa, ca este asa. Ideea principala, in capul meu, este ca dupa ce ies din uniforme sa nu ramane in tipare (sau sa caute altele).
Cred ca toti am avut macar o data in viata problema asta a ... uniformizarii care duce cumva spre pierderea identitatii. Dar identitatea nu sta in haine, pana la urma.
RăspundețiȘtergereUniformele scolare rezolva mult mai multe chestiuni decat pe cea sociala de care aminteai si pe care eu o vad un pic altfel, nu neaparat ca egalitate, ci ca o solutie accesibila tuturor, pentru ca asa diferente pot face si cei mai instariti si cei mai putini prin alegerea unor accesorii: Mami avea niste banderole superbe crosetate de Buni si gulere facute de Tanti. La capatul opus, fetele cu foarte multi bani isi doreau asa ceva... Dar ma rog erau alte vremuri, alta educatie, nu ca pe atunci nu ar fi fost si "valorosi" ca acum, dar erau foarte putini. Asa ca eu nu vad necesitatea uniformei din acea egalizare. Ci prin accesibilitate, mai degraba.
Apoi:
1. rezolva problema lui "cu ce ma imbrac" zilnic (timp irosit care poate fi folosit la alte activitati, creative, constructive, instructive etc.);
2. pe vremuri uniformele erau produse la fabrici de stat (de care nu mai avem lol) si aveau preturi accesibile - acum au aparut tot felul de uniforme (unele sunt absolut oribile, altele sunt chiar dragute) - ideea este ca asigurau si locuri de munca si continuitate si erau si folositoare;
3. puteai alege materialul din care sa fie facute, ba chiar le puteai face pe comanda si adapta in anumite limite (da, se puteau face la croitorie, daca nu gaseai de-a gata in magazin si din bumbac - asa vara nu te topeai si se puteau ajusta pe corpul tau - tot asa in limitele bunului simt).
4. puteai identifica MULT mai usor in multime copiii si crede-ma ca este important acest aspect si se leaga de urmatorul. cand cei mici merg in grup era mai simplu pentru profesori sa ii supravegheze -- ce nebunie este acum... Oh!
5. chiar daca aparent copiii imbracati in uniforma in sala de clasa pareau la fel, de fapt era chiar invers. UNIFORMA scotea in evidenta ceea ce ii diferentia pe copii.
Mult timp nu m-am gandit la acest aspect. De fapt mi-am reamintit de el ieri, cand am vorbit cu o doamna profesoara si povesteam printre altele si despre uniforme - cum s-a profitat sa se goloneasca odata cu scoaterea lor, printre altele. Si ea mi-a spus cum uniforma, sau mai bine zis felul in care elevul isi purta uniforma, ii facea pe dascali sa realizeze mai bine ce fel de caracter are acela.
Si m-am gandit... asa este. M-am pus in locul invatatorului meu - 45 de elevi eram la un moment dat. Si am privit poza cu noi imbracati in uniforma. "Parem" la fel... dar daca te uiti cu atentie... realizezi cum tocmai uniforma face diferenta :))).. Pentru ca te uiti la fata copiilor, colegilor, nu ii recunosti dupa vestimentatii si stil, ci dupa fata. Le vezi privirea, ochii, trasaturile. Si atunci te conectezi la ei si iti dai seama care e golan, care e artist, care e boem, care e trist, care e singur etc.
In fine. Uniforma scoala are mai multe avantaje, decat dezavantajul de a.. "uniformiza" (care e poate doar aparent.
In plus mai este si aspectul respectului fata de institutia pe care o frecventezi cu un scop: educatie. <3
As mai putea scrie dar ma opresc aici ca e un roman deja :))). Lobby pentru uniforma scoala :)). Glumesc.
Cat despre "uniformele" celelalte cu care ne imbracam zilnic, nici mie nu imi place sa fim imbracati toti ca de pe manechin :))). Mai personalizam si noi, ne punem amprenta nu? :D
Hihihi.
1.Abia invata de timpuriu sa ia hotarari rapide. Are un anumit farmec aceasta intrebare: “Cu ce ma imbrac?” :) Eu am purtat uniforma, si ma intrebam, aproape zilnic: "azi cum o fac sa para altfel?" :))
Ștergere2. Erau fabrici specializate numai pentru uniforme?! Erau lucrate in fabrici de confectii, care nu mai sunt asa multe ca atunci. Altfel spus, fabricile acelea oricum se inchideau. Comenzi pentru uniforme pot accepta si fabricile de confectii private - chiar si printr-un parteneriat public-privat.
3. Da, puteau fi facute la comanda, dar costau mai mult decat daca le cumparai din magazine. Ups! Limitele bunului simt? Un tanar care poarta pantaloni extrem - dar extrem! - de stramti si un tricou mulat pe muschi le depaseste?! O fusta scurta-scurta (de-abia acopera fundul fetelor) si un decolteu adanc depaseste aceste limite? Poate ca nu sunt potrivite la scoala, dar nu ma pot gandi la bun simt in astfel de situatii.
4. Cum sa le fie greu sa-i identifice cand merg in grup? Cate grupuri de micuti sunt intalnite simultan oriunde? Apoi, se presupune ca educatorii, invatatorii, profii, isi cunosc elevii. Am o amica, fosta educatoare la gradinita - cand iesea pe undeva cu micutii era mereu insotita de o colega sau de un parinte / bunic cel putin, si aveau grija sa nu se departeze vreunul de grup.
5. Aici nu stiu la ce te referi.
Caracterul il judecam dupa haine?! Cum sa-si dea seama mai usor ce fel de caracter are un copil cand toti sunt imbracati la fel?! Si hainele spun ceva despre oameni, dar nu dupa haine ii judecam; poate ca profii au o informatie in plus (despre elevi) cand vad cu ce se imbraca atunci cand nu sunt constransi de norme.
Daca sunt imbracati diferit nu le privim chipurile colegilor, oamenilor, in general?! As zice ca in ochii lor trebuie sa privim, in primul rand - si zau ca nu-mi dau seama dupa ochi daca cineva e artist. La cum ai pus problema, despre mine ai fi spus ca sunt golanca, pentru ca in liceu, in ultimul an, am purtat (si) pantaloni de piele si lanturi! :)) Nu judeca oamenii dupa cum se imbraca, dupa tatuaje etc..
Probabil ca nu vad eu ca sunt mai multe avantaje in purtarea uniformei. Nu spun ca n-ar fi ok, daca aleg parintii si adolescentii (in majoritate) sa aiba uniforme. De fapt, nu mi se pare gresit (un fel de a spune) sa existe uniforme, dar acest aspect nu ma determina sa imi placa.
Ai vazut?! Cei mai multi poarta uniforma si habar n-au! :)) De ce sa le si impunem unele? Ii lasam cu cele alese de ei.
:D sper ca cine mai citeste ce povestim noi pe aici nu isi face parerea ca fac lobby uniformelor :))). Dar imi place sa discutam pe acest subiect pentru ca este constructiv si privind din mai multe unghiuri putem vedea diferite aspecte. Pe care altfel poate le-am fi ignorat.
ȘtergereOricum, asa cum ai spus si tu, uniforma nu este nici rea, nici buna. In unele cazuri este chiar necesara. Cred ca oamenii sunt cei care ii imprima sau o fac sa para intr-un fel restricitiva, daca pot spune asa.
1. Exact cum spui, doar ca, tu te gandeai cum sa o personalizezi, pe cand atunci cand trebuie sa te imbraci in fiecare zi altfel (pentru ca intervine acea presiune din afara - ah cutare s-a imbracat asa, eu cum sa mai diversific? si cam intervine) se schimba datele problemei.Din toata asta au de castigat doar comersantii :D.
Plus ca tine cont de faptul ca majoritatea nu au niciun model de conduita. Sau mai bine zis, poate ca au. Dar ma uitam la diferenta dintre felul in care se prezentau oamenii prin 90 si cum se prezinta acum.
Am vazut recent niste interviuri si m-a izbit (in mod negativ) diferenta. Cum se imbracau ingrijit, cum raspundeau politicos.. si acum ii vezi ranjind ca niste maimute, desantati... nestiind pe ce lume sunt.
Probabil ca, tocmai faptul ca am purtat si uniforme, pe noi (si am sa ma refer strict la clasa mea) ne-a facut sa facem alegeri vestimentare foarte repede si potrivite dupa ce s-a renuntat la uniforma. Nici la clasa unde m-am mutat pe-a6a nu am vazut diferente notabile. Ne creasem insa un de sistem de valori si atunci era ciar dragut sa ne pregatim hainele pentru a doua zi pentru ca nu traiam doar ca sa ne ducem la scoala si sa ne etalam tinutele si cele mai recente achizitii :))). Doamne, noi mai jucam avioane in clasa a opta! :)))))
2. Ai perfecta dreptate. Banuiesc ca nu era ceva exclusivist (desi mi-ar placea sa cred ca erau linii de productie speciale pentru asa ceva - adica sectoare cumva si chiar! Erau produse toate in acelasi loc, sau in mai multe orase? Stii? Acum ca ai pus aceasta problema m-am gandit si mi se pare chiar asa interesant. Ma tot gandesc unde se faceau uniformele care aveau culorile inversate :))).
