Sa dam vietii forma

Pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi este scris: Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers si zeii.

Alte surse afirma ca pe frontispiciu a fost scris numai Gnothi Seauton (Cunoaste-te pe tine insuti) (1)

Pentru a atinge un nivel inalt de dezvoltare si realizare personala unii psihologi, filosofi si altii, afirma ca trebuie sa raspundem la unele intrebari, sa ne analizam viata, sincer. Si de ce n-am fi sinceri cand suntem numai in compania… propriei persoane? Cred ca nu exista oameni care sa se minta singuri intr-un grad atat de mare.

1. Ce ma face sa fiu ceea ce sunt?

2. De analizat trecutul, pentru eliberarea energiilor blocate.

3. Accepta ceea ce este pentru a vedea ce trebuie, poate, sa schimbi.

4. Retraieste sentimentele si emotiile reprimate in trecut pentru a elibera energiile.

Intrebari cheie:

1. Ce doresti in viata?

2. Pana in prezent ai obtinut tot ce ai dorit?

3. Cum te apreciaza cei din jurul tau?

4. Ce se va intampla daca cineva/ceva se va interpune in calea succesului tau?

5. Ce ai de pierdut sau cat te va costa daca nu obtii ceea ce ti-ai propus?

Principii de baza despre care se spune ca ar trebui respectate:

1. Nu avea incredere in memorie – aceasta raspunde mult prea docil la subiectivitatea ta si te va insela cand nici nu gandesti.

2. Elimina orgoliul.

3. Nu te juca de-a ghicitorul.

E util sa ne simtim in legatura cu viitorul – nu in sensul de a ghici in bobi ca vom intalni persoana care ne va indeplini dorintele – ci in sensul de a putea cunoaste directia in care ne indreptam. Cumva, as rezuma la intrebarea: Unde te vezi peste cinci ani?

Analizandu-ne viata cu sinceritate e posibil sa reusim a ne pune in acord trecutul, prezentul si viitorul – fapt care inseamna armonie sufleteasca, impacare cu noi insine – cum ar zice unii. Cand o fiinta umana este impacata cu sine se poate spera nu doar la o viata personala armonioasa dar chiar la armonie internationala.

E bine sa nutrim ganduri – dar ar trebui sa fie pozitive – e bine sa avem amintiri si reactii emotionale dar a nu le lua in seama prea mult e tot bine.

Indiferent ce metode gasim / alegem pentru a trai in armonie cu noi insine, cu ceilalti si cu Natura este buna cat timp ne ajuta sa obtinem o mai mare intelepciune si intelegere a vietii. Unii ar zice, acum: Viata nu trebuie inteleasa, trebuie traita (nu mai stiu cine anume a zis, dar o zice bine)

Cand putem corela cu informatiile si experientele noastre informatiile si experientele celorlalti vom avea relatii interpersonale mai bune, pentru ca ii putem intelege pe ceilalti, oricat de diferiti ar parea.

Dumnezeul tau poate sa nu fie acelasi cu al meu, dar, daca descoperim similitudinile lor esentiale, nu mai e nevoie sa ne angajam in controverse despre cine are “dreptate” si cine “greseste” (Will Parfitt)

A.E. Van Vogt (2) afirma: Un lucru nu este ceea ce spuneti voi ca este… Este cu mult mai mult. Este un ansamblu in sensul cel mai larg. Un scaun nu este un scaun. Este o structura de neimaginat din punct de vedere atomic, electronic, etc. Drept urmare, a-l percepe ca pe un simplu scaun constituie ceea ce Korzybski (3) numeste o iluzie. Toate aceste perceptii false genereaza suferinta boala, moarte.

Aldous Huxley (4), intrebandu-se cum poate omul sa se bucure de beneficiile civilizatiei in interiorul careia se gaseste inlantuit, fara a se lasa, in acelasi timp intoxicat si abrutizat de otravurile ei, aminteste majora dificultate: Intre fiecare constiinta omeneasca si restul lumii se inalta o indivizibila bariera, o retea de structuri traditionale de „notiuni-senzatii”, de idei deja uzate, transformate in axiome, de vechi sloganuri considerate ca adevaruri fundamentale. Ceea ce vedem noi prin ochiurile acestei plase nu este niciodata sau in cea mai mare parte din cazuri, lucrul asa cum se prezinta el simturilor noastre. Ceea ce asimilam noi si fata de care reactionam este o mixtura curioasa de experienta imediata si de simboluri conditionate de civilizatie, de impresii senzoriale si de idei preconcepute in tot ceea ce priveste natura lucrurilor...

