Pagini

2020-01-06

Opiniile magistratului. Citate favorite

fotografia romanului Magistratul
Deciziile unui judecător depindeau, în mod firesc, de propria lui scară a valorilor, iar asta depindea de formația lui socială, economică și, într-o oarecare măsură, de cea politică. Câteodată, chiar și credința religioasă a unui judecător putea fi în dauna unei judecați clare. Aceasta era, într-o formă diferită, seculară îndrăzneala ce și-o asumau judecătorii cei mai mulți. Cum putea un om care nu furase niciodată să judece un hoț; cum putea un om care nu trăise niciodată ȋntr-un ghetou să-i judece pe cei ce trăiau acolo? Cea mai mare parte a judecătorilor erau influențați de acumularea experienței lor de viață atunci când rosteau chiar și cele mai mici hotărâri; doar dacă erau conștienți de forța mediului lor și se păzeau permanent de ea puteau spera să rămână tolerabil imparțiali, cel puțin.
*
Era un studiu de criminalistică făcut la UCLA (unul dintre cele cincizeci de mii de studii) […] ceva despre un experiment asupra copiilor din clasa întâi, care urmărea să constate dacă putea fi detectată la cei mici o predilecție ulterioară pentru violență. Să presupunem că ar fi descoperit că numitul Johnny Appleseed ar putea avea cele necesare pentru a face din el un viitor hoț, siluitor sau criminal. Ce era de făcut cu el? Doar nu poți închide pe nimeni pentru o crimă pe care nu a comis-o încă sau pe care urmează, poate, să o plănuiască abia de acum înainte. Deci? Îi inoculați vreo substanță miraculoasă, tot așa cum faceți ca să eliminați orice altă boală? Nu ar însemna asta controlul speciei umane? Cât de departe ar trebui să meargă în prevenirea crimei cetățenii așa-ziși cinstiți? În regulă, îi izolăm sub cheie pe cei incapabili din punct de vedere mintal, fie că au făcut sau nu ceva. Le facem vânt sub covor și încercăm să le ignorăm existența. În rândul lor intră și mulți care sunt doar alcoolici. O astfel de soartă aveau adolescenții tarați în evul mediu… erau lăsăți în seama ghilotinei. Doar așa s-ar putea merge înainte?
*
- La naiba, domnule judecător, dar ce este de făcut? Nu putem continua să lăsăm toate animalele sălbatice afară din cușcă și să sperăm că totul va fi foarte bine. Avem de-a face cu un război în plină desfășurare și nu vrem s-o recunoaștem. Într-un război, îți omorî dușmanul. Nu credeți în pedeapsa capitală?
- Nu. […] Mă îndoiesc că cineva care e pe cale să comită o crimă pasională se oprește, gândindu-se la viitor… al lui sau al altuia. Mă îndoiesc foarte mult că un ucigaș obișnuit șovăie îndelung, ca să reflecteze la faptul că ar fi spânzurat pentru fapta lui. Un ucigaș de meserie este altă poveste. Dar aceștia sunt profesioniști atenți și chibzuiți care, din nefericire, nu sunt prinși aproape niciodată…
- Ușurința noastră față de criminali își pune amprenta asupra întregii noastre societăți. Ne punem lacăte peste lacăte și prea mulți oameni poartă arme ca să se apere!Asta-i nebunie! Nimeni în țara asta nu mai e în siguranță.
- Printre atâtea rele, de la indienii ostili la războaiele civile, mă îndoiesc că cineva s-a simțit vreodată în siguranță. […] Cât timp vor fi cei care au și cei care nu au, vor exista și mișcări sociale, iar atâta vreme cât vom avea puterea să iubim și să urăm, ne vom înmulți și vom ucide.
(din “Magistratul”, de Ernest K. Gann, Editura RAO, București, 1995, traducere: Cristina Iliescu și Mirela Adăscăliței)
₪₪₪
Citate favorite ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
Ernest K. Gann (n. 13.10.1910 - d.19.12.1991) a publicat romanul “Magistratul” in anul 1982; e despre întrebările, problemele și dilemele unui magistrat cinstit (și, mai mult sau mai puțin, liberal).
Ernest Kellogg “Ernie” Gann a fost aviator, marinar, romancier, autor și, împreună cu cea de-a doua soție, a fost implicat în conservarea biodiversității. A scris și numeroase articole pentru revista “Flying”. A avut o viață aventuroasă; a fost pilot pe timp de pace și de război (al doilea război mondial), zburând și în multe țări exotice; a fost marinar, navigând pe oceanele și mările lumii; a fost scenarist și consultant pentru unele filme, inclusiv pentru unele făcute după cărțile lui. “Fate Is the Hunter” este considerată de specialiști ca fiind una dintre cele mai bune cărți despre aviație, și a fost adaptată ca film. Cartea - memoriile lui ca pilot în perioada 1930-1950 - a fost scrisă în anul 1961.
Scriitorul povestea că uneori s-ar fi legat literalmente de scaun să termine o anumită “normă de text”. A suferit și lungi perioade de “blocajul scriitorului” și mereu era îngrijorat că va rămâne fără idei. În ciuda succesului ca scriitor continua să se îndoiască de sine și se mira mai mereu când criticile erau pozitive.
În toamna anului 1991 a zburat din nou, pentru a marca 50 de ani de la promovarea sa în grad de căpitan la American Airlines. A fost ultimul lui zbor; a murit în decembrie, în urma unor probleme renale de care suferea de ceva timp.

