Să mă scoți din telefon

Ieri – deși nu era în program - am ajuns la una dintre piețele agroalimentare din oraș. Ca să nu intru și eu, chinuindu-mă cu eșarfa pe gură și nas a intrat doar persoana care era cu mine. Așteptam cuminte cât mai aproape de vitrina unui magazin, să nu încurc circulația pietonilor prin zonă. Rotindu-mi ochii după nimic am văzut câțiva porumbei pe un panou, câțiva pe un stâlp și pentru că vreau să învăț să fac fotografii nu am pierdut nici această ocazie. Ridic mâinile cu telefonul, privesc spre cer și când să apăs „fotografiază” văd cu coada ochiului o doamna blondă, minionă, în vârstă cam de 40-50 de ani (mai mult spre 40; nu mă pricep să apreciez vârsta oamenilor), elegant îmbrăcată, care s-a oprit foarte aproape de mine și mă privea insistent, netezind între degete un staniol de la ceva ciocolată, cred. Privind spre ea am ratat total poza! A ieșit ce se vede:

Renunț să mă uit după porumbei și aștept ca femeia să spună ceva – loc să mă ocolească avea și nici cu sacoșe nu era încărcată. Totuși, fac doi pași înainte, gândindu-mă că are probleme și chiar nu mă poate ocoli. Și atunci o aud: „Să mă ștergi din telefon!” (vorbește aproape în șoaptă, cu hotărâre). Nu m-am prins ce vrea să zică și doar am făcut ochii mari la ea, nefiind sigură că mie mi se adresează. A pornit pe drumul ei și la fiecare pas se întorcea și-mi spunea: „Să mă ștergi din telefon”. „Să anulezi fotografia mea din telefon”. „Să ștergi imaginea mea din telefon”. A tăcut abia după ce a trecut de colțul magazinului și nu am mai văzut-o... Am rămas ca la dentist. Câțiva trecători priveau spre mine în momentele când ea vorbea aiurea și aveam tendința să mă „dezvinovățesc”. M-am amuzat, dar mai apoi mi-a trecut. E imposibil ca femeia să nu fi văzut că mă uitam spre cer când am făcut poza, iar poziția ridicată a mâinilor era dovada clară că nu putem fotografia spre asfalt!

Mai apoi am aflat de la un vânzător în piață – ieșit la o țigară – că doamna în cauza are probleme psihice și e „groaza” vânzătorilor. Atunci când vine începe să pipăie fructele și legumele, să guste din fructele mărunte, să comenteze că alea sau alea trebuie așezate pe mărimi, pe calități și fel de fel de de-astea. Cică nu scapă nicio tarabă.

Din privirea ei aproape disperată am bănuit că ceva nu e ok și m-am abținut să-i fac semnul internațional pentru „ești dusă”. Pfuuu... Rătăcirea minții e teribilă!