Pagini

2020-08-30

Viespea și păianjenul

Viespile sunt prădători naturali pentru diferite insecte dăunătoare – țânțarii, de exemplu – dar nu-i deloc plăcut să le am prin preajmă; nu mi-e frică de ele, dar îmi creează disconfort – totuși, nu vreau nici să le „gazez”. Între vânătorii naturali ai viespilor se numără și păianjenii, dar există și viespi care papă păianjeni (viespea păianjen).
Seara, pe la ora 22, aprind lumina în bucătărie și aud un bâzzz. Recunosc imediat bâzâitul de viespe! Undeva în zonă e vreun cuib de viespi pentru că foarte des ajung să intre în camera unde lucrez, pe oberliht (fereastra are plasă), și încerc să le conving să iasă pe fereastră (deschid rama cu plasă). Când refuză să iasă le prind într-un borcan și apoi le eliberez afară (la fel fac și cu fluturii). În bucătărie, însă, „mișcarea” asta-i mai complicată, dar am încercat să ghidez mica viespe spre fereastră. Când să zic „Iese!” o văd parcă suspendată între galeria draperiei și plafon, bâzâind a disperare. În primele clipe n-am înțeles ce se petrece, dar mi-am dat seama repede când am văzut un punct negru „rostogolindu-se” spre ea. Ups! Acolo era o pânză de păianjen! Atât de albă și de fină era încât am putut-o distinge doar urcând pe un scaun. Păianjenul fusese ascuns pe undeva... Ce să fac, ce să fac să salvez viespea?! Pe masă era un polonic mic și l-am luat la repezeală, am reușit să desprind viespea – cu pânza pe ea – și am aruncat-o afară. Apoi am stricat pânza de păianjen, dar vietatea a fugit pe undeva – nu omor nici vietățile acestea; le prind într-un borcan, când dau de ele prin casă, și le arunc afară.
Sper că viespea s-a descurcat când a scăpat de păianjen! De firele mătăsoase și extraordinar de subțiri și lipicioase nu aș fi putut să o scap.
Cu această ocazie mi-am amintit de o poveste cu un păianjen șmecheraș, poveste pe care am pregătit-o în urmă cu câțiva ani, pentru a o publica pe aici, dar m-am luat cu altele. Acum a venit și timpul ei. O repovestire, pe scurt, a aventurilor lui Anansi, păianjenul care a cumpărat poveștile cerului pentru oameni. Povestea face parte din folclorul populației Ashanti, parte a grupului etnic Akan din Ghana.