ȘtergereDar mai sunt fabrici de confectii in tara? Mai avem noi asa ceva? Ale noastre, nu cumparate de altii. Private, ca de stat nu cred ca mai avem ceva. Ar fi minunat sa mai fie asa - si, daca s-ar produce uniforme, ar avea comenzi constante si probabil le-ar fi de folos (nu m-ar mira ca pe uniformele de acum sa scrie made in rpc).
Doar sa nu fie parteneriatele pe "ochi frumosi" - iar mi-am amintit de oribilitatea aia pe care am vazut-o pe net :)). Doamne ce carpe si ce combinatie de culori (ceva cu niste chestii visinii puse cumva pe post de guler care nu era guler...horror).
3. Costau, bineinteles ca nah, la comanda, dar pentru cei care voiau asa ceva si isi permiteau, exista optiunea. Asta incercam sa zic - nu era atat de restrictiv si nu peste tot, nu toti erau rigizi (mi-am amintit ca odata a fost problema cu o banderola dar nu mai stiu daca la mine, sau la mama... ca era prea lata... asta apropo de ciudatenii).
Limitele bunului simt: DA la ambele. La scoala.
In alta ordine de idei combinatiile mentionate de tine nici nu se potrivesc oricui - unii arata cel putin ridicol (daca nu vulgar, ieftin..), altora le vin de minune si, purtate in contextul potrivit, nu vad de ce nu (cosplay de exemplu - sau un party).
Ca idee :))). Tocmai ce am vazut un baiat imbracat total nepotrivit cu niste blugi din astia stramti (si scurti, cu vedere la glezne goale) si o bluza cam prea scurta. Si manca seminte si arunca tacticos pe jos cojile... (macar nu scuipa). Pana mi-a trecut socul vizual al combinatiei a trecut strada asa ca nu am putut sa vad mare lucru, doar ca nu parea genul cocalar, din contra. Doar neinspirat (si needucat - ca mare lucru o fi sa inveti copiii sa isi faca un cornet in care sa arunce cojile).
4. Deja cand ai mai mult de 5 copii in grija este dificil, mai ales cand nu merg de mana si in formatie... si nici oamenii nu sunt atenti la ei (inainte erau mai atenti).
Asa este, cand eram mici si mergeam la teatru de papusi mai venea cate un parinte, sau altcineva sa le ajute pe educatoare,pentru ca, chiar daca ii stii, tu esti singur, ei sunt mai multi. Cand sunt imbracati la fel ii poti repera mai usor( adica te uiti direct la fete, nu iti mai incarci memoria si cu ce haine era fiecare imbracat).
Noi in clasa am fost cel mai putini in nr de 31 (asta pana la liceu zic). Iti dai seama ca atunci cand eram 45 si mergeam la teatru sa zicem si nu mergea doar o clasa .... si nu puteau veni si parinti sa il ajute pe invatator, era de folos.
Acum sunt 20, nu prea merg incolonati, nu asculta, e haos (i-am vazut odata de la geam... bietele invataore sau profesoare suceau capetele de cred ca mai aveau putin si le desurubau.. hahaha - gluma).
5. Tocmai (adica ma gandesc ca ce ai scris dupa 5 se refera la 5). Fiind imbracati la fel, isi face o impresie mult mai usor. Pentru ca hainele poate sunt la fel, dar fiecare le poarta altfel, imprima in ele ceva din persoana lor. Si cand e o problema o poti sesiza mai usor. Cand ne imbracam diferit mereu, multi nici nu avem un stil anume, iti ia ceva pana te prinzi ca e ceva cu persoana respectiva. Pentru ca imbracamintea poate masca unele probleme.
ȘtergereFiind uniformele, daca ceva nu era ok, sarea aproape imediat in ochi.
Cand ai de predat la mai multe clase de elevi (o clasa in medie 20-30) pe zi, de intocmit rapoarte, de facut o gramada de alte prostii inutile si obositoare, ca asa e la noi, plus problemele si viata personala, practic vorbind, este mult mai usor pentru un profesor sa identifice asa.
Nu cred ca este vorba sa judecam caracterul. Si nu cred ca hainele spun neaparat ceva despre om. Poate ca un copil se imbraca in haine alese de altcineva pentru el si iti poate face o impresie total gresita. Deasemenea la ce vad profesorii acum, in general prin clase (nici nu ma raportez la cum era in clasa mea ca atunci chiar puteai spune ca aveau ce vedea - fiecare dintre noi avea un stil anume, nu eram de pe "umeras", din "reviste", dupa "tendinte"sau in "trend". Noi chiar ne exprimam si prin vestimentatie, dar nu era ca sa zic asa, scopul vietii noastre (shopping-ul viata mea).
Cand sunt imbracati diferiti... presupun ca ne mai si uitam si la ochi, daca ne revenim din socul vizual in timp util (lol). Glumesc (desi in unele cazuri chiar asa e).
Daca e sa vorbesc in numele meu, pot sa te asigur ca pe mine mereu m-a interesat sa trec de masti si sa descopar omul!
Dar, daca ne referim la scoala, depinde foarte mult de pedagog, pana la urma. Cati sunt interesanti si de elevi.. ;). Teoretic, dascalii cam fac si cursuri de psihologie si, daca chiar au vocatie si se pricep, te citesc. Iti pot spune daca esti golan, sau artist - destul de usor. Nu ii pacalesti cu o tinuta vestimentara, sau cu o atitudine "provocatoare". Si poti sa iti spuna si daca esti un "impostor" (fals rebel, fals smecher, fals tocilar etc).
Sa stii ca mie imi place diversitatea de stiluri. Chiar imi place! Si, asa cum am mai zis la un moment dat, cred ca ar trebui cumva gasita o solutie de echilibru in ceea ce priveste uniforma in scoli - adica ceva de toata ziua (ceva casual), ceva pentru festivitati, care sa reprezinte scoala - asta ar incuraja si organizarea de tot felul de activitati interesante si creative la care sa repreziti scoala purtant vestimentatia respectiva :D [ dar sa stii ca nu visez cai verzi pe pereti, in alte tari se studiaza la scoala intrumente muzicale, invata tot feluri de lucruri despre traditii etc si era asa si pe la noi, nu stiu daca ai prins, sau daca s-a facut pe la voi].
Si, in acelasi timp, ar fi foarte interesant daca ar putea avea acces si la un curs facultativ, sau alternativ care sa tina de vestimentatie si sa ii ajute sa inteleaga mai bine si sa ii ghideze un pic alegerile pe care le fac. Nu sa le impuna desigur. Ca o tema de dirigentie, de ce nu?
Nu am judecat niciodat un om. Am observat, da. Judecat nu. Una dintre pasiunile mele a fost sa descopar omul, dincolo de aparente. Mi se pare minunat sa vezi omul...
ȘtergereNu as fi spus ca esti golanca. Asta este o imagine un pic deformata pe care anumiti domni [ care vedeau si teroristi acolo unde nu erau] o impuneau celor care ascultau muzica rock (printre altele)... Golan cred ca inseamna unul cam pierde vara, om de nimic, derbedau... de-astea.
Tatuajele sunt iar alta treaba.
Unele avantaje exista, dar trebuie sa privim din mai multe puncte de vedere si sa ne detasam de experientele personale (cred :D).
Tocmai asta a fost interesant :)). Pentru ca citind ce ai scris, mi-am pus intrebari si am realizat ca multe lucruri nici macar nu le observasem. Nu ca ar fi ceva super important, e vorba despre o uniforma, pana la urma. Dar stii... daca aduni ca intr-un puzzle elemente de ici si colo, perspectiva se schimba.
Si putem afla lucruri interesante, cel putin.
De exemplu: imi amintesc ca aveam o aversiune sa ma imbrac la fel (Sa fiu obligata), dar nu neaparat fata de uniforma (pe care o percepeam ca pe chestia faina de la scoala). Ce ma deranja nu au fost neaparat hainele (pe care le poti modifica) ci oamenii. Rautatea si invidia lor: in copilarie daca aveai blugi era brusc "cu pile" (ceea ce e fals, erau unii cu pile cum sunt si acum, dar nu neaparat toti) sau daca aveai o rochita cu imprimeu diferit sau in nuante diferite.. vai, se revoltau unele cucoane de ziceai ca suntem invadati si a venit sfarsitul lumii sau ca esti cel mai mare criminal.. hahahahaha.
