Pagini

2023-07-20

Micul Lord. Citate favorite

Atunci când valurile vieții cotidiene se zbat în furtună și am sentimentul că timpul zboară de nebun și nu mai reușesc să fac tot ceea ce ar fi de făcut mă întorc spre... cărțile pentru copii. S-or numi aceste cărți pentru copii, dar nu-s doar pentru copii.

Micul Lord, roman, editia 1991 cu coperta galbena
De data aceasta am ales să recitesc Micul Lord, de Frances Hodgson Burnett; Editura Diana, 1991, traducerea: Rodica Dumitriu.

N-am prea știut ce fragmente să aleg pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana, pornit de Zina în colaborare cu Ella. Am copiat câteva fragmente din care consider că se deduce cum poate binele să influențeze răul.

Protagonistul romanului este Cedric Eroll, fiul unui conte englez cu o americancă. Bunicul lui Cedric este contele de Dorincourt. Copilului i s-a ascuns faptul că acest bunic și-a alungat fiul și i-a urât soția. Cedric a crescut în America până la vârsta de șapte ani, tatăl lui murind când el era prea mic ca să și-l amintească. Brusc, află că e Lordul Fauntleroy și va pleca în Anglia să-și întâlnească bunicul.

La prima întâlnire cu bunicul a fost întâmpinat de un dulău mare cât un leu, Dougal numit, dar nu s-a speriat – a luat câinele de zgardă și l-a dus lângă fotoliul în care ședea un bătrân impunător. Pe conte l-a tratat ca pe soția portarului de la castel, ca pe marinarii întâlniți pe vapor în drum spre Anglia.

Cedric trecu pragul încăperii (...) și veni destul de aproape de el.

- Sunteți contele? întrebă. Eu sunt nepotul dumneavoastră. (...)
Îi ntinse mâna pentru că așa socotea că trebuie să se poarte chiar și cu un conte.
- Sper că vă simțiți mai bine, continuă băiatul foarte prietenos. Îmi pare foarte bine de cunoștință.
Contele dădu mâna cu el și o licărire ciudată îi apăru în privire. Era atât de uimit, încât nu prea știa ce să spună. Se uită surprins la băiețel, pe sub sprâncenele lui stufoase, măsurându-l din cap până-n picioare.
- Chiar te bucuri de cunoștință? îl întrebă.
- Da, răspunse lordul Fauntleroy, foarte mult.

Băiețelul i-a povestit cât bine le-a făcut unor prieteni de-ai lui numai pentru că avea un bunic foarte bun – banii pe care contele i-a spus avocatului să-i cheltuiască pentru ce va dori Cedric au fost împărțiți de acesta prietenilor lui americani.

Ceea ce simțea înaltul conte de Dorincourt cu greu ar putea fi redat în cuvinte. De obicei nu se lăsa el prea ușor impresionat, fiindcă cunoștea bine viața. Iată însă că descoperea ceva atât de nou, încât trăia niște emoții ciudate. Niciodată nu-i plăcuseră copiii. Fusese atât de ocupat cu propriile-i plăceri, încât nu avusese vreodată timp să se ocupe de ei. Fiii lui nu-l interesaseră nici când erau foarte mici, deși uneori își amintea că tatăl lui Cedric era un puști frumușel și robust. El însuși fusese un egoist care nu se sinchisise de nimic și nu-i păsa de altruismul altora. Nu știuse cât de duioși și de sinceri puteau fi unii copii, cât de nevinovate și de generoase le erau pornirile. (...)

Când începu discuția, uimirea și emoția contelui sporiră. Mai întâi de toate, era atât de obișnuit să aibă în jur oameni înfricoșați, încât era sigur că nepotul său va fi speriat sau cel puțin sfios. Dar Cedric nu se simți mai intimidat de conte decât fusese de Dougal. Nu era îndrăzneț, era doar sociabil și nu vedea nici un motiv de spaimă sau de stângăcie. Contele își dădu seama că băiețelul îl consideră drept prieten și îl trata ca atare. Era cât se poate de limpede că nu îi trecuse vreodată prin minte că acest bătrân impunător și fioros ar fi putut fi și altfel decât amabil și mulțumit că îl vede acolo. (...)

Așa morocănos și egoist cum era, contele nu se putut abține să nu simtă o nouă și tainică plăcere la gândul că băiatul îi acordă atâta încredere. La urma urmelor, era bine să aibă pe cineva care să nu fugă de el și să observe numai partea bună a firii sale, pe cineva care să-l privească cu ochi limpezi și încrezători, chiar dacă acel cineva nu era decât un băiețel în costum de catifea neagră.

Pe măsura ce îl cunoștea pe Cedric, contele era tot mai încântat de nepotul său iar acesta, deși mic, alina suferințele oamenilor din sat cu banii bunicului, spunând tuturor cât de bun era bunicul lui oferind ajutor celor care aveau nevoie. Contele era tare mândru de acest nepot.

Uneori dorea, în taină, ca viața sa din trecut să fi fost mai curată, cu mai puține lucruri care să-l îndepărteze pe copilul acesta nevinovat, dacă le-a fi știut. Nu era plăcut să te gândești la reacția nepotului dacă, printr-o întâmplare, ar fi aflat că bunicul său fusese mulți ani supranumit ticălosul conte de Dorincourt. Până și gândul acesta îl făcea puțin nervos. Nu voia ca băiatul să descopere așa ceva. (...) I se părea aproape incredibil că el, care nu iubise niciodată pe nimeni cu adevărat, să descopere că ține atât de mult la acest băiețel (...)