Cum a luat Anansi poveștile zeului cerului
Cândva, pe Pământ nu existau povești, toate fiind la marele zeu al cerului, Nyame. Într-o zi, păianjenul Anansi s-a dus la zeul cerului pentru a cumpăra poveștile lui.
- De ce crezi că vei putea să le cumperi? îl întrebă zeul.
- Știu că voi putea!
- Orașe mari, cu oameni puternici, au venit și nu le-au putut obține. Tu, singur, vei putea?
- Care este prețul poveștilor?
- Le dau numai pentru Onini pitonul, Osebo leopardul, Mmoatia zâna și Mmoboro viespea.
- Voi aduce ce dorești.
Și a plecat Anansi să prindă ceea ce-și dorea zeul cerului. S-a dus la locul unde trăia pitonul și-a strigat tare, întrebându-se dacă pitonul chiar e așa de lung cât ramura de palmier, cum afirmă soția lui. Șarpele a auzit și a acceptat să se întindă de-a lungul ramurii de palmier, dar pentru că nu putea sta complet drept, pentru a ști reala sa lungime a fost de acord ca Anansi să-l lege de ramură. Când a fost complet legat Anansi l-a luat și l-a dus zeului.
Pentru a prinde leopardul a săpat o groapă adâncă în pământ. Când leopardul a căzut în groapă Anansi s-a oferit să îl ajute întinzându-i pânzele lui. Când leopardul a reușit să iasă s-a trezit înfășurat în pânză, și dus a fost și el la zeu.
Pentru a atrage zâna în capcană a confecționat o păpușă și a acoperit-o cu gumă lipicioasă, apoi a așezat-o sub Odum, Arborele Vieții, unde zâna obișnuia să se joace, și în fața acesteia a așezat un bol cu igname, preferatele zânei. Zâna a venit, a mâncat legumele și a mulțumit păpușii care a rămas indiferentă. Ofensată de comportamentul intrusei zâna a pălmuit-o; când mâna s-a lipit, a încercat să se desprindă ajutându-se cu cealaltă și a rămas cu palmele lipte de păpușă. Anansi a capturat-o și pe ea și a dus-o zeului.
Pentru a prinde viespea dorită de zeu, Anansi a umplut cu apă o tigvă (calabash, plantă care seamănă cu o tărtăcuță sau cu un dovlecel) și golit-o peste o frunză de banan pe care o ținea pe cap și de pe care apa aluneca pe cuibul viespii, spunând că plouă și sugerând viespii să intre în tigva goală. Imediat ce viespea a intrat Anansi a sigilat deschiderea și viespea a ajuns la zeu.
În schimbul vietăților, zeul cerului nu doar că i-a oferit lui Anansi poveștile sale, ci l-a și însărcinat pe zeul-păianjen să cutreiere lumea și să găsească povești noi.
* *
Oamenii credeau că Anansi este fiul celui mai mare zeu, Nyame. Anansi era foarte puternic: putea face să plouă, comanda oceanelor unde să fie; a făcut soarele și luna și a așezat stelele pe cerul nopții. Iubind oamenii, i-a inițiat în tainele agriculturii, i-a învățat să-și construiască și case și să trăiască în grupuri. Dar avea un mare defect: era răutăcios, buclucaș și îi plăcea să joace feste oamenilor. Într-o zi, tatăl s-a supărat atât de tare pe Anansi încât l-a transformat în păianjen, luându-i puterile. Anansi, fiind foarte isteț, și-a dat repede seama că nu trebuie să fie mare și puternic pentru a păcăli alte vietăți – cu mult mai mari și mai puternice - și pentru a scapă de necazuri.
Morala: nu trebuie să fii mare și puternic pentru a te descurca in viață.

Sursa poveste.

18 comentarii:

  1. Dar nici nu e rău să fii mare și puternic, eu așa văd în jurul meu...

    Seară frumoasă!

    PS Accesul a fost fără probleme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acesti mari si puternici n-au dat de unul mic si istet. :)

      Multumesc, Zina draga! Seara frumoasa iti doresc sa ai si tu!

      P.S. Iti foarte multumesc. :)

      Ștergere
    2. Cu drag! Oricând ai nevoie!

      Ștergere
  2. Ce frumoasă poveste!
    Aseară am văzut un documentar, de fapt o emisiune simpatică în care încearcă doi tipi să doboare mituri sau să dovedească adevărul din spatele lor, că pânza aia e mai rezistentă decât oţelul. Aceeaşi grosime de oţel cu aceeaşi grosime de fire de păianjen, ultima a ţinut o greutate de 800 de grame. Nu una singură, erau mai multe fire adunate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca stiu emisiunea, am urmarit-o la un moment dat, dar apoi a inceput cu o alta echipa si am cam... uitat de ea. (poate e, totusi, alta emisiune cea despre care zici, dar tot interesanta trebuie sa fie).

      Fascinante fiinte paianjenii! Interesant... Asa, cand adun panzele cu matura :) nu par foarte rezistente. Lipicioase insa stiu ca sunt! Uneori, seara, mai culeg cate un fir de-al lor pe fatza sau pe frunte! (cand ma plimb in apropierea copacilor sau "gardurilor vii". :)

      Ștergere
  3. Foarte faina povestea ta!
    Anul acesta au fost foarte multe viespii si tantari … explicatia ar fi ca a plouat foarte mult aici! Acum a venit toamna de vreo saptamana si ceva!
    Buna dimineata draga mea! Bine te regasesc! O saptamana buna îti doresc!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tantari, anul trecut am vazut numai cativa, dar anul acesta au fost cam prea multi - si agresivi. Nu stiu care e cauza, dar nu prea ma pisca tantarii (si ma bucur, evident!) :)
      Viespile (si albinele) ma viziteaza an de an. :)) Abia anul acesta mi-a spus cineva sa pun pe margine la geamul deschis somoioage mici de vata inmuiata in otet (si sa le umezesc saptamanal). O singura viespe a mai intrat in camera. Acum am pus otet si la oberlihtul din bucatarie.
      Multumesc, Ella draga!
      Minunata sa fie si saptamana ta! <3
      Pupicios!