Ne intrebam – mai mult sau mai putin retoric – daca suntem fericiti sau de ce nu suntem fericiti. Poate ar trebui sa intelegem ca liberul arbitru determina daca suntem sau nu fericiti; putem alege sa fim fericiti, putem alege sa evoluam sau sa involuam. Putem alege evolutia prin suferinta – sa invatam din greselile noastre – sau sa alegem evolutia armonioasa ajutandu-ne de intelepciunea si experienta umanitatii, de cuceririle facute de om de la inceputul Timpului.

Fiecare dorim sa fim ceea ce Soarele este pentru sistemul solar: centrul. Acolo e caldura cea mai mare si planetele sunt atrase, sunt fascinate de Soare – astrul are putere. Pentru a fi “centru” omul trebuie sa aiba putere personala, putere pe care Stephen Covey (5) o numeste “spatiul dintre stimul si raspuns”. Pentru a dobandi o viata armonioasa este necesara aceasta putere personala. Pasiunea este focul interior al omului si acest foc interior trebuie ghidat spre exterior. Scopul pentru care traim este puterea nemarginita pe care o avem si putem alege daca vrem sa fim Soarele sau o planeta din jurul acestuia. Avem nevoie de un scop pentru care sa ardem si acest scop este undeva in noi – trebuie doar sa-l descoperim.

Trebuie sa ne descoperim adevaratele calitati, potentialul de care dispunem, trebuie sa descoperim ce se afla, cu adevarat, sub masca pe care o purtam in societate si care este o bariera impotriva fericirii.

Fericire inseamna, de fapt, dragoste. Dragoste pentru tot ceea ce ne inconjoara – cu bune si cu rele. Cine, insa, e capabil de o asemenea putere de a iubi? Poate nici un om, poate toti; poate acela care reuseste sa se cunoasca pe sine.

Note

(1) Cunoaste-te pe tine insuti este expresia atribuita, de regula, lui Socrate, dar pare a nu fi chiar asa.

Socrate intreaba:

- Draga Eutidem, ai fost vreodata la Delphi?

- Chiar de doua ori.

- Ai citit inscriptia de acolo?

- Da, am citit-o.

- Ci, spune-mi: ai uitat cuvintele acestea, sau ai retinut indemnul de a te stradui sa afli ce-i cu tine?

- Zau ca nu, nu am uitat, de altfel mi se pare ca-ti dai seama despre ce este vorba. Cu greu as fi putut avea cunostinta despre alte lucruri, daca nu m-as fi cunoscut mai intai pe mine insumi.

(Amintiri despre Socrate, Xenofon)

(2) A.E. van Vogt - Alfred Elton van Vogt (26.04.1912, Canada – 26.01.2000, Los Angeles, SUA) a fost autor de SF, considerat cel mai complex si mai popular autor de romane SF din secolul XX, Epoca de aur a genului.

(3) Alfred Habdank Skarbek Korzybski (n. 3.07.1859, Varsovia, Polonia - la data aceea era parte a Imperiului Rus – d. 1.03.1950, Connecticut, SUA) – inginer, matematician, filosof.

(4) Aldous Leonard Huxley (26.07.1894, U.K. – 22.11.1963, Los Angeles, SUA) – scriitor, eseist, publicist, scenarist; face parte din acea familie Huxley care a dat multi oameni de stiinta cu minti stralucitoare; a fost nepotul lui Thomas Huxley, cel mai fervent aparator al lui Charles Darwin.

Cancerul laringian i-a pus capat vietii; pe patul de moarte si-a rugat sotia, in scris, sa ii faca o injectie intramusculara cu LSD; ea a acceptat si a doua zi A. H. a murit linistit.

(5) Stephen Richards Covey (n. 24.10.1932, Utah, SUA) – autor, consultant management, profesor