Un pic despre reguli

Regulile ne spun ce se cere, ce e interzis sau cum trebuie făcut un lucru sau altul. Birocrații, funcționarii guvernamentali acționează după reguli; profesorii impun reguli pentru clasă; există reguli pentru conducătorii auto, pentru a construi centrale energetice nucleare și pentru a mări la maximum potențialul sexual; reguli pentru radicali și pentru conducători, reguli pentru regi și pentru gospodine, pentru minte și pentru haos. Există reguli pentru încălcarea regulilor și alte reguli pentru a trata cu cei care încălca regulile. Multe reguli sunt codificate și articulate prin canale oficiale, dar majoritatea regulilor nu sunt decât rareori, sau niciodată, oficializate.

Regulile ajută să se construiască și să se perpetueze temele fundamentale, traiectoriile și tonurile lumilor noastre sociale. Conformându-ne regulilor, făurim tipare de „viață cotidiană care sunt cunoscute în comun cu altele și pe care ceilalți le iau ca pe niște certitudini”. (Garfinkel, 1967) Conștiința practică, în esență, „constă din a cunoaște regulile și tacticile prin care se constituie și se reconstituie viața socială cotidiană. Relativa previzibilitate a obiceiurilor și rutinelor personale cu baza în tiparele sociale guvernate de reguli îi ajută pe oameni să se simtă mai în siguranță pe plan emoțional (Giddens, 1984, 1990, 1991).

Harold Garfinkel a demonstrat relația intimă dintre și existența printre lumile ipotetice, rutinare și ordinea socială, cu o serie de „experimente în încălcarea normelor”, pe care studenții lui le-au întreprins la Universitatea din California, Los Angeles (1967). Distrugând intenționat rutinele și „expectativele de fundal", studenții au provocat haosul social. Un exemplu simplu: în interacțiunea de rutină, „Ce faci?”, studenții au ignorat convenția socială: „Bine, mulțumesc, dar tu?” interacționând la modul: „În ce sens, ce fac? Fizic? Mintal? Spiritual?” Rezultatul a fost că cel care întrebase „ce faci?” a fost total derutat, chiar frustrat în unele cazuri și unii s-au supărat. Astfel de exerciții relevă profunda structură a comportamentului social de rutină și angajamentul nostru de a acționa normativ pentru îndeplinirea chiar și a celor mai aparent neimportante activități zilnice. Actorii sociali își normalizează experiențele interpretând lumea în termenii expectativelor de fundal structurate.

Cei mai mulți dintre noi respectă de bunăvoie regulile sociale în majoritatea cazurilor, mai ales nenumăratele reguli nerostite. Astfel funcționează societățile și se evită dezordinea. Nerespectarea regulilor sociale e considerată uneori chiar o „comportare disfuncțională”, patologică. Aici, însă, trebuie mare grijă. Evaluările funcționalității sunt obligatoriu subiective. Ceea ce e considerat funcțional sau disfuncțional, normal sau deviant, stabilizator sau destabilizator, reprezintă întotdeauna o interpretare efectuată de indivizi sau grupuri în conformitate cu propriile lor motivații și viziuni asupra lumii.

După cum sublinia cu ani în urmă Robert Merton (1957), practicile sociale convenționale funcționează frecvent mult mai mult în folosul subgrupelor puternice, decât în acela al grupelor marginalizate sau chiar al societății ca întreg. Pentru a înțelege regulile, pe cei ce le creează, le formulează și le pun în aplicare, precum și consecințele lor, trebuie întotdeauna să ne întrebam: pentru cine funcționează regulile?

Regulile sunt omniprezente și influente, dar nu rămân în niciun caz uniforme, definitive sau universale. Unele reguli sunt clare, altele se prezintă ambiguu. Unele sunt specifice anumitor situații, altele au aplicări mai generale. Au un caracter ierarhic. Anumite reguli pot fi încălcate de unii oameni, dar nu și de alții. Unele rămân relativ necontestate, în vreme ce altele sunt sfidate în mod regulat. Există reguli care contrazic alte reguli.

În toate culturile, regulile sunt interpretate situațional. Comportamentul strict în conformitate cu regulile literare antrenează riscul de a deveni un „sclav fără judecată”, în locul unui „utilizator competent al regulilor” (Garfinkel, 1967)

(v mai mult în „Manipularea prin informație – mass-media - comunicare”, de James Lull, Ed. Antet; titlul original: „Media, Communication and Culture: A Global Approach”, 1995)

autor foto geralt.