      (nu am emoticoane) :(((((

      Ștergere
  4. vax albina31 august, 2020

    Bine ai revenit. Stresantă întâmplare. Frumoasă poveste.
    Am și eu un citat care m-a urmărit. Cu alt fel de morală:
    ”Într-o zi, plimbându-mă prin grădină, văd o muscă prinsă într-o pânză de păianjen, ţesută între două ramuri. „Soarta”, îmi spun eu. Când să mă depărtez, îmi vine o idee: scot musca din plasă. Tot „soarta” îmi spun şi de astă dată. După un minut însă mă întorc să pun din nou musca în capcană. Care va fi soarta acestei muşte? Trece un ceas şi eu sunt tot acolo, ba scoţând, ba aşezând musca în plasă”...Cezare Zavattini

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru intampinare, si pentru citat. <3

      Pentru mine a fost simplu: am vazut-o, m-am straduit sa o salvez. As zice ca asa a fost soarta acestei viespi: sa o vad in dificultate si sa incerc sa o salvez. Paianjenul isi va gasi alta "victima" si, probabil, nu voi fi acolo sa-l las din nou flamand. :)

      Ștergere
    2. vax albina31 august, 2020

      Pe mine m-a înțepat o viespe în Deltă. Am avut toată zona ochiului umflată și abia mai puteam vedea. N-aș fi salvat-o de frică. A avut noroc cu tine.

      Ștergere
    3. Pfuuu! Cunosc numai din experienta altora ce inseamna intepaturile de viespi, albine si de paianjen... Sper sa scap si de acum inainte.
      Multumesc. :)

      Ștergere
  5. Se pare că a fost şi un film de scurt metraj despre Kwaku Ananse, am auzit pe vremuri de el, dar nu l-am văzut.
    https://youtu.be/rjny6DcgPsA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Despre film nu stiam, asa cum nu am stiut pana azi nici despre desene animate cu Anansi. Multumesc pentru link. Datorita acestuia am vazut cateva filmulete (desene animate) cu Anansi. :)
      Unul e urmatorul, cand Anansi pacaleste un leu:
      https://www.youtube.com/watch?v=uVNtRzqDIlg

      Ștergere
  6. Esti o curajoasa, eu as fi sigilat bucătăria pana rezolva careva Insectele :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaha! :)))
      In urma cu mai putin de un an as fi facut la fel ca tine! :)

      Incercand sa o "ghidez" afara s-a prins in panza. Daca as fi lasat-o in treaba ei poate ca nu s-ar fi prins in panza.

      Ștergere
  7. Vaaai, nu-mi vine să cred că l-ai lăsat pe domnul paiang să moară de foame și l-ai eliberat pe viespinio, măcar că nenea spider a muncit ceva ca să facă "capcanele" alea, iar tu iai capturat prada..
    Lăsând la o parte povestea fabuloasă, totuși eu sunt terminatorul insectelor, în special cele zburătoare.. După cum am mai spus, nu prea sunt prieten cu insectele, deci eu nu cocoloșesc un viespe, un spider sau ce-o fi.. În special la mine în pod fac curățenie iarna de cuiburi. Fac ravagii când se înmulțesc peste măsură, și se cam înmulțesc.. Sper să nu existe vreun iad al viespilor, șoarecilor, șobolanilor și altor dihanii, că eu voi fi primul fochist de pe lista lor care ajunge la cazanul cu viespinii 😅😅😅
    O zi bună, Diana !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Sa stea afara daca vrea hrana pe saturate - sau sa caute tantari. :)

      Mie mi-e mila sa-i omor. Nu mi-e frica de ei - majoritatea sunt inofensivi - dar am asa... un fel de... fobie (acum mult mai putin decat pana acum vreo juma de an, cand am inceput sa "rezolv" chestiunea pentru ca nu-mi place sa am... fobii. :)) Oricum, nici inainte nu-i ucideam, dar dupa ce vedeam unul, il prindeam si-l dadeam afara ma manca pielea de numa-numa! :) Acum gata, nu mai am problema asta.

      N-o sa ajungi in iad! :)) Exista multe superstitii despre paianjeni si multe legende (din ce-am citit, intr-o singura legenda spune ca-i bine sa ucizi paianjeni). Unul veninos cred ca as ucide daca ar fi pe aproape (dar cum sa-i recunosc?!) :)

      Multumesc, Stef. Zi buna iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.