Ora de sport: Tango argentinian

Tango este un bărbat și o femeie care se caută unul pe celălalt. Este o căutare a îmbrățișarii, a unui mod de a fi împreună. 

(Juan Carlos Copes, dansator și coregraf)

Tango este muzică, poezie, pasiune… Deopotrivă senzual și orgolios.

Dansul de Tango este o expresie a muzicii și a ritmului dar semnifică și împărțirea unui spațiu, o îmbrățișare pasională, stabilind o conexiune superioară între parteneri: unitatea sufletelor. În timpul dansului partenerii nu vor abandona nicio clipă ansamblul unității. A dansa Tango - spunea cineva – este ca și cum te-ai plimba “în figuri”. Fie că dansează “close embrace” sau “open embrace” îmbrățișarea este una relaxată, pasională.

Tango este o experiență personală care se trăiește în ritm de dans. Istoria adevărată a Tango-ului se scrie în fiecare clipă în inima fiecărui dansator.

Acest dans senzual s-a născut la sfârșitul secolului XIX, în suburbiile orașului Buenos Aires, unde locuiau majoritatea emigranților. Își înecau durerile, dragostea, pasiunile intr-o muzică simplă, care le acompania stările. La început, Tango era format mai mult din perechi masculine. Bărbații suburbiilor căutau cele mai incitante mișcări de dans pentru a-și petrece timpul dar și pentru a impresiona femeile. Orgoliul de a demonstra măiestria în dans – în fața bărbaților dar și a femeilor – ținea de un anume sentiment viril. Mândria de a dansa cu măiestrie era o caracteristică masculină, iar a avea “doua picioare stângi” era o pată pe prestigiul oricărui bărbat orillero (locuitor al cartierelor mărginașe).

Existent într-o lume a dominației masculine, a vieții aspre trăită în sărăcie este preluat de perechile din casele de toleranță – singurul loc unde îmbrățișarea strânsă a corpurilor în ritmurile languroase era permisă, ca un preambul al iubirii plătite. Din acest motiv, mult timp, elitele sociale argentiniene au considerat acest dans ca fiind de o proastă factură.

Europenii au descoperit dansul în aceste lăcașuri ale plăcerii și în spectacolele de cabaret din Buenos Aires și, la începutul secolului XX, l-au adus în saloanele de dans din Paris, de unde s-a intors în Argentina cu o aura de eveniment monden.

Perioada anilor ’20 – ’50 este considerată ca fiind epoca de aur a acestui dans.

Tango cunoaște gloria datorită - se zice - lui Carlos Gardel, considerat vocea de aur a tangoului. El reușește transformarea tangoului într-o muzică așa-zisă respectabilă, iubită și admirată. La Cumparsita (imnul tangoului) este o piesă cantată și astăzi în mod tradițional la finalul unei petreceri de tango (milonga) și dansată, de regulă, cu un partener special.

(selecție din diverse surse)

HAPPY WEEKEND! Editia 22