Alvin Toffler a publicat Șocul viitorului in anul 1970. Am ales din această carte câteva paragrafe - pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.
A vorbi despre libertatea absolută de a alege sau de individualitate totală, înseamnă a nega o formă de comunitate sau societate. Ironia este că cei ce se plâng cel mai tare că oamenii nu se pot asocia sau comunica unii cu alții sunt adeseori aceia care cer un mai mare individualism. Cu cât oamenii sunt mai individualizați, cu atât le este mai greu să-și găsească o identitate (Karl Mannheim, sociolog).
Oamenii reacționează diferit la șocul viitorului. Simptomele variază și ele în funcție de stadiul și de intensitatea bolii, mergând de la neliniște, ostilitate față de orice formă de autoritate și violență aparent lipsită de sens până la suferință fizică, depresie și apatie. Victimele lui fac adeseori cotituri stranii in ce privește interesul și stilul de viață și încearcă să se "închidă în cochilia lor" printr-un total refuz pe plan social, intelectual și moral. Ele se simt in permanență "persecutate" și hărțuite și vor cu disperare să reducă numărul deciziilor pe care trebuie să le ia.Numai atunci când un fapt nou nu reușește să-și găsească locul, atunci rezistă clasificării, se produce reacția de orientare. Până ce nu va reuși să integreze acest nou fapt în concepțiile sale sau nu-și va modifica părerea despre lume, el va trece printr-o puternică agitație și neliniște. Reacția de adaptare = stres!Schimbarea e nu numai necesară vieții, este viața însăși. În consecință, viața e adaptare.
Simptomele frapante ale crizei confuzionale din jurul nostru - folosirea tot mai largă a drogurilor, creșterea misticismului, exploziile repetate de vandalism și violența necontrolată, politica nihilismului și nostalgia, apatia bolnăvicioasă a milioane de oameni - pot fi înțelese mai bine dacă recunoaștem legătura dintre ele și șocul viitorului.
Palpitațiile, tremurăturile, insomnia sau oboseala neexplicată pot semnala suprasolicitarea, tot așa cum confuzia, iritabilitatea neobișnuită, plictiseala profundă și un sentiment alarmant că lucrurile ne scapă de sub control sunt semnale de alarmă psihologice.
Unii oameni capătă un sentiment de serenitate chiar în mijlocul agitației din jur nu pentru că ar fi imuni la emoție, ci pentru că au găsit modalitatea de a include doza adecvată de schimbare în viața lor. Căutarea acestui optim e poate același lucru cu căutarea fericirii.
Publicând prima sa lucrare, Șocul viitorului, Alvin Toffler (n. 4.10.1928 - d. 27.06.2016) a creat o nouă disciplină, futurologia, prin studiul schimbării și impactul acesteia asupra afacerilor și culturii.
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/thedigitalartist-202249/
Am citit cartea înainte de 1989, când credeam că sunt informat și pregătit pentru a înțelege și aplica tehnologiile noi. Habar nu aveam că în perioada când noi construiam cu mândrie Dacia și metroul, cei la care se referea E.Toffler aveau în studiu avansat dronele, camerele de luat vederi de mare rezoluție, organisme modificate genetic, circuite integrate ți multe altele.
RăspundețiȘtergereAcum îmi dau seama că n-am prea înțeles ce vrea să spună autorul...
Poate că nu ai înțeles atunci, dar curând după 1989 ai știut... 😊
ȘtergereMie mi-a luat ceva timp să înțeleg deși am citit-o pe la mijlocul anilor 1990... Și, recunosc, în unele "puncte" mi s-a părut ficțiune.
Sunt foarte curioasă ce ne rezerva viitorul - azi îmi pot face o idee, totuși (și nu sunt sigură că e "de bine" in toate aspectele).
Ohhhh... ah ce tare, tocmai ma pregateam sa incerc sa spun si eu doua vorbe cat de cat coerente (azi e o zi care cere somn) si am vazut data nasterii domnului. E de o varsta cu Buni, nascut in acelasi an, aceeasi luna si cam in aceeasi perioada a lunii. Foarte tare!