Eu cred ca blamarea uniformei a fost o strategie interesanta la vremea aceea pentru a ne face sa privim in alta parte decat unde era nevoie sa privim (imi amintesc ca deja se facusera doua tabere si isi consumau energia aparandu-si punctele de vedere. ceea ce e amuzant e ca daca le puneai alaturi, cele doua puncte de vedere alcatuiau un intreg, se completau si isi pierdeau timpul degeaba... haha). Mai cred ca era cel mai mic rau pe care il puteau trai oamenii, pentru ca devenea insuportabila tocmai din cauza semenilor.
O descoperire interesanta in urma acestei discutii a fost si faptul ca, fiind foarte deosebita de ceilalti, uneori gaseam uniforma ca pe un adapost si o prietena. Hmm..POate de aia mai mare fiind, cand m--am mutat la alta scoala, in prima zi, m-am imbracat in sarafan si bluza alba :)))). Ce chestie.
Apoi datorita temei, am povestit un pic cu Buni despre uniformele lor. Tare dragute erau - si generatia aceea le purta cu mandrie ca pe un simbol al institutiei din care faceau parte (asta m-a facut sa inteleg de ce si eu le percepeam astfel). In timp ce Mami mi-a povestit despre unele fixisme din anii de glorie, unele justificate (ca nu te duceai la liceu ca pe centura) altele nu (cum a fost cel de care ai amintit si tu cu pantalonii, legat de frig).
Asta ca si cateva concluzii si descoperiri personale vis a vis de subiect.
ps: zici tu sa ii lasam? cu fundul la vedere in sala de clasa? pai si rinichii lor ... sa nu ne pese? :P (asta e gluma sa ne amuzam un pic daca tot am scris - eu - atat, hahaha)
E treaba lor ce parere-si fac! :) Ar putea fi una gresita daca nu citesc tot sau citesc pe diagonala. Eu stiu - tu stii - ca nu faci lobby.
ȘtergereSi mie mi-a placut aceasta discutie, din acelasi motiv:avem pareri aproape contrare si cautam o cale de mijloc care ar putea fi acceptata de majoritate. Ce pompos suna!!! Dar nu stiu cum sa exprim altfel ideea ca discutiile pot conduce la rezultate bune in orice domeniu, in aproape orice situatie.
Sigur ca oamenii fac din uniforma o forma de ingradire a libertatii de exprimare! Dar, cum am mai scris: suntem diferiti, traim in medii diferite etc. s.a.m.d., si e greu sa se ajunga la consens cand se ramane doar la suprafata unor chestiuni si se oscileaza doar intre extremele bine-rau si argumentele sunt de genul "asa zic eu".
Mie nu-mi pasa cum se imbraca altii - nu-mi pasa nici azi - si nu ma intrebam cum sa-mi accesorizez uniforma decat pentru faptul ca voiam altceva, ca sa nu ma plictisesc!! Si nu glumesc! Cand stau prea mult in statii de autobuz, de exemplu, imi imaginez scenarii in care sunt implicati ceilalti oameni din statie! Am pitici aliniati! :))
Comersantii :) au de castigat datorita celor fara imaginatie, pentru ca poti sa fii imbracat in fiecare zi altfel chiar daca ai numai cateva haine prin dulap - si chiar te poti imbraca la fel in fiecare zi, dar cu ceva care-ti place si care sa fie curat.
Inainte de 1990 nu prea erau oamenii opriti pe strada pentru a fi intervievati - ar fi ranjit la fel, pentru ca nu toti sunt obisnuiti sa li se bage un microfon sub nas tocmai cand se gandesc la nemurirea sufletului. :) Sunt si azi o multime de oameni imbracati ingrijit,chiar si cand merg la piata (si nu sunt numai varstnici sau de varsta mea). Cred ca diferenta in vestimentatie e datorita (sau din cauza!) ritmului accelerat al vietii de azi. Inainte vreme... aveai timp de cu seara sa-ti alegi hainele pe care sa le porti a doua zi, sa te invarti in fatza oglinzii etc.. si apoi sa te inghesui in vreun autobuz care te ducea la munca. :)
Nu cred ca e vreo legatura intre purtarea uniformei si rapiditatea alegerii hainelor mai apoi, cand s-a terminat cu scoala, pentru ca dupa ani de rutina, cand imaginatia n-a prea avut un rol in alegerea hainelor dintr-o data in fatza multitudinii de alegeri nu oricine se descurca usor. Rapiditatea in alegerea hainelor poate fi mai simpla pentru cei care nu au avut ani de zile o rutina, pentru cei care au o "privire de ansamblu" pentru ceea ce vor, si nu trebuie sa imbrace si sa dezbrace zeci de haine pentru a sti cum "le vin" unele sau altele. Mie imi ia ceva timp sa "gasesc" cu ce sa ma imbrac - si am purtat uniforma, si am incercat sa o personalizez. :) Si stiu pe unii carora le ia muuult mai mult timp decat imi ia mie. :)) Dar am si zile in care iau hainele la intamplare.
Nu inteleg ce inseamna alegeri potrivite, la modul general, pentru ca ceea ce e potrivit pentru unii nu e, obligatoriu, potrivit si pentru altii.
Esti sigura ca altii nu veneau la scoala si pentru a-si etala tinutele si noile achizitii?! :)
Sunt aproape sigura ca erau sectii speciale pentru uniforme, dar nu fabrici. N-am idee daca erau produse toate in aceasi fabrica, dar nu mi se pare imposibil, avand in vedere "monopolurile" de atunci. Dar, la fel de bine, productia putea fi repartizata la mai multe fabrici, pentru a "egaliza" profiturile.
ȘtergereMai sunt si ale noastre - de fapt, ale celor care le-au cumparat sau ridicat. Nu-s la fel de mari ca cele vechi, dar nici cererea de confectii nu mai e la fel de mare - piata e saturata de importuri, in principal. Trebuie sa fie ceva informatii pe net.
S-ar putea sa ai dreptate cu eticheta! :)) Privatii confectioneaza ceva numai daca au profit, chiar unul mic, dar daca pretul de vanzare nu acopera cheltuielile de productie (si nu "aduce" ceva in plus) ar fi absurd sa semneze vreun contract pentru ca si-ar semna falimentul. Ca fapt divers: multe fabrici din Ro, in ultimii ani inainte de 1990, produceau mai mult stocuri (stiu asta prin natura profesiei pe care o exercita mama pe atunci).
Daca au facut uniforme ca cea pe care o descrii e posibil ca cineva sa fi comandat asa ceva... M-as mira s-o fi facut producatorii din proprie initiativa. Him. Ai dreptate: cele mai multe parteneriate cu statul sunt facute... de cei cu "ochi frumosi". :((
Dar daca lor le place?! Nu scrie pe toate gardurile (= texte motivationale) sa se imbrace oamenii asa cum simt, asa cum le place, indiferent de cum zic altii ca le sta?! Ce vina am eu ca unii cred orice citesc intr-o carte sau revista cu pagini lucioase?! E preferinta lor, n-am treaba cu ei, chiar daca, uneori, zambesc pe ascuns - doar sa nu ma intrebe "cum imi sta?" Atunci, in unele cazuri, s-ar putea sa ma pufneasca rasul. Dar chiar ca nu traduc astfel de vestimentatii ca fiind impotriva bunului simt, ci mai degraba ma gandesc ca unii s-ar putea sa nu aiba simtul ridicolului. :) Dar cine-i perfect? Pe de alta parte, ceea ce pe mine ma amuza sau nu-mi place, altora le place - e firesc sa fie asa.
Crezi ca baiatul acela ar fi aruncat in alta parte cojile de seminte daca ar fi purtat uniforma?! Sunt multi needucati, au fost si vor fi. Nu-mi zi ca inainte de 1990 n-ai vazut pe trotuare, pe alei langa banci, in cinematografe, in autobuze si trenuri etc. coji de seminte. Oricum, daca nu ai vazut nu inseamna ca nu erau.
Multi sunt neinspirati cand isi aleg haine, o coafura etc. - invata pe parcurs ca nu tot ce e la moda li se potriveste si lor.
Rux, de ce tot zici ca inainte oamenii erau mai atenti si mai nu stiu cum? Unui vecin al nostru (copil) unul i-a spart un dinte, pentru ca pustanul alerga, i-a intrat in fatza brusc si omul l-a trantit - a cazut si tipul, dar a reusit sa evite copilul si si-a rupt mana. Si pe mine m-a lovit o doamna, din greseala, in autobuz. Alte cazuri nu-mi amintesc in acest moment, dar sunt sigura ca au fost si altele. Ceea ce eu nu am vazut nu inseamna ca nu exista, si nu pot face o regula din putinul pe care l-am vazut (si am vazut... multe! mult prea multe; altele le-am auzit).
