De Ziua României

Marea Unire din 1918. La 1 decembrie 1918 se decide în unanimitate unirea Transilvaniei, Crișanei și Maramureșului cu România, cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitate între naționalități și religii.

La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Națională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiționată a Transilvaniei cu România. Unirea s-a realizat, după ce la data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918 (la Cernăuți), organele reprezentative ale Basarabiei și Bucovinei au votat unirea. Că Basarabia, mai apoi, a ajuns la alții e altă discuție, aceeași istorie.

Și a fost o Adunare Națională al cărei președinte a fost Gheorghe Pop de Băsești (1.08.1835 – 23.02.1919); a fost și președinte al Partidului Național și unul dintre semnatarii Memorandumului din 1892, prin care se cerea autonomia Transilvaniei și creșterea drepturilor românilor.

Se constituie și Marele Consiliu Național Român, care era format din 200 de membri aleși și 50 cooptați. Acest Consiliu numește un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care îl are în frunte pe juristul Iuliu Maniu (8.01.1873 – 5.02.1953 în închisoarea Sighet, înhumat în Cimitirul Săracilor din Sighetul Marmației) – lider al Partidului Național Țărănesc, din 1926 – unul dintre cei mai prestigioși oameni politici ai României, un om cu o moralitate ireproșabilă care a luptat cu perseverență împotriva tendințelor autoritare, ca un adevărat apărător al democrației. Vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc a fost un alt jurist, Ștefan Cicio-Pop (1.04.1865 – 16.02.1934), care a fost și ministru de stat pentru Transilvania, luptând neîncetat pentru recunoșterea drepturilor naționale ale românilor din Ardeal. Când prim ministrul în funcție, Alexandru Vaida Voievod (27.02.1872 – 19.03.1950) a plecat în străinătate (10 ianuarie 1920) pentru a obține recunoașterea actelor legislative care consfințeau Marea Unire, Ștefan Cicio Pop a fost ales ad-interim la președinția Consiliului de miniștri. Acest cabinet, însă, a guvernat doar până în martie 1920 când, sub influența liberalului Ion I.C.Brătianu (20.08.1864 – 24.11.1927), regele Ferdinand formează un guvern nou, condus de generalul erou Alexandru Averescu.

La cârma României, de-a lungul timpului, au fost oameni mari:

Nicolae Iorga (6.05.1871 – 27.11.1940, asasinat; prim ministru, ministru de stat, un om de o extraordinară cultură). Nu a fost un doctrinar sau ideolog politic dar a considerat că trebuie să se implice activ în viața socială și politică a României. În 1910, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Naționalist-Democrat, un partid fără o bază electorală de masă, care reprezenta interesele unei părți a intelectualității cu convingeri democratice, precum și a unor categorii ale micii burghezii rurale și urbane. Iorga punea accent pe culturalizarea maselor și pe factorul moral, considerat de el ca decisiv pentru evoluția României. În programul partidului erau înscrise deziderate ca exproprierea moșiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizare administrativă, lărgirea dreptului de vot și asupra femeilor.

Nicolae Titulescu (4.03.1882 – 17.03.1941), diplomat, profesor universitar, jurist, om politic, membru în Partidul Liberal Conservator; singurul român care a fost președinte al Ligii Națiunilor (predecesoare ONU) și singurul președinte care s-a bucurat de două mandate.

Acestea sunt numai câteva nume de oameni care chiar dacă nu au făcut totul bine (sau cum se aștepta poporul) au crezut că e bine ceea ce fac și o făceau în interesul României și poporului român, nedorind să acceadă în funcții politice pentru bunăstare materială personală, de familie și/sau de grup. Aveau studii serioase și diplomele lor nu erau obținute „la distanță”, „frecvență redusă” și nici nu apar cu câteva diplome de licență sau doctorat luate în doi-trei ani, ca pe bandă. Erau oameni care „aduceau” în România, nu vindeau / închiriau tot ce se putea, pe doi lei.

(pentru amănunte privind diverși politicieni):

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Enciclopedia_Rom%C3%A2niei

Ce avem chiar acum în fruntea statului? Un profesor care spune „matereale” în loc de „materiale”. Ce fel de oameni sunt în Parlament și în Guvern? Avem vicepremier o persoană care-i îndeamnă pe oameni să se „toarne” între ei... Avem fel și fel de indivizi care sunt în slujba cetățenilor și care se comportă ca și cum cetățenii sunt slujbașii lor, în cel mai bun caz...

Dacă România ar fi fost o corabie... acum ar fi o epavă uitată pe vreo insulă care nici nu apare pe hărțile maritime...

România, La mulți ani!

Cu astfel de conducători, însă, cred că nu mai ai prea mulți ani!

Oare, numai mie mi-e „ciudă” că avem în fruntea statului... "profesioniști" ca cei de azi, de toate culorile politice? (de fapt, cred că sunt doar două culori, care se schimbă între ele).

₪ ₪ ₪

Detalii foto: domeniu public (de pe wiki).

Alba Iulia, 1 decembrie 1918. Mulțimile venite la Marea Adunare Națională.

Autor: Samoilă Mârza (18.09.1886 – 19.12.1967), fotograful Unirii de la 1918