RăspundețiȘtergereDin ciclul unde dai si unde crapa... dar nu am ce face. Am o perioada in care simt nevoia de a ma refugia si a trai ... nu doar de a supravietui, a astepta, a intelege bla bla bla.. Pur si simplu de a ma bucura de viata. Adevarul e ca a trai implica nu doar bucurii, insa poate ar fi cazul sa mai fie si asa ceva... ca de restul.. vorba aia.
pupici cu drag
ps: ce bine ar fi daca oamenii ar trai frumos, facand bine.:) dar aici .. pe cat de simplu pare, omul ar reusi sa complice totul, prin egoism cel mai probabil :))))
Buni a ta are mult mai mult - A. Toffler a părăsit Pământul în 2016; va trăi prin lucrările sale și prin cei care își vor aminti de el. 😊
ȘtergereViața nu implica numai bucurii, dar sigur implica schimbarea, iar oamenii au nevoie sa se adapteze acesteia daca nu vor să fie doborâți de șocul viitorului. Mă gândesc uneori, mai in gluma, mai in serios, că prezentul pare a ne spune că viitorul mai îndepărtat va fi nu tocmai roz. Dar când a fost vreodată, în etapele omenirii, totul roz?!
Ar fi o lume frumoasa, cu oameni frumoși care se străduiesc să-și facă bine unii altora, să... multe, dar, oare, poate exista așa ceva? Istoria - și prezentul - dau de înțeles că nu.
Pupici cu drag! 💞
Ce bine ca ai reluat autorul. Imi propusesem sa il recitesc si eu, ca vorba lui Daurel, erau prea multe idei necunoscute pentru mine. Insa prin neuroni a trecut o idee. Este adevarat ca schimbarea este ceva firesc in natura si singura permanenta. Doar ca acel stres despre care se tot spune si care ne afecteaza crancen, apare pentru ca 'schimbarile' la care suntem supusi, voit sau nu, nu au legatura cu un flux de schimbare firesc, natural. El este ceva artificial, avand un scop precis sau chiar scopuri multiple si nu in beneficiul nostru, oricat s-ar clama asta. Se forteaza amplificarea si ramificarea lui si practic ii devenim prizonieri. Stresul cred ca apare pentru ca biologia noastra nu e pregatita pentru asa ceva artificial. De aia ne trebuie o mare vointa sa ne echilibram cumva, dar sa si intelegem ce se intampla. Cam complicat sa exprim in cuvinte.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru reamintire, Diana draga! Pupici!
O saptamana frumoasa!❤️😘
Cred că înțeleg la ce te referi cu artificialul. Citind, după Șocul viitorului, Al treilea val și Puterea în mișcare nu pare că vom trăi într-o lume artificiala, ci mai mult într-o lume cat se poate de reală dar în care tehnologia va ajunge inclusiv în trupurile oamenilor și nu doar pentru a "repara" pe cei bolnavi, ci și pentru a avea... performante mai bune in sport, de exemplu - și cam aici incepe existența "omului artificial", dar într-o lume foarte reală în care cine dorește își poate introduce un cip in cap pentru vorbi la telefon fara... telefon. 😊 Considerând cele de mai sus fluxul schimbării e firesc, doar că schimbarea se petrece mai repede decât o putem asimila noi, să zic așa. Cred că e mai mult despre puterea de adaptare, în primul rând, și apoi de echilibrare, când va trebui sa facem, poate, alegeri destul de grele.
ȘtergereAs zice că e simplu să înțelegem ce se întâmplă: tehnologia ne apropie indepartandu-ne, practic. Tehnologia ne oferă ceva ce părinții, bunicii noștri nici nu au visat că va fi realitate s.am.d., și ne place, în multe situatii. 😊 Sigur, evoluția tehnologiei vine cu o mulțime de probleme, inclusiv cu... un soi de dictatura, de control tot mai acerb, de captare a atenției teribilă pe chestiuni diverse și irelevante - dar! suntem liberi sa alegem cat permitem sa fim controlați prin / condiționați de tehnologie.
Cu plăcere, Suzana draga! 🌹 Mulțumesc pentru interes. 😘
Săptămână frumoasa și pentru tine! 💗
Am citit și eu cartea cândva spre finalul anilor 80, și evident că nu mi-am putut imagina despre ce vorbește. Am înțeles mult mai târziu, când am intrat și noi in lumea contemporană. Dat totuși mi s-a părut fascinantă cartea, nu prea aveam ocazia să citim așa ceva pe atunci.
RăspundețiȘtergereS-ar putea spune că voi, cei care ați citit cartea înainte de 1990, n-ați avut un "șoc" observând schimbările rapide care au intervenit. 😊
ȘtergereChiar că nu aveam ocazia sa ajungem la astfel de cărți... E fascinanta, da.
💗