Apoi, ne vad pe noi, in clasa a IV-a sau a V-a, cand mergeam pe te miri unde - ne imprastiam imediat ce ne scapau din ochi (ne manau ca pe niste oite). Majoritatea copiilor au tendinta de a "rupe randurile" - cu cat sunt mai mici, cu atat inteleg mai greu ce se doreste de la ei. Copiii sunt copii, indiferent de epoca.
Ii poti repera usor si cand nu sunt imbracati la fel - unul mic si singur pe acolo poate fi numai din grupul tau (pe copiii care cersesc nu-i poti confunda cu cei care sunt in excursie, de exemplu). Daca zici tu, era de folos sa fie imbracati la fel - cand fugea dupa "oita ratacita" ceilalti ramaneau in formatie? :)
(5) "Cand ne imbracam diferit mereu, multi nici nu avem un stil anume, iti ia ceva pana te prinzi ca e ceva cu persoana respectiva. Pentru ca imbracamintea poate masca unele probleme.
ȘtergereFiind uniformele, daca ceva nu era ok, sarea aproape imediat in ochi".
Am citat mai sus, pentru a fi clar la ce ma refer. Neuronul meu intelege asa: cand elevii sunt imbracati in uniforma chiar daca le pui un sac pe cap iti dai seama ca ceva nu e ok?! Asa s-ar deduce, din moment ce zici ca poate fi recunoscuta o problema doar privind uniforma si cum e aceasta purtata. Imbracamintea poate masca numai ceva fizic. Sunt de parere ca problemele "de suflet" (sau boli) ale cuiva se observa pe chip, in primul rand, in atitudine etc., dar prea putin - spre deloc - in haine. Revin la o idee pe care am mai exprimat-o: studentii; acestia n-au avut uniforme, si nu au - nimeni nu-si da seama daca au ceva probleme doar pentru ca sunt imbracati "in stil propriu"?
Hainele spun multe despre oameni. Ca exemplu: vezi pe cineva imbracat cu haine ponosite - stii (banuiesti) ca nu o duce bine financiar; intr-o zi, omul incepe sa aiba haine noi, de calitate (banuiesti ca ii merge mai bine financiar); apoi, in functie de culorile alese, de tipul / modelul hainelor, in functie de incaltaminte, de bijuterii etc. poti spune multe despre oameni. Cand vezi pe cineva imbracat mereu cam cu aceleasi haine poti deduce ca ori are putine, ori e comod si nu-i pasa ce pune pe el.
Pana la o anumita varsta, da, copilul imbraca hainele alese de altii, dar nu dureaza foarte mult asta. :)
A te exprima si prin vestimentatie nu inseamna, neaparat, cumparaturi in exces, pentru ca la fel de bine - am mai scris - poti avea cateva haine pe care sa le combini. Cand cineva cumpara haine in exces - si nici nu le poarta pe toate - iar poti deduce ceva despre persoana in cauza.
Drept e! Un profesor cu har se prinde repede cine are vocatie pentru arta, cine pentru mate etc. sau cine-i golanas, dar nu dupa haine - desi, o "fire de artist" poate fi dedusa si dupa modul in care se imbraca respectivul.
La noi erau orele de muzica si "corul"; pentru cor se faceau repetitii dupa orele de curs; unii cantau la anumite instrumente. Despre traditii nu am invatat pentru ca... regimul: ce-ar fi fost sa studiem obiceiul "Caprei", de exemplu? Superstitiile, credinta in divinitate nu dadeau bine intr-o societate atee.
La orele de lucru manual fetele invatau sa teasa, sa coasa goblen si sa coasa pe etamina, sa croiasca haine si sa le coasa la masina de cusut, sa faca prajituri s.a.; baietii invatau sa mestereasca una-alta din lemn. Mergeam, cu clasa, in diverse fabrici, sa aflam cum se produc unele si altele. Am fost, intre altele, la fabrica de zahar Bod si la cea de ciocolata - muncitorii ne-au umplut traistele cu batoane de zahar, zahar cubic si altele; am avut si traista plina cu fel si fel de bomboane si ciocolate...
Acum, e "scoala altfel"; banuiesc ca si cei de azi invata ceva in plus fatza de programa obligatorie. Nu stiu cat ar prinde la elevi un curs gen "cum sa te imbraci" (unii ar fi interesati, dar nu prea multi, ceea ce face un astfel de curs nerentabil – si, vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem ca mereu ajungem la bani).
Golanca nu, dar nici usa de biserica. :)
ȘtergereSunt sigura ca nu judeci oamenii, dar faci multe comparatii cu cei din trecut. Unii oameni, din generatia bunicilor (si chiar a parintilor) mei, mai spun din cand in cand: "pe vremea mea tinerii nu faceau atatea prostii, erau mai politicosi etc." Am auzit si pe cei de varsta mea facand astfel de afirmatii - si nici ei nu gresesc cand afirma asta, pentru ca ei au trait intre adolescenti cuminti - exceptiile, in viata lor, fiind rare. Privind in urma, la ce faceam noi, adolescenti fiind, nu e cu mult deosebit fatza de ceea ce fac cei de azi, dar "potrivit timpului lor".
Ideea este ca aici nu scriu (doar) din experienta personala, pentru ca nu-s unicat si am umblat mult, intalnid fel si fel de oameni, din absolut toate categoriile sociale si - pentru ca-mi plac oamenii si sunt curioasa despre ei - am vorbit cu cei mai multi despre fel de fel, am fost in casele unora, am stat la masa lor. Ce parere aveau, pe atunci, despre uniforme, nu mi-a dat prin minte sa aflu. :)) Stiu, insa, ce parere au elevii (de liceu) de azi: cei mai multi nu le vor; cei pe care i-am intrebat au zis nu, si ei au fost cei care au spus ca unii le vor (si sunt mai multi parinti decat copii care vor uniforme in scoala).
In privinta hainelor, la fel se intampla si azi, dar tot mai rar se aud comentarii la adresa "stilului" cuiva - din fericire. In Bv (inca din anii 1980) nu era o prea mare filosofie sa ai blugi, desi nu erau pe toti oamenii. Era teribil in era aia cenusie! In magazine erau haine de toate felurile dar in culori terne, cele mai multe, si pareau uniforme! La un moment dat ajunsesem sa cumpar de la "bisnitari",apoi in magazinele din Bucuresti, din Sibiu sau de la "fondul plastic", pentru ca nu era zi in care sa nu vad doua femei imbracate la fel! (si Bv nu e asa de mic cum pare). Apoi... am inceput sa-mi fac singura bluze, rochii, fuste, dupa modele din reviste de moda germane aduse de cei care puteau pleca in tari din Occident. Pentru altele, incpusem sa ma "lipesc" de vanzatoarele din marile magazine si "imi puneau deoparte" ceea ce credeau ca mi-ar placea.
Si mama era mandra de uniforma ei (era o rochie neagra cu guler alb), dar eu am detestat-o pe a mea. Na! Tata nu stiu ce "relatie" avea cu uniforma de scoala, si nu-l mai pot intreba, dar dupa cum il stiu... pe el l-oi mosteni.
Unele fete aveau sarafanele atat de mult scurtate incat iarna clantaneam de frig doar privindu-le! Altele le aveau extrem de stramte. Unele profe mai comentau pentru scurtimea sarafanelor dar fetele pe care le stiu eu n-au avut probleme serioase pentru ca aveau sarafane foarte-foarte scurte. Multe eleve de liceu se machiau - mai mult sau mai putin discret.
Nu cred ca la vremea cand s-a renuntat la uniforme discutiile au fost pierdere de timp; erau puncte de vedere opuse, dar nu s-a incercat un echilibru intre uniforma si "hainele de toata ziua". Au fost mai multi cei care au vrut sa se renunte la ele. In fond, daca suntem sinceri, uniforma nu-l face pe elev mai destept sau mai prost, nu-l indeamna sa invete mai bine si nici sa traga chiulul. Uniforma e ultima problema pe care o are invatamantul romanesc.
p.s. de ce sa ne pese de rinichii lor, daca lor nu le pasa? Le zicem ca vor avea probleme si apoi ii lasam in pace, mai mult nu avem ce face pentru ei.
Nu trebuie sa privim la fundul lor! La un moment dat nici nu-ti mai dai seama ca cineva are fundul la vedere - e la fel cum treci zilnic pe langa un copac: il vezi un timp, te obisnuiesti cu el acolo si daca-l taie cineva s-ar putea sa nici nu observi imediat. :)
UIte vezi? Acelasi regim, experiente diferite. Noi chiar am invatat despre traditii - ti-am povestit ca am facut sezatori. :D Dar nu toata scoala, noi! Imi amintesc ca uneori ne "ofticam" ca nu aveam serbari din celelalte :))). Ce prostie, apoi ne-a parut rau :)). Copii.
