Un sirag din staniol. AF 2/13

Sper ca nu zăpăcesc (prea tare) pe cineva cu dezordinea în care postez pentru jocuri. Mi-e drag de numa’ să mă joc, doar ca... are cotidianul alte planuri. Am intarziat cu raspunsul la mesajele lasate, am intarziat cu intoarcerea vizitelor... Sunt cam intarziata. Incerc sa recuperez, dar vreau si sa ajung la zi cu temele. Multumesc pentru intelegere.

Când am citit ca tema zilei de 13 decembrie în Adventul fotografic ediția a II-a este înșirate pe o ață gândul mi-a zburat direct la ceea ce cred ca am făcut pentru prima data cândva în școala generala (oricum, în copilărie).

Ce ciudat.. De fapt, nu-i deloc ciudat cum dau buluc unele amintiri atunci când se întâmpla să se facă anumite legături între prezent și trecut la vederea unui obiect și/sau imagini, la mirosul unui parfum s.a.m.d.. Poate ca nu e deloc întâmplare aceasta legătura, dar nu cercetez, ‘că nu voi avea certitudini și, apoi, acum este despre prezent și despre șiragul din margele de staniol (mai bine zis, cocoloașe de staniol – hm! în fond, nu orice mărgea e perfect sferica și perfect neteda).

Didi s-a arătat încântată de șiragul cu margele din staniol. L-a scos din cutiuța unde l-am pus și – mai cu chiu, mai cu vai – a reușit sa îl așeze printre crenguțele de brad.

Acum șade pe cubul cu bile din ceara și așteaptă sa primească laude. Când m-o lauda ea pe mine o voi lauda și eu pe ea. Glumesc! Am lăudat-o! Cum sa nu laud așa un ajutor?!