O mică umbrelă de soare

Lulu abia s-a abținut să țopăie de bucurie până a ajuns acasă. Deși o copleșeau emoțiile, și-a sunat cea mai bună prietenă și-a invitat-o la o limonadă rece, să-i dea vestea cea mare.

S-a întins pe scaunul lung din grădină, răsfoind o revistă, dar nu reușea să se concentreze la imagini. 

Gândurile îi zburau la ce haine să-și ia cu ea; câte, ce fel? Cine erau cei cărora li se va alătura? O mie de întrebări care aveau și n-aveau sens în acel moment.

Privind spre umbrela de soare a zâmbit. Era cam strâmbă umbreluța, dar îi plăcea pentru că a făcut-o singură, urmărind instrucțiunile dintr-un video:

https://www.youtube.com/watch?v=CUVJyym8T5k

A lucrat umbreluța pentru jocul Activități de vară – tema doi (4 - 10 iulie) - găzduit pe un blog simpatic unde a descoperit o mulțime de provocări.

N-a fost prea complicat de făcut, chiar dacă a greșit când a calculat dimensiunile „brațelor” umbrelei în raport cu rotundul pe care urmau a fi prinse. Nici material n-a avut suficient, dar și-a spus că „din avion nu se vede”.

După ce a terminat de montat umbrela și-a dat seama că nu prea avea cum s-o fixeze în grădină așa că a încropit o masă din plastic din ce-a găsit prin beci: cădiță (un capac de la o sticlă de suc) pe care o avea când era mică-mică și mosorul de la un furtun de grădină care se stricase (mosor de la leucoplast). Umbreluța s-a potrivit perfect cu noua masă de grădină.

Acum avea unde să așeze și tava cu sucuri sau gustări, și fructe, și reviste și multe altele – până când va începe să plouă și va alerga în casă luând la repezeală obiectele care nu rezistau la apă.

Dar! Să stea acolo pe un scaun i s-a părut total incomod așa că și-a meșterit și un scaun lung, cu salteluță și spetează rabatabilă.

Clopoțelul de la poarta i-a alungat gândurile. S-a grăbit într-acolo, pentru că numai prietena putea fi.