ȘtergereCred ca mi-ar fi placut sa merg la fabrici in vizita (nu la alea de chimice - alea nu mi-au placut niciodata) - de curiozitate. Ca ceva extrascolar - la alea de confectii, sa ne dea si noua cupoane (lol).
Acum ca pui problema... constat, sa stii, ca noi eram cam disciplinati :))). Invatasem despre accidente (diapozitive)si aveam si un reglament STRICT de mers pe culoare la scoala, de mana, in liniste (eram si f multi in scoala) - si nu ieseam din rand cand mergeam undeva. Si mai... sa stii ca ne prindea bine, constat.
Ma pregateam sa iti zic ca si eu am avut un accident dar am realizat ca a fost prin 90 :))). Cand deja se mai rarise cu regulamentul. Eu am scapat ieftin. Cand m-am mutat la cealalta scoala am avut un soc. :))). De dezordinea care domnea pe scari, fata de ce eram eu obisnuita :)).
Ahhhh ar fi interesant sa povestim despre scoli. :))
Oamenii chiar nu mai sunt asa atenti acum si intr-un fel e explicabil (stau cu nasul in telefoane- am vazut de cateva ori cum copii erau sa ajunga in strada din cauza asta) dau peste tine frecvent, nu doar asa accidental, e ceva destul de frecvent.
Cand am vazut acei copii incolonati (vorba vine ca erau in toate directiile) era la ora cand ieseau si altii de la scoala si erau o gramada de alti copii prin jur (nu am ma vazut cersetori apropo - poate e un semn bun). Am vazut scena de la geam, de la inaltime si aveam o vedere buna. Acum nu zic ca asta e lege - am facut o comparatie amintindu-mi cum se vedea cand erau incolonati si cu uniforma. Atata tot. Si daca acum se tot bagau alti oameni printre ei, din amintirile mele, cand treceam incolonati noi nu se baga nimeni...
Apropo de comparatii.
*Nu spun ca "pe vremea mea nu stateam cu nasul in tableta si stiam sa scriu la tabla". Spun ca e inadmisibil ca intr-o clasa eleva sa filmeze cum isi batjocoreste profesoara in timp ce ii canta manele care contin amentari (cu moartea).
** Nu spun ca vai "pe vremea mea era numai lapte si miere si nu spargea nimeni tabla" (o mai spargeau baietii din greseala). Ma refer la faptul ca acum tineri sparg intetionat cu sabii, sau copilasi vandalizeaza o scoala intreaga ca asa au vazut intr-un joc.
*** Nu spun ca pe vremea mea la 12 ani aveam alte preocupari decat sa ne gandim la prietenii ( ca ne mai gandeam - unii isi mai cereau prietenia si era dragut). Spun ca e inadmisibil ca de la varsta aia sa te filmezi in sala de clasa facand sex ca fiind ceva normal, sau sa iti agresezi colegii ca acum.
La astfel de comparatii ma refer si la faptul ca nu sunt exceptii. Si da aici zic ca ar intra si felul in care se imbraca. Poate noua ne e indiferent, dar e vorba de copii si de influente. Oare orice copil ar intoarce capul? Nu prea cred.... bine ar fi daca ar fi asa, si mai bine ar fi daca nu ar fi deloc derapaje din astea si sa aiba un mediu cat mai stabil la scoala. (am vrut sa zic sigur). Si nu ma refer la asa la un glob de sticla. Dar .. totusi.
Nu stiu daca e chiar corect fata de copil sa il comparam cu un student care.. teoretic e adult. Hmmm.
ȘtergereLa 5. Partea cu sacul m-a facut sa imi amintesc cat de mult mai cautam noi privirile profesorilor pe vremuri hahaha:))))). NOT Poate doar daca ne placea, sau voiam sa ne asculte (pentru nota, sa ne asculte, lol) sau ne simteam in siguranta cu persoana respectiva. Deobicei ocazional. Mai degraba ma vedeau la ochi / fata banca, sau caietul, sau copacul din curte. Si atunci probabil ca unii ne citeau si din postura, din felul incare eram imbracati si alte chestii.
Ca veni vorba, sa stii ca se pot masca si bolile uneori involuntar - aveam odata febra si mi era rau. M-am dus sa ma scuz la proful de istorie si a zis ca n-am nimic si" copiii de doctori nu racesc".Hahaha. Adevarul e ca am mers dupaora la baie ca ardeam si in oglinda aratam super bine. Dar aveam febra (asta ca o paranteza) si abia puteam vorbi de durere in gat. Asta in generala. La liceu am patit o chestie asemanatoare tot la istorie (atunci am luat cea mai mica nota din istoria mea). Ma durea atat de rau gatul ca nu puteam sa scot o vorba. Stiam perfect lectia ca imi placuse, dar eram racita si pur si simplu stateam si zambeam ... nu stiu ce o fi zis omul acela, ca era foarte inteligent, dar cu siguranta nu s-a prins ca im era rau. Cel putin nu atunci.
*****
Dar, ce am vrut sa zic de fapt! Ma referam la faptul ca uniforma e doar aparent la fel, pentru ca fiecare isi pune amprenta asupra ei, devenind un fel de extensiea celui care o poarta si atunci observi mai usor cand se schimba ceva. Pentru ca daca esti obisnuit ca eleva x sa vina mereu cu gatul descoperit si brusc apare cu malete automat observi. Sau observi daca ii tremura mana mai repede decat altfel, ca e ceva in plus fata de ce erai obisnuit sa fie, iar o costumatie mai lejera poate masca acest lucru..
Apropo, mi-am amintit inca ceva cu ocazia asta. Atunci cand eram in multime, in pauze, imi recunosteam unii colegi chiar dupa uniforma, dupa felul de a o purta :O . Eu ma ocupam cu "raportul" (cine are uniforma completa bla bla, nimic placut) - de aia poate mi-am amintit de acest aspect si m-am gandit la asta, plus ce mi-a spus si doamna profesoara zilele trecute.- faptul ca ii era mult mai usor sa sesizeze cand ceva nu era in regula pentru ca imediat se vedea schimbarea.
NU spun ca daca sunt in haine normale nu se sesizeaza, spun doar ca era mai usor de vazut pentru ca erai obisnuit cu aceeasi imagine zilnica si daca era o schimbare iti sarea imedia in ochi. Nu stiu cum sa exprim mai clar....
Nu are insa de a face si in niciun caz nu exclude faptul ca unele chestii le vezi pe fata/ maini, comportament etc.
Cat despre ce ai spus cu imbracamintea diferita este perfect adevarat, mai ales in cazuri extreme[ nu ai cum sa nu observi ca se schimba din "print in cersetor"] . Desi au fost cazuri, cand unii colegi au trecut prin anumite probleme si NU s-a vazut (pierderi in familie boli chiar... acum ca ma gandesc) asa ca e relativ (cam ca totul in viata).
Copiii se pricep destul de bine sa mascheze unele neajunsuri (adica poate sunt prb in casa dar purtand haine diferite mereu e posibil sa nu realizezi anumite schimbari ca atunci cand poarta uniforma care totusi, devenind una cu copilul cu care o asociezi, il poate trada uneori mai usor decat o vestimentatie schimbata mereu, ca e mai putin "flexibila" si e mai "mulata" pe el). Chiar nu stiu cum sa explic mai bine, dar sper ca de data asta sa fi fost mai clara.
Faptul ca si din felul diferit de a se imbraca poti observa schimbari era cumva de la sine inteles :P. Nici nu incape discutie. Era vorba de un aspect interesant legat de uniforme pe care am vrut sa il evidentiez.
Iar pe studenti totusi, iar nu i-as baga in ecuatie ca ei deja intra la alta categorie.
Bun. Chiar sper ca am reusit sa fiu mai clara acum. [ da stiu cat este ceasul dar nu puteam sa dorm si mai aveam ceva de rezolvat pe aici :*]
ps: tocmai mi-am amintit de clovnii pictati. Cum costumatia lor devine parte din ei si imediat observi orice mica schimbare :O. :)) desigur probabil ca nu e cea mai buna comparatie - merg la somn :))))
Si la noi s-au facut sezatori! La nivel de scoala. Ne imbracam in costume populare si... recitam poezii patriotice, nu ni se vorbea despre costume, despre una-alta. Erau organizate si petreceri, la nivel de scoala/liceu. Am avut si multe petreceri-carnaval.
ȘtergereAm invatat si ceva reguli de circulatie - erau, si la noi, elevi militieni de circulatie.
