Am mai scris pe ici-colo că mi-a plăcut școala ca măgarului
fuga: am plâns în prima zi de școală - de supărare că trebuie să merg la
școală, și am plâns în ultima zi de școală - de bucurie c-am scăpat! Abia după
ce am terminat liceul a început, din nou, să-mi placă să învăț. Învățătoarea și
cei mai mulți profesori nu mi-au stimulat deloc dorința de a învață, deși o
aveam, dacă tot trebuia să merg la școală...
Mi-a amintit de anii de școală Zina, cu Întâmplări de viață (alta adresa URL in febr 2021). Poate că n-o să mă opresc aici pentru că amintirile vor începe să se
piardă la un moment dat. Poate că, după o săptămână, voi uita chiar și unele
amănunte scrise aici, amintindu-mi-le numai dacă fac vreo conexiune cu cine
știe ce sau dacă revin aici.
Învățătoarea pe care am avut-o avea vreo 50 de ani. Era considerată una dintre cele “bune” în școala unde am învățat.
Pentru că bunicul patern fusese învățător - și o cunoștea bine pe “tovarășa” -
am ajuns în clasa ei (am aflat asta peste timp). Mai bine, poate, mă lăsau în
pace! Sau… poate că așa a trebuit să se întâmple.
Din când în când vedeam pe unii dintre părinții și bunicii
colegilor intrând în școală pe la “intrarea profesorilor”. Aveau cu ei sacoșe,
iar când ieșeau nu le mai aveau. Într-o zi, pe bunica unei colege am văzut-o
ducând un bibelou în școală și ieșind fără el. Am întrebat-o pe mama dacă n-ar
trebui să ducă și ea bibelouri la școală. Faza asta mi-a povestit-o mama, mult
mai târziu. Mi-a spus că nu, pentru că ea și tovarășa învățătoare nu se cunosc
așa de bine încât să-și facă daruri. Nu cred că m-am lăsat păcălită.
Deși nu îmi plăcea să merg la școală am învățat bine. Spre
finalul clasei întâia învățătoarea îmi dă o notă de 9 la nu mai știu ce
materie, și-mi strică media generală! Tot peste timp am aflat că… erau prea
mulți cu coroniță în clasa a noastră și acesta e motivul pentru care unii nu au
luat premiul întâi. Ok, bun și premiul doi - nu m-am dus la festivitate, oricât
au insistat părinții.
Iată-mă în clasa a doua! Știam să scriu, știam să și
socotesc (ȋncă nu se “complicaseră" socotelile). Lucrare de control la
aritmetică! Am scris ce-am știut și când au venit lucrările… nota “minus zece”.
Nu înțelegeam cum să fie “minus zece”, întrebându-mă cum o trece în catalog. Am
ridicat mâna, cu două degete întinse, învățătoarea m-a întrebat ce am nevoie.
Am întrebat-o de ce am “minus zece” dacă nu am nicio greșeală. Mi-a zis că… am
scris urȃt, dar să fiu linișitită că în catalog va trece nota zece! Mie mi se
părea că am scris chiar foarte citeț și nu am înțeles de ce ar fi trebuit să
scriu “frumos” la aritmetică. Am întrebat-o și pe mama acealși lucru și mi-a
zis că, poate, “tovarășa învățătoare” punctează și scrisul! N-am înghițit
gălușca dar nu am insistat.
Lucrare de control: să scriem un text după dictare (o lecție
din manual ne-a dictat). Am scris mare, frumos, citeț. Când ne-a adus
lucrările… aveam nota nouă! Am verificat textul de pe foaie cu cel din manual:
erau identice (doar că unul era tipărit). Am întrebat-o din nou pe învățătoare
de ce e așa, și iar mi-a servit chestia cu scrisul nu prea frumos! Mamei nu
i-am mai spus nimic. La următoarea lucrare de control a trebuit să povestim
“Albă ca zăpada”. Eeee! Am povestit în scris dar am scris cu un creion foarte
ascuțit și am scris cât de mic am putut: mic, mic, ca niște puricei. Surpriză!
Am primit nota zece! Zău dacă mai înțelegeam ceva! Cu acea ocazie, învățătoarea
a chemat-o pe mama și i-a spus să mă ajute să învăț să scriu mai mare pentru că
a trebuit să-și pună două perechi de ochelari pentru a citi! Mama s-a mirat,
pentru că scrisul meu era mare și cam lăbărțat. Acasă m-a întrebat de ce am
scris așa de mic. Atunci i-am spus despre nota nouă de la dictare pentru că am
scris urȃt. A fost prima și ultima dată când m-am răzbunat pe cineva - poate că
învățătoarea s-a prins (doar știa cum scriu de obicei!) dar nu și-a schimbat
atitudinea față de mine (eu i-am zis atunci “pedeapsă pentru tovarășa
învățătoare”). Atitudinea și-a schimbat-o radical când am refuzat să devin
pionier.
Au mai fost multe de-a lungul celor 12 ani de școală,
începând chiar din clasa a doua. Încep să cred că m-am distrat fain la școală!
Este perfect ca iti aduci aminte. La mine este mult prea vag pentru a sintetiza ceva! Doar stiu sigur ca imi placea sa invat, asa ca nimic nu ma supara prea tare. Iar profesorii in general erau exceptionali!
RăspundețiȘtergereO seara placuta, Diana draga! Pupicei! <3
Si la mine sunt multe amintiri vagi, fragmentate (inclusiv de cand eram la gradinita) dar unele sunt certe, iar altele am reusit sa le completez cu ce-si aminteau mama si tata (au ramas si multe fragmentate). :)
ȘtergereIn primele doua clase - mai ales in prima - totul era nou, incitant, voiam sa stiu si sa dovedesc ca stiu (mai apoi mi-a trecut parte cu doveditul). Nu ma omoram cu invatatul - unele materii mi-au placut mult si, practic, nici nu trebuia sa ma obosesc prea mult pentru ca "prindeam ideea". La materiile care nu-mi placeau ma straduiam doar sa am medie de trecere (incepand cu clasa a treia).
