Grigori Rasputin - personaj istoric controversat

Cuprinsul articolului:

• Rasputin era supranumit, între altele, ”Călugărul nebun”
• În copilărie și-a pierdut și fratele și sora
• La vârsta de 18 ani a petrecut 3 luni intr-o mănăstire
• În anul 1905 a avut prima întâlnire cu familia imperială rusă
• Rasputin a avut mai multe conflicte cu guvernantele familiei imperiale
• Rasputin afirma că omul trebuie să păcătuiască pentru a ajunge să obțină harul divin
• Moartea lui: otrăvit, împușcat, bătut, înecat
• Maria, una dintre fiicele lui Rasputin, s-a refugiat un timp la București

Rasputin s-a născut într-o familie de țărani, în micul sat Pokrovskoye, situat pe lungul râului Tura în gubernia Tobolsk (acum Tyumen Oblast), în Siberia. Data nașterii a fost estimată căndva între 1863 și 1873, dar unele documente descoperite recent ar atesta ca dată a nașterii 10 ianuarie 1869 (echivalent cu 22 ianuarie 1869, stil nou) și a murit în 16 decembrie (stil vechi)/29 decembrie (stil nou) 1916) – cercetătorii nu par a fi in consens cu privire la aceste date.

Numele real al lui Rasputin a fost Grigori Efimovici Novik.

Lui Rasputin i se mai spunea și "Călugărul Nebun", "Călugărul Negru" sau ”Călugărul diavolului”

Există mai multe puncte de vedere în ceea ce privește activitatea lui Rasputin, unii numindu-l stareț, alții pustnic sau vindecător/vraci.

În anul 1902 a vizitat oraşul Kazan, din apropierea răului Volga. Aici şi-a format un grup de discipoli, al căror număr creştea rapid, aducăndu-i tot mai multe cunoştinţe în răndul aristocraţiei. Fără a ţine cont de barba lungă şi murdară sau de deprinderile dubioase de igienă personală, oamenii îl considerau pe Rasputin un ”stareţ“ (om sfănt). Cu toate acestea, era aproape analfabet şi avea greutăţi în exprimare. Îşi făcuse intrarea în înalta societate în momentul când St. Petersburg era cuprins de o adevărată frenezie pentru misticism şi sex.

Prima dovadă a puterilor speciale pe care se presupune că le avea Rasputin a fost identificarea autorului furtului unor cai aparținând tatălui său.

Grigori și-a pierdut în copilărie atăt sora cât și fratele

A avut o soră și un frate, care au murit: Maria înecată, Dmitri de pneumonie - ambele morți au marcat personalitatea lui Rasputin.

Într-o zi, Grigori și fratele său se jucau pe malul râului Tura; fratele mai mare, Dmitri, a alunecat în apa rece a râului și Grigori a sărit să îl salveze. Dmitri (Mihail, în alte surse) a murit de pneumonie, la scurt timp. Grigori a scăpat ca prin minune. În timpul bolii, el le-a povestit părinților că a văzut în vis o doamnă frumoasă, îmbrăcată în albastru și alb, care i-a poruncit să se însănătoșească. Preotul din sat a stabilit că băiatului i s-a arătat Maica Domnului. Vestea s-a răspândit repede.

În jurul vârstei de 18 ani, Rasputin a petrecut 3 luni într-o mănăstire ca pedeapsă pentru furt

Pentru a scăpa de acuzaţia că ar fi fost hoţ de cai, a fugit din sat la o mănăstire, unde s-a convertit.

Această perioadă precum și cea petrecută alături de cel care avea să îi devină model în viață, un pustnic pe nume Makarie, care locuia într-o colibă din apropierea mănăstirii, i-au influențat puternic viața și l-au îndreptat pe tânărul Grigori către partea spirituală.

Adolescentul şi-a câştigat numele de Rasputin (care înseamnă „dezmăţat“) din cauza comportamentului său sexual imoral.

A plecat şi de la mănăstire pentru a deveni un ”stranink“ (hoinar). A umblat prin toată Rusia, dar şi alte ţări. Călătorea luni de zile fără să se spele şi fără să îşi schimbe hainele. Purta cătuşe de fier pentru a-şi spori chinurile. Aceste pelerinaje l-au purtat până la Muntele Athos, în Grecia, şi l-au ajutat să obţină protectori influenţi precum Hermogen, episcopul de Saratov. Rasputin a fost influenţat de o sectă eretică proscrisă, „Khlysty“, care practica flagelarea şi orgiile sexuale. Pe această combinaţie stranie de pietate şi promiscuitate sexuală şi-a fondat întreaga practică religioasă. El credea că acela care comite în mod deliberat păcate trupeşti şi apoi se căieşte amarnic, se va apropia mai mult de Dumnezeu. Pe măsură ce faima lui creştea, avea viziuni din ce în ce mai intense. La un moment dat, i s-a înfăţişat Fecioara Maria, care l-a îndemnat să se ducă la St. Petersburg, pentru a ajuta familia imperială.

