A existat si Horia Lovinescu

Dramaturgul Horia Lovinescu s-a născut în 28 august 1917, la Fălticeni, județul Suceava. Părinții lui au fost Octav Lovinescu, avocat, și Ana Cetățianu, descendentă din familia lui Ion Budai-Deleanu, fiica pedagogului Ioan Cetățianu – profesor de limba română, publicist, autor de manuale școlare și traducător.

Horia fost nepotul criticului și istoricului literar Eugen Lovinescu, fratele lui Vasile Lovinescu, eseist, critic literar și filosof ezoteric (a mai avut un frate, Octav, avocat) și verișorul Monicăi Lovinescu (care activa în exil în Franța, fiind una dintre cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă; și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist).

Cursurile școlii primare și liceului le-a urmat în localitatea natală. Mai apoi a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la București, absolvind în 1942. În 1946 obține titlul de doctor în litere și filosofie la Universitatea din Iași cu o teză despre poezia lui Arthur Rimbaud, teză premiată de cenaclul Sburătorul (teza a fost publicată abia în 1981). Horia Lovinescu ar fi mărturisit că viața și opera lui Rimbaud au constituit pentru el o obsesie de tip "extenuant", scrie Vasile Spiridon în România literară nr. 38/2022, întrebându-se cum ar fi evoluat destinul scriitoricesc al dramaturgului dacă în România nu s-ar fi instaurat comunismul.

Scrie tot Vasile Spiridon:

Instalat în autocenzură, autorul piesei Moartea unui artist (dramă în două părți, scrisă în 1965) a trăit, probabil, într-un autodispreț ce i-a întunecat cu melancolii amare momentele de creație. Cultivând teatrul de idei și parabolă, el a încercat să-și împace frământata conștiință cu linia partinică autoimpusă. Disputat între dileme existențiale și drame de idei, Horia Lovinescu a acomodat pe cât a putut conflictul dintre vinovatul fără vină și victimizatul voluntar.

Piesele de teatru pe care le scrie sunt unele de idei, cu conflicte acute. Întâmplările se desfășoară cu intensitate și dramatism. Horia Lovinescu e un constructor de teatru modern, psihologic deși utilizează speciile și modalitățile consacrate ale genului.

Liviu Ciulei nu a acceptat nicio piesă de-a lui cât timp a fost regizor la Teatrul Bulandra pentru că mai toate piesele lui Horia Lovinescu (zic cunoscătorii) puteau fi interpretate și altfel decât conform doctrinei din acele timpuri.

Scriind în epoca în care a avut ghinionul să trăiască, deși nu era neapărat cenzurat, se autocenzura, știind că nu făcea parte dintr-o așa-numită familie cu origini sănătoase, având un trecut legionar (fratele lui, Vasile Lovinescu, a fost primar legionar la Fălticeni – în cele 138 de zile cât a fost România stat național-legionar; dintr-o carte a Doinei Jela se poate înțelege că și Horia a fost legionar la un moment dat), o verișoară vorbind împotriva comunismului s.a.m.d.. Probabil că de n-ar fi fost Monica Lovinescu, verișoara lui, Horia Lovinescu ar fi fost marginalizat azi (sau poate nu).

A debutat în anul 1953, la Viața românească, cu piesa Lumina de la Ulmi – care se joacă, după un an, pe scena Teatrului Municipal din București (piesă distinsă cu Premiul de Stat); în 1954 debutează editorial cu aceeași piesă.

Succesul îl cunoaște în 1955, cu Citadela sfărâmată, care a fost ecranizată și tradusă în mai multe limbi sub titlul Familia Dragomirescu.

A scris și scenarii de film, între care: Avalanșa (1959), Meandre (1966), Stejar extremă urgență (1973), 100 de lei (1973).

A scris mult, a tradus mult, a primit premii, a fost director la Teatrul Nottara, a călătorit în străinătate, dar situația lui s-a agravat în 1983, când soția lui (Dana Crivăț, fosta soție a lui Radu Beligan) a rămas cu fata, Anamaria Beligan, în Germania (de unde, mai apoi, a emigrat în Australia) și abia a fost salvat de D.R. Popescu să nu fie dat afară de la teatru.

A scris Monica Lovinescu în cartea sa La apa Vavilonului (carte de memorii scrisă pe baza jurnalelor ținute de-a lungul vremii):

Când ne-am revăzut l-am găsit cu totul schimbat: radios (el care se confunda într-atât cu masca de actor tragic încât surâsul nu-i pria, părea lipit pe fața mereu sumbră). Se recăsătorise cu fosta soție a lui Radu Beligan și era fericit. Tot atât de deschis acum pe cât se arătase de impenetrabil prima oară, mi-a povestit cu un sinistru umor (între rânjet și râs) cum și-a scris prima lui piesă de succes, Citadela sfărâmată. Avea de ales între un fel de neființă (statutul său de «burghez» fiind agravat de un trecut legionar) și o carieră de «prostituție», cum singur o numea. Mai la îndemână i s-a părut perspectiva din urmă (La apa Vavilonului, Ed. Humanitas, 1999, p. 260) (n.b. prostituție ideologică)

Horia Lovinescu s-a stins din viață la București, în 16 septembrie 1983, de cancer hepatic (în ultimii ani de viață, mai ales, bea foarte mult).

Notă. Culegând informații despre viața lui Horia Lovinescu (destul de puțin pare să fi fost cercetată biografia lui) am dat de date diferite de naștere și deces. Cel mai adesea apare nașterea la 28 august 1917 și decesul la data de 16 septembrie 1983, dar nu mai știu pe unde apare ca dată a nașterii 7 august! Pe site-ul Muzeului Național al Literaturii Române apare: n. 20 august 1917 – d. 15 noiembrie 1983. Concluzie: nu știu sigur care sunt datele reale deși, comemorările sunt, cele mai multe, în 28 august.

Surse:

https://romanialiterara.com/2022/10/vinovatul-fara-vina-horia-lovinescu-1917-1983/

https://mnlr.ro/horia-lovinescu-100/ (și sursa foto)

https://dponline.ro/lumea/articol.php?id=18 (Doina Jela)

Scriitori români – mic dicționar, Editura Științifică și Enciclopedică, București,1978