Observând obiceiurile pe care le are Didi tind sa cred ca este un spiriduș de iarna. Am întrebat-o dacă am dreptate și a privit prin mine (tăcerea ei poate fi o afirmație, și aleg sa o înțeleg astfel). O înțeleg ca nu răspunde: nu-i treaba mea, de fapt, și am fost cam nepoliticoasa întrebând despre ea. De va dori să-mi spună, îmi va spune. Dacă nu, nu.
De ce cred ca e spiriduș de iarna?! Pentru ca se entuziasmează de fiecare data când vede imagini cu zăpada. Într-o zi mi-a spus ca i-ar plăcea sa ningă, cu fulgi mari, pufoși. Am recunoscut ca și mie mi-ar plăcea sa ningă, dar nu pot invoca ninsoarea, iar dacă nici ea nu poate e cazul sa vorbească cineva cu zâna Iarna. Și n-o sa vorbesc eu, am asigurat-o. Ea a ridicat din umerii ei mici și-a ochit un tablou cu peisaj de iarna cusut de bunica mea paterna în urma cu vreo 70 de ani.
Pentru ca ziua a 8-a a Adventului fotografic are ca tema peisaj de iarna” s-a gândit Didi ca vrea o poza pe rama tabloului. Sa nu se chinuie cu urcușul, am așezat-o eu acolo. Mi s-a părut că-mi zâmbește ca și cum mi-ar mulțumi, dar repede s-a concentrat pe fotografie.
Culmea! A fost mulțumită cu prima poza! Doar ca a preferat sa petreacă noaptea pe rama tabloului. Am lăsat-o – de-ar cădea n-ar păți nimic.
Despre spiriduși se spune ca sunt nemuritori, ca se maturizează cam în ritmul omului, doar ca tinerii spiriduși de iarna sunt considerați adulți la vârsta de 60 de ani. Hm. Cunosc oameni care au depășit acesta vârsta de 60 de ani, dar care nu par a fi adulți (ceea ce, din punctul meu de vedere poate fi ceva bun in unele situatii).
Îmi plac foarte mult goblenurile. Am inceput si eu unul, pe care l-am primit cadou, dar nu am răbdare sa-l cos.
RăspundețiȘtergerePeisajul din goblenul tău imi amintește de copilărie.
Foarte frumoasă poza si Didi a ieșit bine! O duminică frumoasă să ai. Pupici!
Imi plac si mie, dar nu foarte mult. 😊 Haha! Cat despre cusut... nu doar ca nu am rabdare, dar sunt o catastrofa!
ȘtergereTot de copilarie imi aminteste si mie, cand zapada era strat gros, pe cosul caselor iesea fum si... totul era mai... linistit, cumva.
Iti multumesc, Mihaela! Zile frumoase iti doresc! Pupici! ❤
Mi-ai adus aminte de nefacute... Arata frumos micul goblen. Cred ca Didi stie foarte bine cum se admira un astfel de tablou. Esti sigura ca peste noapte nu a patruns dincolo de rama? Sa fiu in locul ei nu as fi ezitat...
RăspundețiȘtergerePupici si o saptamana linistita, Diana draga! ❤️😘
E frumusel mai ales prin ceea ce-mi aminteste.
ȘtergereMmmm! E posibil sa fi trecut dincolo de rama; cu spiridusii nu stii niciodata la ce sa te astepti. Sunt sigura, insa, ca n-o sa-mi spuna. 😊
Iti multumesc, Suzana draga! Zile senine iti doresc! Pupici! ❤ 😘
Vaaaai ce goblen minunat!!! Absolut superb este. ♥ O foarte inteleg pe Didi - cum nu ai putea sa fii fermecat de asa ceva?
RăspundețiȘtergereSi eu am un goblen luat de Ralu mai demult... de cand tot zic ca imi fac timp sa il cos (si este si frumos, o icoana). Dar! Trebuie sa ai continuitate, lumina buna si sa fii odihnit. TReuie sa mai astept se pare :))).
Ma bucur ca ai ales acest tablou. Pupici cu mare drag!
Ma bucur tare mult ca iti place! 😘 A fost o alegere diin necesitate 😊 Am pe undeva un calendar unde ar trebui sa fie cel putin un peisaj de iarna, dar nu l-am gasit. Tabloul parea ca "face semn" sa-l aleg - si-o fi bagat si Didi nasucul. 😊
ȘtergereOooo! Poate doar daca ar fi o chestiune de viata si moarte as alege sa cos goblen, oricat de mic (oricum, nu zic niciodata niciodata) 😃
Ai dreptate: e nevoie de lumina buna, si de odihna. 😊
Pupici cu drag! 💗 💕
iubesc goblenurile! Ce peisaj frumos! Ai gasit o minunata punere in scena pentru aceasta tema. Felicitari!
RăspundețiȘtergerePupici si imbratisari, Diana draga 💞😘
Ganduri bune de la trio pentru quattro 😘 💗 🍀 🐾 🤗
Imi plac si mie, intr-o masura destul de mare. Goblenurile (si altele cusute astfel) cred ca-mi amintesc de "chinul" suportat in gimnaziu, cand trebuia sa cos pe etamina - profa mi-a dat si goblen de cusut (facea parte din "programa") dar cand a vazut ce-am fost in stare... mi-a dat pace. 😊
ȘtergereMultumesc, Carmen draga! 💕
Imbratisari, ganduri bune si pupici si de la noi pentru voi! ❤ 😘 💞 🐾 🤗
O comoara acel tablou, un peisaj superb, pus în valoare de contrastul cu rama. Dudi a ales bine unde să facă poza.
RăspundețiȘtergereAsa il consider si eu: comoara. 😊 Mult timp era etalat in sufragerie, acum l-am mutat intr-o camera unde musafirii nu intra. 😊 (mi-am ascuns comoara)
ȘtergereSărut mâna, dragă Diana!
RăspundețiȘtergereTare frumos micul goblen. Mi-am amintit de zilele geroase de iarnă din copilărie, când stăteam în casă, la căldură și ne jucam lângă sobă, iar mama lucra la asemenea goblenuri, pe care apoi le vedeam înrămate, puse prin casă. Unele mai sunt și acum pe la țară...
Toate cele bune și zile frumoase! :-)
Buna, Alex draga! 😊
ȘtergereLucrurile facute manual sunt un real izvor de amintiri! Am invatat tarziu ca e bine sa mai pastrez cate ceva - unele obiecte sunt "ancore" spre amintiri frumoase (poate si mai putin frumoase, dar si acestea ne spun ceva: a fost greu, dar am reusit) 😊
Ce frumos suna: "stateam in casa, la caldura, si ne jucam langa soba, iar mama..." Cati, oare, pot spune asta?
Multumesc! Zile frumoase si pentru tine! Toate cele bune! 😊
Cât de frumos e! Minunat! Câtă muncă acolo...
RăspundețiȘtergereSăptămână frumoasă, Diana!
Ma bucur sa stiu ca iti place. 😊 Oh, da... Imi imaginez ca e ceva de lucru. 😊
ȘtergereMultumesc, Potecuta! Zile frumoase iti doresc!
Foarte frumos micul tablou, candva erau foarte apreciate, acum din pacate nu mai sunt.
RăspundețiȘtergereDa, "moda" se schimba, gusturile se schimba. Mie imi plac, inca - poate pentru ca cele pe care le mai am poarta cu ele amintiri. 😊 De cusut, insa.... uau! N-am fost niciodata in stare sa cos goblen!
Ștergere