Primul contact al lui Rasputin cu familia imperială rusă a avut loc în anul 1905

În 1905, Rasputin a cunoscut un teolog care conducea o academie religioasă şi era confesorul ţarinei Alexandra Feodorovna. Astfel, la vârsta de 35 de ani, călugărul a fost prezentat la Curte sub protecţia unor înalţi oficiali ai Bisericii. Familia imperială a Rusiei obişnuia să consulte asemenea oameni sfinţi, pentru a afla despre naşterea unui moştenitor de sex bărbătesc pentru tronul Rusiei.

In anul 1905, îngrijorată de starea de sănătate a fiului ei (prințul Alexei suferea de hemofilie, boală care afecteazâ coagularea sângelui și în urma căreia pot apărea hemoragii fatale uneori), țarina Alexandra a decis să apeleze la Rasputin, cunoscut vindecător în Sankt Petersburg pe atunci.

Țarul Nicolae al II-lea a consemnat în jurnalul său prima întâlnire cu Rasputin, pe data de 14 noiembrie 1905. ”Am cunoscut un om al lui Dumnezeu, Grigore, care vine din provincia Tobolsk.“ Bucurându-se de mare succes în rândul doamnelor, Rasputin a făcut o impresie puternică asupra țarinei Alexandra Feodorovna. Ea a fost pe deplin convinsă de puterile lui miraculoase când călugărul a reușit să îi aline suferințele și să îi oprească hemoragia moștenitorului tronului, Alexei Nicolaevici, bolnav de hemofilie. După ce i-a dovedit Alexandrei că are puteri sfinte, Rasputin, devenit în scurtă vreme confidentul și sfătuitorul ei personal, o vizita la palat în fiecare săptămână. Influența lui asupra țarinei a crescut după plecarea țarului la război și sfaturile lui au cam adus necazuri familiei, și nu  numai.

Pe 27 iunie 1914, Rasputin s-a întors în satul său din Siberia. A doua zi a primit o telegramă. În timp ce se ducea să trimită răspunsul, a fost atacat sălbatic, cu un cuţit, de Chionia Gusieva, o fostă prostituată, diformă, fără nas, care fusese trimisă de Illiodor să îl ucidă. În timp ce Rasputin se refăcea în spital, ţarul Nicolae îşi mobiliza trupele. Începuse primul război mondial. Reîntors în St. Petersburg, în absenţa ţarului, Rasputin ajunsese chiar să se implice în numirea şi destituirea miniştrilor. Când ţarul Nicolae (ultimul din dinastia Romanov) a preluat personal conducerea trupelor ruse, în 1915, Alexandra şi sfetnicul ei, Rasputin, au rămas practic singurii care conduceau guvernul în baza „iluminărilor“ pe care le avea misticul din Siberia.

Există numeroase legende privind modul cum călugărul îl ajuta pe Alexei să se simtă mai bine

În unele se afirmă că Rasputin folosea hipnoza, în altele că utiliza lipitori (deși acestea secretă un anticoagulant) în timp ce majoritatea indivizilor, inclusiv familia imperială, credeau că Rasputin reușea să îi amelioreze starea de sănătate lui Alexei prin rugăciuni și forță divină. Cert este că ameliorând starea lui Alexei a câștigat încrederea țarinei și chiar pe cea a țarului, mai apoi.

Deși relațiile lui cu familia imperială rusă erau foarte apropiate, Rasputin a avut mai multe conflicte cu guvernantele familei

Mai întai Sofia Ivanovna l-a acuzat pe Rasputin că face parte din secta creștina Khlysty (interzisă atunci; se afirma că manifestările lor religioase se sfârșeau cu orgii sexuale) iar ulterior Maria Ivanovna l-a acuzat pe Rasputin că ar fi violat-o. Țarul și țarina au fost de partea călugărului iar cele două guvernante au fost concediate.

În acelaşi timp, creştea şi numărul duşmanilor săi. Principalii oameni politici ai statului au cerut ca poliţia secretă să îl urmărească. Ţarul Nicolae a primit rapoarte care relatau acţiuni dezgustătoare ale lui Rasputin. Guvernanta familiei imperiale a susţinut chiar că Rasputin abuzase de copiii ţarului. Doi dintre foştii susţinători ai lui Rasputin, Illiodor, un călugăr fanatic de dreapta, şi Hermogen, episcopul de Saratov, erau convinşi că Rasputin este însuşi Diavolul întrupat. În 1911, l-au ademenit într-un beci unde l-au acuzat că s-ar fi folosit de puterile diavolului pentru a face minuni şi l-au bătut cu un crucifix. Rasputin i-a povestit totul ţarinei, spunând că cei doi au încercat să îl ucidă. Clericii au fost exilaţi.

