Amenofis IV - faraonul controversat

Amenofis (Amenhotep) IV, in anul 5 de domnie isi schimba numele in Akhenaton, care inseamna "slujitorul globului lui Aton" (glob care arde in flacari) – in ale surse traducerea este: “Cel care este pe placul lui Aton”

Suveranul a domnit intre anii 1379-1362 i.e.n. si a fost al 10-lea reprezentant al dinastiei 18, fiul lui Amenofis II si al reginei Tiy. Sotia lui este frumoasa si celebra Nefertiti.

Akhenaton a fost cea mai controversata personalitate din galeria faraonilor egipteni.

Sprijinindu-se pe aparatul functionaresc Akhenaton a pus la cale – si a reusit – o reforma care a vizat eliminarea puterii ideologice si economice a preotimii zeului Amon. Scarbit de putreziciunea morala a clerului instaureaza in religia egipteana cultul zeului unic. Preoţii doreau puterea supremă; erau la fel de bogaţi şi de puternici ca faraonul, de aceea (printre altele) Akhenaton s-a proclamat Mare Preot al Soarelui (Ur mau, adica marele vizionar), titlu acordat faraonilor din Imperiul vechi – şi unicul preot – el fiind cel care făcea legătura între om şi zeul unic Soare. Templul lui a fost construit cu spatele la templul lui Amon, în Teba.

In anul in care isi schimba numele paraseste Teba si, la 300 km spre Nord – in Egiptul Mijlociu – incepe constructia unei capitale numita Aketaton (“Orizontul lui Aton”), situata pe locul actualei localitati Tell el-Amarna. Abandoneaza cultul vechilor divinitati egiptene – mai ales pe cel al lui Amon din Teba si Re-Harakhte – si ridica la rang de zeu unic o divinitate obscura: Aton, zeu personificat prin discul solar – unica divinitate a unei noi religii. Faraonul era fiul, imaginea si reprezentantul acestei unice si puternice zeitati pe pamant, fapt care i-a determinat pe multi carturari sa-l considere pe Akhenaton creatorul primei religii monoteiste din istorie. Vechiul zeu solar RA sau HOR-AKHTI (Horus care biruie zorile) e identificat, pe de o parte, noua ipostaza a zeului-Soare, corp ceresc si "parinte al regelui", si, pe de alta parte, cu SHU, fiul zeului primordial RA, adica regele insusi. E o pilda a treimii implicand relatia ereditara tata-fiu, o pilda a doctrinei conform careia parintele-creator continua sa traiasca prin fiul care a fost creat - intrupandu-se intr-un singur tot.

Cartusele gravate din ordinul lui Akhenaton poarta aceasta mentiune: "Ra este Hor Akhti care biruie zarile in numele sau, Shu, care este Aton".

Zeul este numai izvorul fortei vitale; el este esenta spirituala care cuprinde Binele, Adevarul, Dragostea si Fericirea.

Regele a fost, pe vremea aceea, misticul adorator al Treimii dumnezeiesti, descoperind-o cu 14 secole i.d.Ch.

Preotimea lui Amon este persecutata, numele zeului martelat, statuile sale distruse. Ceilalti zei sunt si ei izgoniti din panteonul egiptean.

La curtea de la Tell el-Amarna sotia lui, Nefertiti, apare in toate reprezentarile pictografice alaturi de sotul ei (ceea ce este tot o noutate pentru acele timpuri) In anul 12 de domnie, insa, Nefertiti dispare din inscriptiile regale si locul ei este luat de una dintre cele sase fiice ale reginei.

Sub domnia lui Akhenaton, in arhitectura, sculptura, pictura, bazorelief soliditatea, hieratismul si austeritatea cedeaza locul elegantei, nonconventialismului care, adesea, au alunecat in naturalism.

Desi mostenise un regat puternic si prosper, preocupat exclusiv de problemele ideologice pare ca faraonul a neglijat amenintarile de la hotare si paza posesiunilor asiatice. Armata nu s-a bucurat de atentie in timpul domniei sale. Dinastii din Palestina si Siria se emancipeaza treptat de sub autoritatea faraonului, cetatile prietene nu primesc raspuns in urma cererilor repetate si Regatul Hitit condus de Suppiluliuma I (1380-1346) incepe victorios expansiunea in spatiul de la Sud de Muntii Taurus.

Ii urmeaza pe tron un ginere, Smenkhkare – timp de un an – apoi Tutankhamon, in timpul domniei caruia se va reveni la vechii zei egipteni. Acest faraon ocupa tronul la varsta de 10 ani, puterea fiind exercitata de vizirul Ay si de generalul Horemheb.

Tutankhamon este faraonul care a devenit celebru nu prin acte de vitejie sau reforme spectaculoase, ci prin mormantul sau in care au fost descoperite comori antice.

Resurse (in special): Civilizatiile Orientului Antic, Mic dictionar biografic, Horia C.Matei, Ed. Albatros, Bucuresti, 1990

Multe resurse sunt si multe opinii; am incercat un fel de rezumat.

Altele:

Imnul lui Amon Ra, Cantecul harpistului