Eu consider ca am avut doar doi profi exceptonali: profa de chimie din a IX-a si a X-a si proful de fizica din a XI-a si a XII-a. Poate si un prof de istorie din liceu, dar a predat prea putin timp la clasa noastra. Profa de mate din a IX-a si a X-a era buna in domeniul ei dar era un groaznic pedagog si mai era si dura si neplacuta ca om.
Multumesc, Suzana draga! Seara frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupici! <3
Offf, cunoastem anumite aspecte! Mentionez ca la noi era si ceva agresivitate la mijloc (in mai multe forme).
RăspundețiȘtergereSunt sigura!
ȘtergereLa noi se practica cel mai des statul cu spatele la clasa si, mai apoi, luarea cravatei de pionier! In liceu ne dadeau afara de la ore... :) si ce rau ne parea.
Ahhh, cate am de povestit...:) Eu nu stiu ce cautau oamenii aia in scoli.
RăspundețiȘtergereAm avut un meditator la fizica, un student, am luat 9,75 datorita lui la examen(si eu aveam probleme cu scrisul). El, singurul profesor adevarat pe care l-am avut, Deac il chema.
Nici eu n-o sa inteleg ce cautau multi in scoli (si nici ce cauta azi unii in scoli)!
ȘtergereEu am avut doi (trei, cu profu de istorie) pe care i-am considerat super ok - au reusit sa-mi bage in cap ceva materie fara sa fie nevoie sa invat si acasa - si unul bunicel (de romana, in ultimele clase de liceu). Oh! Am uitat: si profele de franceza pe care le-am avut in liceu si in scoala generala; si profa de engleza din scoala generala! :) No! Pe masura ce scriu imi tot amintesc! :))
E mare lucru un prof care stie sa explice si are rabdare. Cred ca foarte multi profi sunt... abrutizati, nu mai au chef sa invete elevi...
Poate gasesti ceva timp si scrii cate ceva. :)
Mi se pare ca invatatoarea avea pica pe tine! Eu am avut o invatatoare faina in clasa 1 si 2 apoi a venit tot una acra care avea pica pe mine. Si mi-o arata constant. Nu stiu de ce avea ea o parere proasta. Ne-am intanit mai tarziu in viata cand ii dadeam lectii de engleza nepoatei ei.
RăspundețiȘtergereNuuu, nu cred ca era vorba de pica. Sunt aproape sigura ca imi dadea note mai mici (prea mici nu putea!) :)) pentru ca avea "obligatii" fața de parintii celor care veneau cu daruri, in special. Banuiesc ca nu voia sa bata la ochi cu foarte-foarte multi elevi premianti si pe cei ai caror parinti nu erau toata ziua la scoala ii cam marginaliza.
ȘtergereTare faza! Mi-ai starnit curiozitatea! :)) Ce reactie a avut?
Pai a fost putin surprinsa mai ales cand i-am spus ca sunt la masterat :)). Nu ma intelege gresit, nu invatam rau pentru ca imi placea scoala. Mereu mi-a placut. Mi-a dat nota 1 la matematica pentru ca nu am mutat rezultatul inmultirii cu o cifra in stanga la inmultirea dintre doua numere naturale de ordinul zecilor. Adica sspre exemplu 45×73. Nu am fost suparata. Am inceput sa rad pentru ca imi placea matematica. In facultate am ajuns sa iau 10 la analiza matematica.
ȘtergereN-ar fi trebuit sa fie surprinsa daca te stia buna - doar nu degeaba "tragea in tine". :)
ȘtergereNota 1 pentru asa ceva?! Eu stiu ca se dadea la cei care erau prinsi copiind (mie nici atunci nu mi-au dat - mi-au dat nota 3). Probabil ca a adaugat un zero mai tarziu. :)
Mie nu mi-a placut scoala, si am invatat doar la materiile care mi-au starnit interesul.
La analiza matematica aveam senzatia ca-s in vid! Ma salvam cu algebra, care mi-a placut mult - mai ales partea cu matrice. :) Hm! Cred ca azi m-as uita ca mȃța-n calendar la operatiile cu matrice. :))
eram cam vorbaret in primele clase, inclusiv in timpul orelor... o data mi-a spus invatatoarea: ”lua-te-ar moartea”. :)))
RăspundețiȘtergereCe tampita! :)
ȘtergereAs area sa postez si eu despre scoala, dar mi-e teama ca se vor supara sora-mea, o cumnata si o nepoata toate fiind profesoare; nu ma citesc ele, dar sunt altii din familie care m-ar pârî...
RăspundețiȘtergerePentre mine, in liceu, contou notele, deoarece aveam un fel de bursa echivalenta taxilor de internat; trebuia sa am media anuala min.8,50.
Felicitari pentru frumoasa destainuire!
Oh, ce pacat! Sunt sigura ca ai povesti foarte interesante! :) Hm... Ai inceput un "serial" despre scoala din (nu am retinut numele localitatii), scuze. Acum mi-am amintit! :)
ȘtergereAs zice ca asta e fain! :) Nu trebuia sa te impinga cineva sa inveti, si ai iesit de pe bancile scolii cu mai multe informatii decat multi altii. :) Sigur, daca nu ai si copiat pe ici-colo! :))) Aici am facut ceva de genul hotul striga hotii! (eu am copiat pe rupte la anumite materii - nu ma laud, doar zic). :)
Iti multumesc pentru apreciere!
Numai de bine!