Între Rasputin și biserica ortodoxă rusă au existat relații tensionate. Sfântul Sinod l-a atacat frecvent pe Rasputin și, din cauza acestui fapt, au fost lansate o mulțime de zvonuri neadevărate despre viața sa. De aceea, o mulțime de povești despre isprăvile lui trebuie privite cu o doză de scepticism. Datorită faptului că Rasputin era un oficial al curții imperiale, apartamentele sale erau supravegheate neîncetat, așa că există și dovezi credibile despre modul său de viață.

Una dintre cele mai importante credințe și învățături ale lui Rasputin către adepții lui era aceea că omul trebuie să păcătuiască pentru a ajunge să obțină harul divin

Rasputin a vorbit și despre salvarea sufletească în găsirea spiritului lui Dumnezeu din fiecare om și nu prin clerici, considerănd că păcatul și căința sunt interdependente și necesare salvării. Căderea în tentație era necesară pentru ca mai apoi să se ajungă la umilință, căință și salvare. Grigori s-a transformat odată cu creșterea influenței sale, căzând în promiscuitate sexuală, alcoolism și luarea și darea de mită. Și-a constitutit propriul cerc de femei de societate cu care se distra și cărora le predica salvarea prin păcat.

Ochii starețului, de un albastru deschis, erau extrem de strălucitori, emanănd raze fosforescente în fața cărora nu rezista nimeni. Femeile cădeau ușor în brațele ademenitorului cu privirea pătrunzătoare, devastatoare. Călugărul începe să fie celebru pentru viciile sale și orgiilor pe care le organizeaza în apartamentul său. Curg în neștire râuri de vodtcă. În spiritul doctrinei sale, pentru vindecarea trupească și sufletească invita în patul lui toate femeile frumoase. Acestea dădeau năvală în camera prelatului, considerându-l un trimis al lui Dumnezeu, un exorcist care aplica metode alese de desfătare. Prin calitățile sale miraculoase, Rasputin asigura că păcatul adulterului se poate ierta numai prin săvârșirea altui pacat similar. Rețeta a avut mare succes.

Formele de manifestare ale acestei credințe (consumul excesiv de alcool, promiscuitate sexuală etc) i-au atras lui Rasputin suficiente critici din partea clericilor Bisericii Otodoxe Ruse.

Pe măsură ce faima lui Rasputin creştea, atrăgea tot mai mulţi adepţi care se ofereau de bunăvoie „să păcătuiască pentru a alunga păcatul“. În intimitatea băilor publice din St. Petersburg se aplica „doctrina religioasă” a lui Rasputin, aflat în compania aristocratelor şi prostituatelor. Aici îşi derula ritualurile de exorcizare prin bătăi violente aplicate femeilor cu care, ulterior, făcea sex. Una dintre doamnele din înalta societate, Olga Lokhtina, ajunsese să considere că Rasputin era Hristos, iar ea Sfânta Fecioară. Şi-a părăsit soţul şi copiii. Martorii povesteau că Rasputin o bătea cu violenţă.

După ce mai multe desene pornografice înfățișându-l pe Rasputin împreună cu țarina Alexandra, cele patru fiice și confidenta țarinei în ipostaze sexuale au început să circule în Rusia, Rasputin a fost forțat să plece într-un pelerinaj în Palestina.

Se presupune că Rasputin le-a sedus atât pe țarina Alexandra cât și pe cele patru fiice ale ei, marile ducese Anastasia, Olga, Tatiana și Maria.

Acesta le vizita în camera lor pe cele patru fete iar ele îi scriau numindu-l "dragul, scumpul, unicul meu prieten".

Moartea: otrăvit, împușcat, bătut, înecat

Conform mărturiei general acceptate a principalului asasin al lui Rasputin, acesta nu a murit decât după ce a fost aruncat în apa înghețată a unui râu deși înainte de aceasta el fusese, în ordine, otrăvit, împușcat de patru ori și bătut crunt – coincidență: a murit ”din cauza apei”, ca sora sa Maria și fratele său Dmitri.

Prințul Iusupov, liderul grupării care a planificat și a pus în practică uciderea lui Rasputin, era reprezentantul uneia dintre cele mai bogate și influente familii de nobili din Imperiul Țarist al acelor vremuri.

