Nicolae Filimon – citate din Ciocoii vechi si noi

Nicolae Filimon îmi este cunoscut în special pentru romanul său „Ciocoii vechi și noi”, publicat prima dată (în volum) în 1863, la Imprimeria Statului, București, cu titlul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă, cu Dinu Păturică personaj central.

Creatorul lui Dinu Păturică s-a născut în 6 septembrie 1819 și a decedat în 19 martie 1865, de tuberculoză.

Părinții lui au fost protopopul Mihai Filimon și Maria.

Primele învățături le primește la școala catihetică din curtea bisericii Enii, cu dascălul Chiru. Unii presupun că ar fi urmat și școala de cântăreți bisericești a călugărului rus Visarion; alții presupun că a urmat cursurile Școlii Filarmonice înființată de I. Heliade și Aristia, în 1837.

Scriitorul a avut și o bogată activitate publicistică: a scris cronici muzicale și teatrale, colaborând la mai multe reviste și ziare.

Citatele care urmează le-am copiat din romanul Ciocoii vechi și noi, Editura Minerva, București, 1990, pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț. Jocul a fost inițiat de Ella, în colaborare cu Zina. 

Nimic nu este mai periculos pentru un stat ce voiește a se reorganiza, decât a da frânele guvernului în mâinile parveniților, meniți în concepțiune a fi slugi și educați într-un mod cum să poată scoate lapte din piatră cu orice preț! (...)

Ciocoiul este totdeauna și în orice țară, un om venal, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutal până la barbarie și dotat de o ambițiune (ambiție) nemărginită, care eclata (izbucnește / explodează) ca o bombă pe dată ce și-a ajuns ținta aspirațiunilor (aspirațiilor) sale. (...)

Știm cu toții că între slugile de la casele bogaților, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul dar își începe uneori carieră de la postul de rândaș (servitor, slugă), iar alteori de la lacheu, ce se pune în coada trăsurii boierului; devine cu încetul sofragiu (slugă care servea la masă); apoi vătaf de curte, iar mai apoi se face și el boier; și cu toate că unii-alții îi zic în deriziune (derâdere) „boier făcut”, copiii lui însă devin boieri și fii de boieri. (...) Astfel dar, omul nostru, mergând din raționământ (raționament) în raționământ și din deducție în deducție, devine comunist fără știrea lui și începe a pune în lucrare această doctrină, atât de frumoasă și egalitară în aparență cât este de hidoasă în fond. (...)

Este cunoscut că omul îmbogățit prin furtișag nu se satură niciodată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci din contră, caută noi mijloace pentru a-și mări bogățiile. (...)

Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebește de omul onest prin mai multe fapte iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunță definitiv pentru nicio doctrină politică, nu se face adept credincios al niciunui partid, nu pentru că are spiritul drept și nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele și partidele în folosul său. (...)

Cel ce nu se silește (obligă) la învățătură și cu gândurile zburatice, aceluia poți să-i zici carne cu ochi, iar nu om. (...)

- (...) du-te și te silește (obligă) să faci fericirea locuitorilor acestor două județe ce ți-am încredințat; dar bagă bine de seamă, să nu-i faci prea fericiți, mă înțelegi?... căci poate să ți se întâmple vreun rău. (...) Ciocoiul, ajungând la (...) locul nașterii sale, porunci să adune pe toți boierii din amândouă județele, toate isnafurile (breslele) și pe opincari (țărani); iar când mulțimea celor chemați umpluse curtea ispravniciei (administrației județelor), el se arătă în pridvor (balcon) și le citi această proclamație:

Frați boieri, neguțători și opincari,

Dumezeiasca pronie, milostivindu-se asupra acestei nenorocite patrii, m-a ridicat la vrednicia de ispravnic (administrator) al acestor două județe, Dumnezeu cel Atotputernic știe mai bine decât voi toți dragostea fierbinte ce arde în inima mea pentru fericirea voastră. Să știți dar cu hotărâre, fraților, că pe cât timp voi fi cu voi, nimeni nu va fi asuprit cu o para mai mult peste ce hotărăște nezamul (norma). Ludele (unitate fiscală în sistemul de impozitare) și celelalte iraturi (impozite) ale stăpânirii de acum înainte se vor împlini către oamenii cinstiți și cu frica lui Dumnezeu; mituielile (mita) și mâncătoriile vor lipsi cu totul. Cei năpăstuiți să vie la mine și-și vor afla dreptatea; căci doresc ca razele fericirii să străbată până în bordeiul cel ticălos al opincarului.

Amin, fie, fie.

**

Mi-am permis ca unele cuvinte să le actualizez în text; pentru alte cuvinte am scris „traducerea” între paranteze, conform dicționarului explicativ – sper că n-am comis vreo eroare majoră)