Probabil ca cei din generatia mea am fost mai agitati, mai curiosi, mai dornici sa iesim din rand. :) In primii mei ani de scoala nici comunismul nu se simtea ca-n anii 1980.
Mi se pare esential un fapt: existau regulamente stricte si erau impuse cu forta (nu neaparat fizica), deci copiii / adolescentii (mai multi sau mai putini) le respectau mai mult de frica, decat din convingere. Cred ca e unul dintre motivele pentru care totul a cam luat-o razna dupa 1989: eram mai mult obligati la ceva, decat convinsi - un fel de educatie cu bȃta.
Multi sunt cu nasul in telefoane... Dar daca unul ca asta ajunge sa dea peste mine nu se cheama ca si eu sunt neatenta in acel moment? Esti sigura ca de-ar fi existat atunci telefoane mobile nu s-a fi intamplat ca azi? Cum ziceam: alta epoca acum.
Poate ca cei care se lovesc de tine intentionat sunt baieti care vor sa-i vezi - unii au obiceiul sa faca asta. :)
E inadmisibl ceea ce ai amintit aici, dar sunt exceptii! De n-ar fi exceptii s-ar intampla foarte des, in toate scolile - si nu e cazul.
Educatia de "a intoarce capul" trebuie sa porneasca de acasa, dar cand parintii si/sau bunicii comenteaza pe strada, cu voce tare (avand copilul langa ei), despre cum se imbraca unii sau altii acel copil creste facand exact acelasi lucru. Cand adultul nu se mira, oripileaza sau mai stiu eu ce, nici copilul lui n-o va face. Copiilor nu li se pare ciudat cand vad o femeie cu decolteu pana la buric sau cu fusta scurta pana la buric, un barbat cu plete si vesta de piele pe bustul gol :), dar cand adultul (fie el prof, parinte, bunic etc.) comenteaza "moralist" copilul va face la fel.
Cred ca vrei prea mult de la oameni. :) Nu zic ca e gresit, dar cred ca nu trebuie sa comparam unele aspecte din trecutul comunist cu ceea ce este azi. Incercam sa "corectam" - nimic gresit! - ce e considerat de majoritate ca fiind "gresit", dar nu in raport cu trecutul nostru comunist trebuie sa o facem - oricat de putin vrei sa crezi, atunci erau respectate regulile mai mult de frica decat ‘ca asa simteau oamenii. De-ar fi fost cu adevarat educati, si invatati ce inseamna respectul, in mod sigur altfel ar fi stat azi lucrurile. Atunci, "directia in viata" era aproape impusa, alegerile fiind mult mai putine, aproape totul era "dat de stat" si oamenii erau dependenti, stiind ca de fac una sau alta o incurca rau sau nu mai primesc nu stiu ce... Cand oamenii scapa din(tr-o) scalvie habar nu au ce sa faca! Asa si cu cei mai multi care au trait in era comunista aproape intreaga lor viata: nu au invatat sa fie independenti, sa fie responsabili. Nu i-a invatat nimeni asa ceva; au fost invatati doar obedienta - la nivel macro. Cei care nu au vrut sa invete obedienta au ajuns sa aiba domiciliu fortat sau au ajuns in inchisori si/sau pe santierele mamut, in cele mai bune cazuri.
Repet: nu compar copii / adolescentii cu studentii, dar tu ai afirmat ca uniforma ii ajuta pe profesori sa vada mai usor daca un elev are vreo problema. Ar trebui sa fie valabil si la adulti; nu?
Exact! Nu le cautam privirea ca disperatii - si nici ei noua, dar din cum ne statea uniforma nu puteau deduce ca avem probleme. Daca vreo uniforma era sifonata putea insemna multe (la fel si in cazul altor haine); nu aveai bentita - putea insemna multe s.a.m.d.. Din atitudine, da, dar atitudinea se observa si cand nu purtam uniforma.
ȘtergereVezi? Cu sau fara uniforma, profesorii nu "citesc" nimic din problemele pe care le poate avea un elev. Dar e nasol cand profii nu inteleg anumite lucruri. De multi prosti ai mai avut parte! :( Ma refer acum la "copiii de doctori nu racesc". Normal ca stiu ca bolile pot fi mascate (sau nu se observa)! La fel de bine pot fi si mimate. :)
Am inteles la ce te referi, dar o dai ca regula generala, si nu este. (in general, se adopta un anumit "stil"). Poate ca doar adopta un alt "stil" cine venea, brusc, cu helanca pe sub camasa, de exemplu, si nu era vreo problema, neaparat. O mȃnă care tremura se vede si daca posesorul e imbracat in bluza cu sclipici! O eleva care venea "golasa" la gat si, brusc, vine cu helanca, la fel de golasa ar fi venit si imbracata in bluza cu sclipici iar daca ar fi venit cu helanca s-ar fi observat la fel de repede. Un coleg il recunosti si daca nu e in uniforma, pentru ca are acelasi "limbaj" al trupului.
Oooo! Macar de "verificatorii" de uniforme am scapat! :)) La noi nu faceau colegii astfel de verificari - invatatoarea (sau profii) mai observau una-alta.
Tocmai! Totul este relativ, asa ca tot acolo e si cu si fara uniforma obligatorie - iar daca acum cei mai multi nu au, de ce sa le mai fie impuse? Altceva trebuie invatati - zic si eu!
Doar nu vrei sa zici sa aiba copilul si "haine de casa" obligatorii pentru ca parintii sa vada imediat ca are copilul vreo problema! :) Copiii se pricep sa ascunda multe, indiferent daca au "haine de casa, de plimbare, de joaca, de scoala" strict delimitate - sau daca nu au asa ceva.
Din nou imi spui sa nu bag studentii in ecuatie, si iar repet pentru ca, la modul cum ai pus tu problema identificarii problemelor dupa haine (uniforme), ar trebui sa fie valabil si pentru studenti si pentru... oricine.
Sigur ca se vede orice schimbare in "uniforma" (si masca) clovnilor! :)) Poate ii picteaza altii, poate si-au rupt o bluza si au alta... Schimbarile nu inseamna, neaparat, probleme si sa mergem pe ideea "drobului de sare" nu cred ca e ok. :)
Nu ma mira. Totusi (pentru ca imi face placere sa povestesc despre lucrurile frumoase, de alea naspa ma lovesc zilnic, mai rau ca inainte.... :() uite ca noi am invatat despre traditii. Si a venit mama unui coleg, sa ne invete dansurile (era educator doamna): hora mare, sarba studentului si brasoveanca <3.
ȘtergereStiu si acum ca asta era ordinea lor...
Incepea programul cu Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie.
Aveam Ciobanas cu 300 de oi
Ghicitori si proverde
Mici strofe sa zic.... nu stiu cum sa le numesc... Eu de ex am avut prima data sa povestesc despre tors. a doua oara am fost cu tesutul :)))))))).
La a doua sezatoare colegul meu de dans a fost.. o colega (imi amintesc si acum - Sorina o chema :D).
Ahhhhh ce n-as da sa am filmarea :)))).
Da, voi ati invatat depsre traditii; noi nu. Proverbe si ghicitori noi "aveam" la serbari. Despre "Ciobanas cu 300 de oi" n-as putea spune daca l-am auzit la scoala...
ȘtergereLa lucru manual aveam gherghef pentru tesut - imi placea mult sa tes. Probabil ca profa de lucru manual ne povestea cate ceva despre tors, despre tesut... dar aceste activitati nu tin de o traditie specific romaneasca, ci sunt activitati ca oricare altele, in cam toata lumea.
Haha! Aceasta discutie cu tine mi-a amintit o faza, de la una dintre "sezatori": fiecare elev (cred ca eram in clasa a IV-a) trebuia sa rosteasca doua versuri din nu mai stiu ce poezie si cand sa zic si eu versurile mele se infige urmatorul, si sar din schema - spre marea mea fericire! :)) Erau acolo ceva indivizi de la partid - un fel de "inspectie" - si care mai de care voia sa dea bine, sa iasa in fatza.
Dansurile populare ar fi fost tot ce mi-ar fi lipsit! :) Dar voi ati "facut" dansuri pana in 1989 sau dupa?! Pentru ca dupa 1989 s-au organizat prin unele scoli.
Serbarile noastre erau sezatoarile. :)
ȘtergereCiobanasul nu prea se canta la scoala, erau cantecele destul de ok in programa, desi unele erau nasoale, ca linie melodica mai ales (banuiesc ca si acum e la fel - daca se face muzica). Cu 2 saptamani inainte de dec 89, am picat la muzica pe un cantec groaznic - ceva cu animale sau pasari nu mai stiu - dar melodic vorbind era oribil. Am intrebat daca nu pot cumva sa aleg altceva si cred ca nimeni nu agreea piesa ca invatatorul m-a lasat si cantat altceva: Desteapta-te Romane. :)))))) De efect ce sa zic. Iubeam acel cantec - acum nu mai suport sa il aud.