La vremea când a făcut profeţia despre asasinarea familiei imperiale, Rasputin ajunsese să îl cunoască pe prinţul Felix Iusupov, soţul bisexual al Irinei, nepoata ţarului. Iusupov dorea ca Rasputin să moară. La fel şi vărul ţarului, Marele Duce Dimitri Pavlovici, şi politicianul Vladimir Purişkevici. Împreună, cei trei au pus la cale uciderea lui Rasputin. În seara zilei de 16 decembrie 1916, Rasputin a fost invitat de Iusupov la palatul Moika, sub pretextul că Irina, despre care se spunea că era cea mai frumoasă femeie din St. Petersburg, dorea să îl cunoască. Bărbaţii l-au îmbiat pe Rasputin cu vin şi prăjituri presărate cu cianură. Spre uimirea conspiratorilor, Rasputin părea imun la otravă. Cuprins de disperare, Iusupov şi-a scos pistolul şi l-a împuşcat pe Rasputin.

În mod miraculos, Rasputin a reuşit să se târască până în curtea palatului, unde Purişkevici şi Pavlovici tocmai se pregăteau de plecare. Purişkevici l-a împuşcat încă o dată pe Rasputin, apoi cei doi l-au bătut cu bâtele şi l-au legat înainte de a-l arunca în Neva. Două zile mai târziu, când cadavrul a fost descoperit, autopsia a dezvăluit că în plămânii lui Rasputin se afla apă, deci era încă în viaţă atunci când a fost aruncat în râu. Vestea morţii lui Rasputin a fost sărbătorită, iar ucigaşii săi au fost consideraţi nişte eroi care au salvat Rusia de sub puterea Alexandrei şi a călugărului nebun Rasputin. Cadavrul lui Rasputin a fost exhumat şi incinerat de mulţimea dezlănţuită, în timpul revoluţiei ruse din februarie 1917.

Aceasta este doar un dintre versiunile care circulă în jurul morţii lui Rasputin, pentru că, se pare, în urma ultimelor cercetări asasinul ar fi fost cu totul altcineva, mai exact un ofiţer englez ataşat staţiei SIS din Petrograd. Deşi există câteva dovezi, ofiţerul ar fi distrus orice însemnări  înainte de moartea sa, lăsând un semn de întrebare asupra morţii lui Rasputin.

Maria, una dintre fiicele lui Rasputin, s-a refugiat un timp la București

După ce bolșevicii au preluat puterea în Rusia fiica lui Rasputin, Maria, împreuna cu soțul ei (Boris Soloviev) s-au refugiat în București

Matryona Grigorievna s-a născut la 26 martie 1898 și a murit la Los Angeles, în septembrie 1977. A scris cartea intitulată Rasputin, tatăl meu.

Cercetarile au mai scos la iveală și faptul că, puțin înainte de moarte, au fost transferate în Occident mari sume de bani pe numele fiicei lui Rasputin, Maria - cum i-a fost schimbat numele când a ajuns la Sankt Petersburg fiind copilul favorit al lui Rasputin.

Matryona (numele de la botez al copilul favorit al lui Rasputin), în București lucrat pentru o perioadă ca dansatoare de cabaret însă familia a emigrat din nou, de data aceasta în Paris, unde soţul ei, Boris Soloviev, un admirator al lui Rasputin, a lucrat într-o fabrica de automobile şi a murit de tuberculoză in anul 1926, iar Maria lucra ca guvernantă pentru a-şi întreţine cele două fiice. In anul 1937 s-a stabilit in U.S.A. şi a devenit cetăţean american in anul 1945.

Şi-a trăit ultimii ani din viaţă in Los Angeles, California.

Una dintre fetele Mariei s-a căsătorit cu un ambasador al imperiului german in Grecia şi mai târziu s-a împrietenit cu fiica lui Iusupov, Irina Iusupova.

Fapt divers. În numărul din 30.04.2004 al ziarului Evenimentul Zilei apărea informaţia că penisul lui Rasputin va fi expus la Moscova, la primul muzeu erotic din Rusia. Medicul Igor Kniazkin, fondatorul muzeului, speră ca impresionantul organ, ce măsoară 30 cm, să atragă o mulţime de vizitatori. Pe de altă parte, Kniazkin spune că, după înfiinţarea acestui muzeu, ruşii nu mai au de să îi invidieze pe americani, care au expus penisul lui Napoleon Bonaparte, organul sexual al acestuia fiind ca o "păstaie de fasole" în comparaţie cu al lui Rasputin. 

Afirmaţia contrazice faptul că trupul lui Rasputin ar fi fost exhumat şi incinerat sau... organul din muzeu nu e al lui. ;)

Notă: sursele cuprind informații contradictorii în anumite puncte ale biografiei acestui personaj și ar fi prea lung textul pentru a evidenția fiecare diferență, deci vă rog să completați  informațiile, să cercetați, pentru a vă apropia de adevărul istoric cât de mult posibil.

Pe lângă diversele surse de pe web am spicuit spicuit şi din cartea “Moartea lui Rasputin”, de Axentie Sandomirsky, Editura “Bună Ziua”, Bucureşti, iulie 1990.