- Sunt un bătrân ramolit care n-are la ce să se gândească, își spunea; și totuși știa că lucrurile nu stăteau chiar așa. În sinea lui trebuia să recunoască că se simțea atras tocmai de calitățile pe care băiatul le avea, iar lui îi lipsiseră cu desăvârșire: o fire deschisă, sinceră, afectuoasă, o încredere nețărmurită în cei din jur, care îl făcea să nu se gândească niciodată la ceva rău.

18 comentarii:

  1. Me gustaron la citas. No conocía le libro. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Todo el libro es muy bonito. Es muy fácil de leer.
      Te mando un beso.

      Ștergere
  2. Am văzut filmul, apoi desene animate și abia mai tarziu cred că am citit si cartea. A fost una din poveștile mele preferate și va rămâne una din ele. Mă întreb dacă generațiile astea mai noi vor înțelege ceva din această carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desenele animate mi-au scapat! 😊
      Si mie-mi place foarte mult, si am recitit-o cu placere.
      Cred ca ar intelege, daca ar citi-o! 😊 S-ar putea sa... nu le placa, pentru ca nu-i cu "chestii de firma", sclipici si masini straine. 😊

      Ștergere
  3. Oh... cred ca la un moment dat am vazut si o ecranizata animata realizata dupa carte. Mai mult ca sigur.
    Foarte multe carti pentru copii (majoritatea) au mesaje pentru adulti. :D
    M-am bucurat sa imi reamintesc de Micul Lord :*
    Pupici cu draaag!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ziceam mai sus ca desenele animate le-am ratat - nu si filmul (cel din 1980; cel din 1936 - parca - nu l-am vazut, dar mi se pare ca e online asa ca... poate-l vad) 😊
      Dada, au mesaje si pentru adulti.
      Mi-e bine sa stiu ca te-a bucurat amintirea. 😊
      Pupici cu drag! 💗

      Ștergere
  4. Ce mult mi-aiu plăcut fragmentele! Mulţumim pentru alegere, Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere, Potecuta! Multumesc si eu, ca mi-ai zis ca ti-au placut fragmentele. 😊

      Ștergere
  5. Enorm mi-a placut aceasta carte! O adevarata placere alegerea asta, draga mea.
    Cumva zburam si noi cu el (timpul), asa ca ar merita sa observam peisajul. O idee simpatica, acum a poposit... Poate o voi dezvolta...
    Multumesc pentru surpriza deosebita! Pup si zile pe placul tau, Diana draga! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie mi-a placut foarte mult! E una dintre cartile pe care le-am retinut in multe amanunte si, cu toate acestea, am recitit-o cu placere maxima. 😊

      Imi place cum te-ai gandit ca zburam cu timpul si-ar trebui sa observam peisajul! Super tare!
      Cu placere! 💕
      Multumesc, Suzana draga! Seara frumoasa in continuare! Pupici! ❤ 😘

      Ștergere
  6. Romanul este plina de pasaje emotionante. Cine nu a citit aceasta carte a pierdut mult!!! Superbe pasajele pe care le ai ales, Diana draga.
    Uite, acasta carte ar fi una pe care mi ar placea sa o recitesc ❤️ (in peincipiu,nu imi place sa citesc romane de mai multe ori, doar culegeri de poezii).
    Pupici si imbratisari, de la Trio pentru Trio 🐾😘🤗

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca sunt multe pasaje emotionante!
      Iti multumesc pentru apreciere, Carmen draga!
      Mie-mi place sa recitesc romanele care mi-au placut - si sunt destule 😊 Cele in genul acestuia au prioritate.
      Imbratisari 🤗 si pupici 😘 cu drag ❤ si de la noi pentru voi! 💞

      Ștergere
  7. Buna Diana, si eu am citit multe zilele astea, dar nu stiu cartea aia pe care ai citit-o. Dar ai scris frumos despre asta. Salutări de la Tine din NL.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Tine! Ma bucur sa te revad aici! Multumesc! ❤
      E un roman simpatic, scris dupa ”rețeta” basmelor. 😊
      Ganduri bune!

      Ștergere
  8. Cât am iubit cartea asta! O am într-o ediție veche, dintre războaie, am citit-o de mai multe ori în copilărie. Filmul l-am văzut recent, cred că anul trecut, și mi-a plăcut că nu fabulează pe lângă textul cărții, cum fac foarte multe filme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot spune ca se numara printre cartile pe care le iubesc! E atat de... senina!
      Uau! Veche editie! De colectie, s-ar putea spune, avand in vedere cam ce-au patimit oamenii - si cartile - de prin 1947 incepand. :-(
      Filmul l-am vazut in anii 1980, dar cartea am citit-o prima data in 1991.
      Filmul din 1980 si mie mi-a parut a fi fost destul de fidel cartii.

      Ștergere
  9. Nu am citit cartea, dar îmi plac citatele postate! O voi căuta în anticariate. Mulțumesc.O seară frumoasă. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o carte care se citeste usor/repede si merge fix la suflet. 😊
      Cu placere!
      Seara frumoasa si pentru tine! Pupici! ❤

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.