Pagini

2020-02-14

Trandafirul alb și entorsa

Când eram copii, la bloc, aveam prostul obicei să rupem flori și să facem “prințese” și “prinți”; din petalele unora ne lipeam “unghii lungi” sau pur și simplu le duceam acasă, la mame și bunice. Nu o dată ne-a zis mama să nu mai rupem flori! Băieții le rupeau pentru a ne face nouă în ciudă. Nu vă imaginați că distrugeam flora din zona blocului! Că tot veni vorba! Câte flori erau atunci în zonele verzi! Și iriși, și trandafiri și multe altele (nu le mai știu denumirile). Care mai de care uda florile, le plivea, planta… Acum… jale! Pământul e bătătorit, iarbă nu crește din cauză de fel și fel de aparate de la magazinele aflate la parter… Aproape peste tot sunt chiștoace de la țigările lucrătorilor, bonuri de casă și ambalaje aruncate la întâmplare. Degeaba cureți azi, a doua zi e la fel.
Revenind… Pentru că aveam obiceiul acesta prost de a rupe flori, într-o zi, când am mers la bunici - aveam vreo 11 ani - am ieșit pe stradă; era o stradă “înfundată”, așa că mașini nu prea treceau pe acolo. Era liniște, pentru că erau doar case - unele stil vilă - și toate aveau grădini cu flori, tufe frumos întreținute și ce mai pune prin grădini omul care iubește frumosul. În una dintre aceste curți am văzut un superb trandafir alb! Era singurul așa de mare și de frumos! Pur și simplu l-am vrut! Am intrat în curte și l-am rupt. De la o fereastră o femeie a strigat la mine: “de ce ai distrus frumusețe de floare?” Nu era o voce furioasă. Am fugit, și când am ieșit pe poartă am călcat într-o “groapă” deloc mare, sucindu-mi glezna stânga! Am ajuns acasă șchiopătând, cu glezna deja umflată. În mintea mea de copil mi-am zis că s-a supărat trandafirul pe mine. Așa i-am zis și lui tata când m-a întrebat cum am reușit să-mi scrȃntesc glezna. El mi-a pus piciorul în apă rece cu apă de plumb și curând glezna s-a dezumflat, dar mă durea un pic. M-am vindecat repede. De atunci nici că am mai rupt o floare! Chiar mă certam cu ceilalți să nu le mai rupă. Și tot de atunci - mulți ani! - cum călcam pe o denivelare (sau o pietricică oricât de mică) pac! îmi suceam glezna stângă! În final, glezna a încetat să se mai umfle din orice!
Tare greu mi-am simțit sufletul… Mi-a părut atât de rău pentru gestul meu încât țin minte atmosfera din acea zi de vară. Să nu înțelegeți că și azi mă bântuie regretul, pentru că nu se întâmplă; e doar o faptă din care am învățat - e o faptă trecută in "contul experienței de viață".
Un articol al Adrianei, “The girl from yesterday”, mi-a reactualizat întâmplarea atât prin frumusețea trandafirilor din grădina ei cât și prin titlu. Îmi place să cred că nu mai sunt “cea de ieri”, cea care a rupt acel superb trandafir alb. 

12 comentarii:

  1. Ai inima senina precum trandafirul acela mare !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce poveste! Si copil fiind impactul intamplarii a fost extrem de puternic.
    O amintire-lectie deosebita! Acum se cultiva atat de multe flori pentru vanzare, adica atat de multe flori se rup...
    Multumesc pentru ce ne-ai impartasit, Diana draga!
    Pupici si un weekend placut! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Surprinzator de puternic. :)
      Comertul cu flori nu poate fi stopat... E o adevarata industrie. Se "cresc" flori pentru sacrificare; intr-un fel, ma gandesc ca scapa florile de prin gradinile oamenilor. :))
      Multumesc eu, ca aveti rabdare sa cititi si sa-mi scrieti. <3
      Multumesc, Suzana draga! Minunat sfarsit de saptamana iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3

      Ștergere
  3. "Să nu uităm nicicând
    Să iubim trandafirii,
    Ei sunt pe-acest pamânt
    Un simbol al iubirii" …
    Asta mi-ai amintit cu povstea ta …
    Sa sti ca asa e … tristate mare prin parcuri si spatiile verzi la voi acolo! Cand am fost ultimadata acasa in Ardeal, parcul unde l-am cunoscut pe sotul meu era plin de transafiri si iarba tunsa periuta… acum era pamant batatorit si crapat… :((
    Noroc ca acum aici unde traiesc sunt flori peste tot si nimeni nu le rupe … nici macar de liliac nu se atinge nimeni … si creste pe marginea drumului! Iti doresc o zi placuta si un sfarsit de saptamana minunat!
    Multumesc pentru tot, Diana!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de mult ba bucur sa te vad aici! Inteleg ca esti mai bine! Repede-repede sa-ti revii, Ella draga! <
      *
      Oh, cat de mult iubesc trandafirii! Pe acela alb, cred, tot din iubire l-am luat, fara sa ma gandesc ca il ucid inainte de vreme. :)
      In Bv parcurile sunt ingrijite, dar multe zone verzi dintre blocuri sunt neglijate. In cartier la noi, din pacate, pare ca numai la blocul nostru e atat de jalnic. Pe bulevard, pe zona verde care delimiteaza benzile de circulatie rutiere, obisnuiesc sa planteze lalele - le rupeau ca la balamuc, si le vindeau la piata! Acum s-au mai potolit.
      E fain cand oamenii se autocenzureaza si nu-si bat joc de munca altora, si de banii lor, in fond, pentru ca din banii orasului sunt platite florile si sunt platiti cei care le planteaza/ingrijesc.
      Cu drag! <3
      Weekend minunat iti doresc! Pupicios! <3
      (sa stii ca nu mai vad emoticoanele :((( Nu stiu ce se intampla, iar!)

