Didi si omul de zapada. AF2/15

Ziua a 15-a a sosit cu un drăguț om de zăpada pe care Didi l-a luat în primire imediat. Șed alături în zăpadă și tot șoșotesc de zor (nu-mi dau seama în ce limba își vorbesc – nu e ceva care să-mi sune chiar și numai vag cu ceva cunoscut – ceea ce ma duce, din nou, spre ideea ca Didi e spiriduș de iarna și, probabil, sub fesul acela înalt al ei și-a ascuns urechile cu vârfurile lungi (cele mai lungi vârfuri le au la urechi spiridușii de iarna). Nu a recunoscut când am întrebat-o, dar e a doua oara când se comporta ca și cum ar fi. Sa o întreb ce fel de iarna va fi aici, și când? De mi-ar răspunde... mi-ar plăcea răspunsul? Cine adresează o întrebare trebuie să-și asume răspunsul.

Tema zilei 15 din Adventul fotografic ediția a II-a este om/oameni de zăpada. Omulețul de zăpada artificiala e din trusa exploratorului creativ și eu sunt cea care am avut grija sa ii pun nasturii (colorați cu marker negru) fularul din toarta unei pungi de cadouri, crenguța de care e mândru am tăiat-o pentru el dintr-un gard viu pe care l-au scos niște idioți de vecini în cursul zilei de ieri (nu eram acasă când s-a întâmplat); și de ochii lui negri tot eu m-am ocupat – la fel și de fesul pe care i l-am colorat în roșu și i-am pus moț alb dintr-un mic pompon. Nasul e varful unui creion portocaliu.

Nu-s invidioasa de apropierea dintre ei, dar mi-ar fi plăcut sa nu ma ignore chiar așa. Oh, de fapt, nu m-au ignorat: mi-au solicitat sa ii fotografiez. Si le-am făcut poze, da. 

Omul de zăpada s-a supărat pentru ca l-am fotografiat și postat și golaș, așa cum l-a făcut presa (suparacioase mai sunt fiintele acestea fantastice!)