Trebuie sa tii cont de faptul ca eram in clasele mici cand cu sezatorile: clasa I si clasa aIIa. Nu am apucat sa mai facem sezatoare in aIIIa ca a fost in 89-90 si tare rau imi pare. Asadar dansurile le-am facut atunci, pana in 89. Si sa stii ca au fost suuuuuuper dragute - si acum le stiu. <3 Imi amintesc si cum intram :))))). Desi cred ca aveam vreo 2-3 colegi afoni si complet pe langa muzica... acolo a fost ceva de lucru :)))). Insa crede-ma ca era ceva senzational - iti dadeau un soi de .. aripi. Si nu stiu ne lega pe toti - deveneam unul. Cel mai mult imi placea cand dansam si ne prindeam in hora si parca straluceam toti;))). Te eliberai pur si simplu de toate chestiile mai putin placute de la scoala (de autodictari de exemplu... hahahahahahahah).
Pupici!
Eeee, tu n-ai simtit prea acut comunismul in toata splendoarea lui. As zice ca trebuie sa te bucuri; nu stiu cate s-au schimbat - la oameni ma refer - si cat si-au dat multi arama pe fatza stiind ca nu mai sunt pedepsiti pentru orice extravaganta, pentru cea mai mica abatere...
ȘtergereNu m-am omorat dupa muzica populara, dupa dansuri populare si altele de gen - e drept, nici nu am avut pe nimeni apropiat care sa fie pasionat de folclor, in general. Abia in anii de liceu am inceput sa caut unele informatii, cand mergeam des la biblioteca, dar cautam, de regula, ceea ce stiam ca nu trebuie sa amintim in public: traditiile de Craciun (altele decat colinde), simbolurile Craciunului si altele de gen.
Desteapta-te romane ar trebui cantat pana cand romanul se va destepta. Totusi, cred ca, prin comparatie cu anii de comunism, foarte multi romani s-au cam desteptat.
Serbarile noastre (la gimnaziu) erau diferite, si unele aveau tematica: sarbatoarea literelor, numerelor, culorilor, florilor (ce-mi mai amintesc) - sa invatam, altfel spus, despre una-alta. Aaaa! Tocmai mi-am amintit! Si la gradinita am avut o serbare in care ne-am imbracat in costume populare! Cred ca am si o poza pe undeva.
Pupici! <3
RăspundețiȘtergerePs: O chestie interesanta: la ora de sport nu aveam uniforma :O. Adica na aveam trening si alea erau diferite. in strainatate (vb de germania ca stiu de la ralu) se fac contracte cu firme si le cumpara costumatie la fel - nu vrei sa stii cat costa lol).
Si daca tot am zis de asta, mi-am amintit de o treaba care m-a intristat pe mine si mi s-a parut deranjanta si care da, putea sa te faca sa nu prea iubesti uniforma. E vorba insa de oameni si atitudini: cand aveam vreo 4 ani m-am inscris la balet. Pentru ca nu eram foarte mare, singurul costum care mi-a venit era albastru cu dungi albe (l-am luat de la Magazinul Sportul nu din honolulu) si nu alb cu dungi rosii. Nu vrei sa stii ce figuri a facut cucoana aia ca cica am venit sa fac fite ca sunt eu altfel.. Aveam 4 ani si ma gandeam cat de limitata poate sa fie sa gandeasca asa ceva. Adica, ma gandeam eu in continuare, in vestiar, cu nodu' n gat, ca ii facuse observatie lui Buni, chiar sunt oameni care vin sa faca parada modei ca sa para diferiti? :)))
Poate ca eram diferita... in gandire.
Pupic
Sunt state in care - in unele scoli - se face comanda pentru echipamentele de sport. Dar e putin altfel cu treningurile, pentru ca nu le poarta zilnic, timp de 4-8 ore.
ȘtergereO chestiune de prost gust a facut acea femeie... Explicatia pentru motivul diferentei de culori ar fi trebuit sa o satisfaca.
Despre cei care fac parada modei as zice ca vor sa se desprinda (prin orice mijloace - ceea ce nu inseamna ca e alegerea corecta) de ceea ce numim “turma”. Nu vor sa para diferiti, ci chiar sunt, si vedem asta inainte de a le cunoaste modul de gandire (care poate fi, sau nu, diferit de al majoritatii - asa simt ei sa se individualizeze). Modul in care se imbraca cineva - repet - spune ceva despre acel om; am tot scris "judecam", dar termenul nu e deloc corect, pentru ca nu judecam, ci ne facem impresii (uneori gresite) in functie de hainele cuiva.
Pupici cu drag! <3
Da, se comanda astfel de costumatii si sunt extrem de scumpe :)).
ȘtergereDar eu ma refeream la faptul ca, desi erau multe chestii stricte, la sport cell putin aveam liber la treninguri.. hahahaha. era o constatare amuzanta.)
Femeia aceea era din genul celor care "judeca". :) Judeca nu in sensul de a gandi, ci de a pune pe cineva la zid si de a-l barfi. Specie care s-a multiplicat la greu si a inflorit dupa 89. Vezi tu, eu eram copil de doctori si cu SIGURANTA de aia imi luase costumul ala ca nah la 4 ani sa ma dau mare! Oameni limitati. Am mai auzit multe la viata mea in legatura cu "copiii de doctori". Ohoo! (Acum or fi si unii ca in povestile alea, nu zic nu dar etichetele au fost si vor niste mizerii mai rele decat cea mai naspa uniforma, asta ca sa fim tot in tema.. hahaha).
Daca vorbim de "parada modei" la modul general, atunci NU. Tu, eu si inca alti cativa, poate ca noi am vrea sa fim asa putin rebele/i si sa ne manifestam creativ... si sa ne desprindem de turma. Dar, din pacate, cei cu parada modei la scoala = chiar spirit de turma la greu. Cu alte cuvinte se iau dupa nu stiu care instagramist sau artist si copiaza la greu incercand sa socheze un pic ca sa para diferiti. NU sunt autentici.
Eu nu ma refeream aici la cei care chiar sunt diferiti. Cativa. Ci la marea majoritate, fara identitate. O alta turma cu alt fel de (dar tot) uniforme (nepotrivite si ridicole in mare parte, din pacate).
Si da - ne putem face o impresie o sa scriu la celalalt comentariu cu punctul 5 pentru ca are legatura.
Dupa ce mananc insa :D, ca deja nu mai vad ce tastez :))))
Pupici <3
:D
Hahaha! Nu m-am prins la faza cu treningurile! :)
ȘtergereDin pacate, prea multi oameni au obiceiul de a eticheta... Nu-i putem opri. Se presupune ca profa aia de balet a facut "scoala adevarata" - si iata ce-a iesit de pe bancile acelei "scoli adevarate" (ca ea mai sunt o multime, si unii au, azi, tupeul sa spuna "pe vremea mea se facea scoala adevarata, si erau mai respectuosi tinerii" - iar faptele lor ilustreaza contrariul.
Sigur ca aceia amintiti nu sunt autentici, dar daca le place sa fie maimutele si sa imite tot ce vad pentru ca "da bine"... Sa-i lasam sa o faca! Fiecare e liber sa-si aleaga turma. :) Doar pentru ca mie nu-mi place nu stiu ce instagramist sa le interzic altora sa-l imite?! Li se poate vorbi despre originalitate, eventual, dar inerzicandu-le mai rau ii intarata.
Da, despre impresie e vorba, nu despre a judeca, cum stupid m-am exprimat - si am mai facut o (posibila) greseala, cu privire la baietelul prietenei tale care a fost sanctionat: am scris ca cei care l-au sanctionat sunt, probabil, xenofobi, ceea ce e o prostie - nu pentru ca am scris, ci pentru ca am avut o idee... preconceputa, fiind sigura ca cel putin unul dintre parintii copilului nu e englez. Scuzele mele.
In 96 cand am fost in Anglia o fetita a luat-o la fuga cand i-a zis colega mea de atunci de excursie ca suntem din Romania.
ȘtergereDar nu, in cazul asta nu e vorba de asa ceva (ambii parinti romani si din cate am inteles conducerea sc indieni ceva). Fixism cred ca si in cazul cu fetita blonda, ce primise recomandare sa se vopseasc a :))). Nu ai de ce sa iti ceri scuze. ;)
Profesoara de balet.... nu stiu sincer. Putea fi ori cineva care nu suporta fitosii si a crezut ca oi fi o odrasla de bani gata (eu sunt si foarte entuziasmata si inimoasa si pun suflet - o fi inteles femeia gresit), sau poate ca era cineva care avea frustrari pe cei care sunt altfel. Oricum, sa te iei de un copil, zau asa... absurd.