      Ștergere
  4. Cu suflet de copil, percepem mai profund unele întâmplări. Şi da, atunci credem că florile se pot supăra pe noi. Frumos ai scris!
    O zi frumoasă, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate chiar se supara cele pe care le rupem cum am rupt eu trandafirul? :)
      Iti multumesc, Potecuta!
      Zi frumoasa iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  5. Diana, din pacate asa este: lumea nu mai are grija de spatiile verzi dintre blocuri. Sunt putini care isi ingirjesc gradinile. In blocul unde am stat cu chirie este un locatar deloc batran ( pana in 50 de ani) care are grija de gradina. Am facut si o posatre cu gradina lui si am contribuit si cate un pic desi stateam in chirie.

    https://gradinadinmandra.blogspot.com/2015/04/gradina-la-bloc.html

    Si sa stii ca este molipsitor: si vecinii din jur si-au transformat gradinile, inspirati si ajutati de el!

    Din punct de vedere al vandalizarii spatiilor verzi mi se pare ca am evoluat enorm in Brasov. Nu cred ca am mai auzit demult sa se vandalizele ceva si stii de ce? Pentru ca tiganii care vand narcise si zambile, ghiocei pe langa piete nu le rup de pe spatiul public, le rup de la putinele blocuri care au gradina ingrijita si altceva in afara de buruiana in gradina lor.

    Nici eu nu rup flori din gradina mea. Ma duc si cumpar mai degraba desi as avea de unde sa tai! Nu stiu de ce nu imi place...

    Ma simt onorata ca apar intr-unul din articolele tale si ca imi apreciezi gradina! :) Mii de multumiri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, ma coplesesti, Adriana!
      Cu mult drag! :)
      Gradina ta e superba! Cu cat drag scrii despre ea! Imi dau seama cu cat drag o ingrijesti - si nu e usor sa ai o gradina frumoasa. :)
      Si la noi au incercat sa resusciteze unul dintre spatiile verzi: au sapat, au plantat si... ventilatorul de la aparatul de aer conditionat al celor de la magazin a pus totul la pamant; unii oameni "o iau pe scurtatura" si batatoresc tot ce au in cale, aia care fumeaza calca si ei ce mai e in picioare... Li s-a atras atentia, s-au facut reclamatii si tot degeaba (un timp e ok, apoi o iau de la capat).
      Am vazut si eu cateva gradinite minunate pe langa unele blocuri. Mai mare dragul sa le privesti. La noi, acum, e trafic pietonal intens si poate si din aceasta cauza nu se mai pastreaza mare lucru...
      Dau fuga sa citesc despre "gradina la bloc".
      Multumesc!

      Ștergere
  6. Off, Diana, ieri după ce am coborât din autobuz, ma izbit în retină numărul impresionant de bilețele de la autobuz și bonurile de la casele de marcat aruncate pe marginea drumului. 😡
    Doamne câtă inconștiență! Este atât de greu biletu ăla să îl țină în buzunar până ajunge la un tomberon, și dacă nu mă înșel, chiar lângă băncuța de la stație este coș de gunoi..
    Măcar așa cum spunei, dacă ar face mai multe rondouri cu flori și spații verzi și să le întrețină, ar fi mai puține mizerii prin orașe..
    Mie mi-s foarte dragi florile în spațiile lor naturale sau unde sunt puse, și foarte rar în viață mi sa întâmplat să fiu nevoit să rup florile.
    Le stă mai bine acolo în perimetrul lor unde sunt puse..
    Seară Plăcută !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe aici, in cele mai multe statii e destul de curat (poate si pentru ca acelasi bilet e valabil 50 de minute). :)
      In Bv sunt la ronduri de floooori! :)) Printre blocuri nu prea sunt intretinute spatiile verzi - dar sunt si multe aranjate frumos si chiar in cartiere in care nu te astepti. :) Mizerie tot ar fi... Omu', cand iese din magazin isi arunca bonul unde apuca, la fel si chistocul de tigara si ambalajul de la ciocolata...
      Si mie-mi plac florile cu radacina bine infipta in pamant. :) Doar branduse ce-am mai cules in ultimii zeci de ani, si acelea rar, din Poiana BV, de pe un camp plin cu floricele (si nu m-am lacomit, pentru ca nu rezista mult in vaza) :)
      Multumesc, Stef! Noapte buna!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.