Oaia, personaj de poveste

Luna aprilie a sosit, noua serie a jocului a început.

Am citit despre prima probă a jocului Transformări creative – aprilie 2023 (1-8 aprilie): de realizat, din cofraj de ouă, animăluțe, fructe, legume sau chiar un personaj de poveste (3D). Aveam cofraj, aveam vopsea, aveam lipici, aveam foarfecă și n-aveam nicio idee! Eram și departe de vreo sursă de inspirație (fiind în deplasare mare parte din timp) – telefonul meu deștept a rămas fără 3G și îl folosesc pe 2G, așa că pa-pa internet. Bine și-așa rău, că tot nu mă interesează în mod deosebit internetul pe mobil.

Revin la lipsa de imaginație. Priveam cofrajul din toate părțile, și-am început să decupez imaginându-mi un iepuraș pe care l-aș putea asambla. Am renunțat la ideea iepurașului pentru că la tema 2 (9-16 aprilie) este despre un obiect cu tematică de Paște (și mi-am zis c-o să confecționez pentru atunci iepurașul). Și atâta am decupat, am combinat piesele și iar am decupat până când a început să se contureze ceva ce ar fi putut fi o oaie. Și oaie a fost! Nu-mi ziceți că nu arată a oaie! Arată, cu puțină imaginație.

Din cofrajul de la ouă am decupat două găoace și le-am lipit una de alta. Dintr-o a treia găoace am meșterit capul și l-am lipit de celelalte două. Picioarele sunt decupate din colții cofrajului și lipite de corp pe interior. I-am lipit ochi, i-am desenat gură și nas, am colorat ansamblul cu maro deschis (la interiorul urechilor și în obraji am folosit roz), copitele sunt vopsite cu negru; apoi am lipit melană pe trupul de carton al oiței (și un moț între urechi).

Și-acum îmi zâmbește, oița, dintre floricelele care-s niște piese de plastic din ceea ce, cândva, ar fi trebuit să fie cercei.

Toate bune și frumoase dar... animăluțe e la plural, iar eu aveam o singură oaie. Aș fi putut să mai confecționez una, dar... Și-am ales varianta simplă: să caut o poveste în care oaia să fie personaj. Și n-am căutat mult! Oaia rătăcită a-nceput să țopăie în jurul neuronului. Pe scurt, prezint pilda Oaia rătăcită (interpretată, să zic așa):

A trăit cândva un bun păstor care avea o turmă cu o sută de oi. Avea grijă de ele, le ducea la păscut în locuri cu iarbă bună, și le iubea pe toate.

Într-o zi, numărându-și oile, constată că sunt numai 99. A privit la fiecare în parte și și-a dat seama că lipsește oaia cu urechi mici și picioare scurte, total diferită de celelalte. O clipă n-a stat pe gânduri și a pornit în căutarea oii rătăcite, pe urmele lăsate de aceasta.

A străbătut porțiuni de loc pustiu, o pădure deasă și întunecoasă, a urcat și a coborât, dar n-a renunțat. La un moment dat a auzit glasul oiței rătăcite...

Oița ajunsese într-o râpă nu foarte adâncă, dar singură nu putea ieși. Păstorul a coborât la ea, a luat-o pe umeri și – cu efort – a ieșit din râpă și-a parcurs drumul înapoi la celelalte 99 de oi care nu se aventuraseră mai departe de limita pășunii unde le ținea, de obicei, păstorul, și unde erau în siguranță.

Fericit că a regăsit oaia, păstorul a chemat pe ceilalți ciobani și s-au bucurat împreună că oaia pierdută a fost găsită.

HRISTOS A INVIAT!