Etichetele sunt o capcana :). Nu?!
(tentanta hahahaha)
Nasol! Dar nimic de mirare! La acea vreme, multi straini credeau ca romȃnii nu au case, ca stau in corturi, rulote, bordeie sau grote!! (unii cred la fel si azi!)
ȘtergereFixsism o fi fost - pretutindeni sunt "ghipsati".
Profa de balet a avut comportament greu de inteles. Poate ar fi preferat ca buni a ta sa ii explice de ce esti imbracata altfel decat ceilalti copii... Cine stie ce o fi in mintea celor ca ea?
Sigur ca etichetele sunt capcane. :) Matricolele scolare sunt etichete; si uniforma e un fel de eticheta.
Nu stiu cum sa zic dar magazinul sportu era peste ... drum :)))).
ȘtergereNormal ca i-a spus ca mi-a luat ce mi-a venit cand a carait. A mai fost o faza ca eu purtand ochelari nu puteam uneori tine diagonala dreapta... in fine. Pana la urma am primit rolul principal :O. Doar ca, in seara dinaintea spectacolului am facut pneumonie si l-am ratat....a fost singura data cand am delirat :))). Ciudat e ca stiu ca am delirat. haha.
Fetita aceea o fi crezut ca vrem sa ii facem rau (colega mea avea o voce mai guturala... hahahaha si vorbea stricat engleza lol).
Aici a "gresit" buni a ta! :))) Trebuia sa-i spuna inainte de a observa ea. Sunt oameni care au un orgoliu atat de umflat incat au senzatia ca orice ar face cineva e impotriva lui, in ciuda lui etc. Nu stii ca multi se cred buricul Pamantului?! :)
ȘtergereErai foarte implicata in mai toate activitatile, obsev. Pe mine m-au pasionat activitati de genul"sa curatam de gunoaie pe sub tampa", "sa adunam hartie" si alte d-astea, dar cand era despre cor, balet si alte cele... nu ma prea prindeau. :)
Probabilca asa o fi crezut fetita... Cine stie ce auzise ea despre Ro?! Pe la mijlocul anilor 1990, in Roma, Italia, erau niste amarati (de-ai nostri) care mergeau prin scoli si explicau ca Romania isi are originea numelui in denumirea rromilor si alte tampenii de gen. :(( I-au oprit relativ repede cu porcaria asta.
Mai sa stii :)). Nu stiu cum de nu i-a dat prin cap sa mearga la ea si sa ii zica: stiti, Doamna, cand am mers vis-a-vis la magazinul Sportul, unde ne-ati trimis sa luam costum pentru balet, n-au avut pentru marimea ei decat unul singur si mai era si cu albastru. Ne-au asigurat insa ca mai exista undeva prin tara cel putin unul la fel - o mica greseala de la fabrica, ce sa faca si ei, au incurcat materialul. Dar e ok, ca vine cu derogare.
Ștergere(lesin de ras imaginandu-mi scena haaaah).
Sa stii ca nu eram foarte implicata, ba din contra. :))) Imi placea foarte mult baletul (si mai alespatinajul artistic). Asa ca mami si buni au zis sa ma dea si pe mine la cursul organizat la Casa Sindicatului, nu mai stiu cum de am aflat noi de el si ma visam mare balerina (nu iti zic ca eu am astigmatism, asa ca nu stateam excelent cu echilibrul, dar aveam si ambitie, daca cineva imi zicea ca nu pot, ii dovedeam ca pot).
Cred ca pot numara pe degete de cate ori am fost (s-ar putea sa nici nu fi depasit 5 -:P).
Asa ca activitatile in care eram mai degraba implicata erau (in afara de acasa) cele din spatele blocului (si aici aveam tot felul de jocuri creative).
La cor am fost initial "refuzata" (cred ca din cauza entuzismului meu ridicat - eram sufletista - mai "falsam" cate ceva). Dar m-am ambitionat si am cantat cu Buni si am invatat sa imi controlez entuziasmul. Culmea e ca, dupa ce m-am mutat la cealalta scoala (anii 90) migram de la vocea 1 la vocea 2 ca putea sa cant pe amandoua :))) si eram "cautata".
De fofilat m-am fofilat si eu ori de cate ori era vba de poezii. De fapt, daca nu regret ceva din perioada ante89 atunci nu regret autodictarile si recitatul poeziilor (plus rapoartele care nu erau f lungi si grele dar ma stresa sa nu ma incurc).
Yup.
Normal ca e de rȃs! Dar unii chiar vor asa ceva - asa-s de plini de ei. :)))
ȘtergereSi mie mi-a placut patinajul - dar nu artistic. N-am mai patinat de zeci de ani (cu rolele ce m-am mai dat, si cu “placa”).
Oooo! Ai mei voiau sa ma dea ba la una, ba la alta, dar eram tare incapatanata si refuzam. La scoala - pana am terminat liceul - in fiecare an veneau indivizi de pe la cluburile sportive dinoras sa "recruteze" viitori sportivi. M-au ales pentru atletism, baschet, volei si la tir (pistol viteza). Am ales sa merg la baschet pentru ca venise antrenorul acasa, sa se "roage" de parinti sa ma convinga. Totul a durat pana la primul cantonament, cand am dormit vreo 20 de tipe in aceeasi sala (nu-i pot spune camera!), dusurile si budele fiind la comun. A doua oara nu m-au mai prins la vreun antrenament.
Adevarul e ca mi-a placut sa fac numai ce vreau - pe cat posibil - si voiam ca dupa ce terminam cu scoala sa citesc sau sa stau pe afara. Si la cor m-a selectat diriga, in clasa a V-a (nu m-am dus si din nota sapte nu ma scotea! De parca mi-ar fi pasat).
Si noi ne jucam mult pe afara, la bloc - iarna aveam chiar si patinoar la bloc, si veneau copii din tot cartierul. Jucam si volei, tenis, ping-pong si cate si mai cate (adevarate campionate faceam). Azi, pe cei mici ii vad cel mai des calarind biciclete si trotinete, dar sunt si care deseneaza pe asfalt, bat mingea etc.. Plus ca cei mici de azi au multe parculete special amenajate pentru ei si la anumite ore nu-ti mai auzi gandurile de larma lor aproape gangurita. <3 Terenurile de tenis de langa gara sunt mereu ocupate de copii, adolescenti, tineri si varstnici; la fel si parcurile cu diferite aparate pentru adulti si copii. Vazand toate acestea prin oras am ajuns sa ma intreb de ce se tot zice ca nu fac miscare copiii? Poate ca unii nu fac, dar asa era si cand eram eu copil.
Si azi mi-e imposibil sa invat ceva pe de rost si sa tin minte mai mult timp! :)) Singurele versuri pe care le-am invatat pe de rost fara probleme - si nu le-am uitat - sunt versurile cantecului Bella ciao;mai stiu si doua versuri din Luceafarul. Era chinul de pe lume cand trebuia sa invat ceva pe de rost: poezii, teoreme, definitii! :))
Pupici!
De data asta voi spune si eu ceva despre incaltari, pentru ca arata fain de tot! Imi place bicolorul costumului alb si albastru. Chiar foarte reusita papusica. Cand totul e va termina, sa faci o poza de grup.
RăspundețiȘtergereFelicitari, Diana draga! Pupici si o seara frumoasa! <3
Mi-a placut tare mult sa lucrez sandalele, dar si uniforma - imi place si combinatia, dar si faptul ca sunt materiale care se lucreaza usor.
ȘtergereE o ideea poza de grup! :) Mi-ar trebui 13 papusi, sa nu lipseasca vreuna, dar (deocamdata) nu am (daca nu repar doua). :) Rux zicea ceva de o diorama la finalul jocului, deci s-ar putea sa fie si o "poza de grup". :)
Multumesc pentru apreciere si complimente, Suzana draga!
Zile senine iti doresc! Pupici! <3
Ce fain au ieșit sandalele!!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc. Si mie-mi plac, tare mult. :)
ȘtergereDraga mea, cand deschizi "fabrica de încaltaminte pentru papusi"? :)
RăspundețiȘtergereImi place uniforma dar sandalele legate pe glezna ... m-au dat gata!
Pupici!<3
:)) N-am... capital initial! :))
ȘtergereO vecina, cand le-a vazut, m-a intrebat de ce nu fac si pentru mine! :) Mi-a sclipit ideea o clipa, dar nu am din ce sa fac talpa, si nici masina de cusut piele.
Multumesc pentru compliment! :)
Zile senine iti doresc, Ella draga! Pupici! <3