Testamentul unui caine

Numele meu este Bobi, sunt din rasa Boxer si am ajuns la capatul vietii mele de catel. Am avut o viata frumoasa.

Primii mei stapani nu m-au tinut in lesa si alergand dupa domnisoare – sau dupa pisici (nu mai stiu nici eu) – pentru ca primele imi plac mult iar celelalte ma cam enerveaza – m-am ratacit. In iarna grea am stat pe strada cateva luni si m-am batut pentru mancare si am suferit de frig si de foame; rinichii mei nu mai functionau. Dar am avut noroc, in Ajun de Craciun, si m-au luat in casa lor alti oameni. Nu s-au temut de alura mea de caine fioros, au stiut ce suflet am. Au avut rabdare cu mine si nu s-au suparat cand le udam podelele. M-au hranit, m-au dus la medic – ma cam tem de medici! – si m-au iubit. Si eu i-am iubit. Pe nimeni nu lasam sa se apropie prea mult de ei. Nu-nu! Eu simt cine este om bun si cine numai se preface – si stapanii au avut incredere in instinctul meu.

Cand m-am imbolnavit nu m-au eutanasiat, ci m-au ingrijit – nu as vrea sa ma despart de ei dar trebuie: pana aici am avut ulei in candela.

Voi pleca, si stiu ca va ramane un gol in sufletul lor si mai stiu ca ei isi spun ca nu vor sa mai aiba in grija un alt caine. Dar eu le las prin testament rugamintea de a alege un alt sufletel de care sa se ingrijeasca. Asa cum si eu le-am adus bucurie in suflet si zambet pe chip le va aduce si un alt semen al meu, fie ca e mai mic fie ca e mai mare. Cum eu ma bucuram, scuturandu-mi tot trupul, cand ei veneau acasa asa se va bucura si urmatorul caine. Mi-au oferit dragoste neconditionata si vreau sa ofere si altui suflet aceeasi dragoste – si noi meritam iubire, chiar meritam. Nu tradam niciodata, nu suntem inselatori; la noi nimic nu e fals. Mai facem si pozne uneori, dar invatam repede din greseli pentru ca ne iubim stapanii si nu vrem sa-i suparam. Noi nu parasim persoanele pe care le iubim, le ramanem aproape pana la moarte – a noastra sau a lor. Suferim cand pierdem omul iubit si de aceea, adesea, il urmam in lumea umbrelor curand. Noi iubim total, pentru totdeauna. Si pentru aceasta dragoste doresc acum sa ma inlocuiasca. Stiu ca in sufletul lor nici un alt catel nu ma va inlocui dar inima oamenilor e mare si stiu ca au loc acolo mai multi catei. Fiecare avem temperamente diferite, chiar daca facem parte din aceeasi rasa si de aceea omul care ne iubeste va avea mereu parte de noutati. Doar iubirea noastra pentru stapan e identica: iubim cu toata fiinta, pentru totdeauna. Suntem tristi cand stapanii sunt tristi si suntem veseli cand stapanii sunt veseli. Ne iubim stapanii si niciodata nu tradam. Bine, suntem putin neascultatori, mai ales atunci cand semenele noastre isi tin codita ridicata.

Prin acest testament imi rog prietenii sa aleaga un alt sufletel pe care sa-l iubeasca. Sunt multe ghemotoace de blana, cu suflet mare, care abia asteapta sa isi ofere Iubirea si recunostinta.