6 comentarii:

  1. O carte interesantă, fără îndoială. Chiar ar fi interesant să știm cu adevărat cum gândește fiecare judecător. Îmi amintesc însă de nuvela ”În lumea dreptății”, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, și cred că nici astăzi judecătorii nu iau hotărâri numai în funcție de ceea ce gândesc.
    https://povestiripescurt.blogspot.com/2018/11/in-lumea-dreptatii-1.html

    Săptămână excelentă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Referindu-ma doar la cei cinstiti (care, din fericire, sunt mai multi decat cei necinstiti) si la cei foarte bine pregatiti, judecatorii pot lua decizii numai in baza legii, in baza probelor etc. si, cu toate ca au si un rol activ (si in legislatia Ro), nu pot hotari altfel decat "zice legea" si nu pot interveni in favoare unei parti sau alteia. In Ro, judecatorii nici nu pot fi "sursa de lege" prin hotararile pe care le dau.
      Cred ca nu e, totusi, in regula, ca judecatorii sa ia decizii in functie de ceea ce gandesc pentru ca sunt oameni si ar putea sa ia o hotarare bazata pe vreo prejudecata.

      Multumesc, Zina draga! Saptamana excelenta iti doresc sa ai si tu!
      (fug sa citesc) :)

      Ștergere
  2. Intr-un anumit moment al vietii, dupa ce m-am angajat, mi-a trecut prin cap sa fac facultatea de drept, doar asa, ca sa 'observ' jungla legislativa! :)
    Dar am renuntat la idee, pentru ca trebuia sa 'tocesc' mult, iar memoria mea functiona pe alte coordonate! :D Inca nu m-am hotarat daca ar fi fost o idee buna. Poate era o alternativa la programele prelungite! :D
    Dupa parerea mea, atunci cand o legislatie permite doua decizii pentru acelasi subiect, cum s-a mai intamplat, acea legislatie e foarte... varza!
    Un nou an plin de lumina si abordari optimiste, Diana draga! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Programe prelungite au si cei care lucreaza "in juridic" (nu toti, dar multi). :) Unii au urmat cursurile unei facultati de drept cu scopul de a invata legea pentru a sti cum s-o ocoleasca!
      Legislatia Ro e foarte... varza! :)) Pentru a "uniformiza" deciziile exista "recursul in interesul legii", facut de procurorul general, care "decreteaza" ca in situatia cutare trebuie luata decizia cutare (decizie luata de cei mai multi judecatori de-a lungul timpului).

      Multumesc, Suzana draga! La fel iti doresc si eu tie! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Cartea asta ma duce cu gandul la romanele lui John Grisham.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ale lui John Grisham sunt mai spectaculoase - in sensul ca intriga e mai complexa - dar ca "analize de sistem", pot fi comparate.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.