Ieși afară!

(se poate ieși ȋnăuntru? da, știu, e un pleonasm acceptat de limba romȃnă)

Am tendința de a transforma blogul într-un fel de “jurnal de epidemie”… Timpul trece și amănuntele se estompează. Vreau să mi le amintesc.

Privesc în jurul meu și îmi dau seama că nu mai înțeleg nimic! Unii își poartă masca sub bărbie - punând-o, probabil, in locuri aglomerate (!!!); un nene in vârstă urinează lângă un gard, pleacă și... își duce mâna la ochi! O tânăra împarte pe la blocuri cataloagele unui supermarket...

Azi, în alimentara unde am intrat pentru a cumpăra un pui vânzătoarele și oamenii puțini care erau acolo strigau la o mână de om: “Ieși naibii afară dacă nu cumperi! Vrei să ne ȋmbolnăvim toți?!”

Acel om este unul fără adăpost, dar curățel, un bătrânel care obișnuiește să bea, dar nu face urȃt la băutură, din contră - l-am văzut adesea pe acolo, comentând, vânzătoarele și clienții râzând. Azi a fost altfel - doar că nu a fost îmbrâncit afară. Mi-a fost milă de el… Avea o privire tare nedumerită, ca și cum nu înțelegea ce are lumea cu el, așa, dintr-o dată… A pus bărbia în piept și a ieșit.

Vitrinele unde, de regulă, erau expuse ouă și diferite produse din carne erau goale. Într-un colț erau trei găini congelate, în pungi… Am găsit pui în altă alimentară… dar am plecat acasă cu un gust amar în suflet.

Privind o mănușă de latex aruncată pe trotuar, o mască aruncată în zona verde, o alta la colțul blocului… m-am întrebat ce fel de oameni sunt cei care le-au aruncat la întâmplare! Le-a scos vântul din pubele? Puțin probabil: n-a bătut vântul atât de tare încât să facă asta. Le-au scăpat “ecologiștii” când au deșertat pubelele fixe în cea mobilă? Poate… dar nu prea cred.

Zilele trecute, trecând pe lângă o pubelă stradală plină ochi cu resturi m-am gândit cum ar arată orașul dacă “ecologiștii” nu ar mai colecta gunoiul aruncat de oameni… Ne-ar asfixia gunoaiele! Și m-am mai gândit la toți aceia care-i disprețuiesc pe cei care lucrează la salubritate… Fără acești oameni care curăță în urma noastră ar fi vai și amar de noi și de orașele noastre!

Ce mai văd azi! O mașină de la salubritate mătura carosabilul! E drept, avea viteză mică, dar rotativele acelea tot ridicau ceva praf - o perfectă măsură de a preveni răspȃndirea virusurilor, a microbilor… Nu le-o fi spus nimeni că trebuie să măture cu umed, dacă tot i-a apucat hărnicia? Sau: puteau face asta noaptea! 

Ce-mi spun toate acestea?! Oamenii nu dau o ceapă degerată pe ceea ce se încearcă a le fi insuflat, dar se prefac a "executa ordinele" - unii se iau foarte în serios și dau dovada reală a lipsei lor de compasiune. Faptele oficialilor, în special, contrazic "teoria".

Sursa foto: pixabay; autor: RitaE
**
Recomandare Laura: Scrisoare de la “Corona” (e in limba italiană)
Mesajul: “nu putem fi sănătoși ȋntr-un ecosistem bolnav”.
https://www.youtube.com/watch?v=4Us8r51xPOA