Parfum de alb - Poveste parfumata

Cine știe din ce motiv, niciodată nu mi-a plăcut alb pentru articole vestimentare, decor și altele de gen, dar îmi place când îl văd în Natura. Plantelor, animalelor, zăpezii... li se potrivește alb... Pe vremuri, când auzeam puștoaicele discutând despre rochia de mireasă îmi imaginam ca a mea va fi roșie. Când vedeam pe cineva îmbrăcat în alb îmi ziceam că seamănă cu un medic și imediat parcă simțeam mirosul dezinfectantului amestecat cu mirosul de medicamente, de sânge și alte fluide (pitici aliniați, ar zice unii). Mai târziu, când aflam despre cineva că e medic fugeam cât puteam de repede. Și, mă gândesc acum, cum o fi cu atracția dintre oameni? Chiar e o reacție chimică, așa cum afirmă unii cercetători? Pentru că s-a întâmplat să mă simt puternic atrasă de un bărbat iar când am aflat că e medic “mi-a trecut” de parcă n-ar fi fost - spre marea lui nedumerire, dar și a mea. Poate că mă copleșește “dorul de fugă” deoarece unii medici se cred un fel de “dumnezei”? Poate pentru că mulți dintre ei văd simptome de boală gravă în orice pistrui? Poate pentru că unii pretind bani de la cei aflați în suferință deși, când sunt admiși în profesiunea de medic, declară sub jurământ că sănătatea pacienţilor va fi pentru ei obligaţie sacră și că nu vor îngădui să se interpună între datoria lor şi pacienti consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială? N-am idee, dar nu mă gândesc serios să aflu răspunsul.

În anul 1988 am întâlnit pe doamna Mihaiela D. și, desigur, prima întâlnire a fost cu scântei. A refuzat să-mi semneze fișa de angajare până nu primeam avizul unui medic specialist - pentru că voiam să lucrez într-un domeniu în care ea, probabil, credea că-mi va fi afectată sănătatea. Dar eu m-am gândit c-o fi fost “mâna părinților”, care, și ei, considerau că domeniul în care doream să lucrez nu e tocmai pentru femei străvezii ca mine. De fapt, nu doream să lucrez în acel domeniu, dar nu mai voiam la primul loc de muncă și aș fi făcut orice să scap. Ieșind din cabinetul medicului ca Furiile întrebam în stânga și-n dreapta: “Ce naiba să-i dau femeii ăsteia să mă lase în pace și să semneze?” Toți răspundeau la fel: “Dacă vrei dușman pe viață încearcă să-i dai ceva”. “Dacă ești student și ai sesiune o să îți dea concediu cât ai nevoie, dar să nu îndrăznești să-i oferi ceva în schimb” - mă avertizau toți în privința faptului că e de-a dreptul periculos să-i dau șpagă acestui medic.

Curând după aceea, doamna Mihaiela mi-a devenit prietenă de suflet. Nu în sensul că ne vizitam, sau că o sunam în mod regulat sau altele de gen - eram doar pacient, ca oricare altul. Rar o căutam pentru că aveam vreo neplăcere ce se putea rezolva medical dar o căutam pentru fel și fel de sfaturi și îi destainuiam fel și fel de gânduri nebunești care-mi bântuiau mintea. Mergeam la ea cum merg alții la preot. Cunoscând-o și pe ea a început să îmi placă alb. Am înțeles că nu toate halatele medicilor sunt pătate de plicurile în care pacienții pun banii…

O compar cu un crin alb, regal. Parfum nu folosea, dar avea grația și puterea acestei flori care simbolizează puritatea, perfecțiunea, mila, maiestatea, și e preferată pentru botezuri și nunți dar apare și în jerbele mortuare, în trecut florile de crin fiind puse pe mormintele tinerilor nevinovați.

Despre crin - cu parfumul puternic pe care îl emană - se spune că este o floare pe care o iubești cu pasiune sau o detești la fel. Pentru mine, alb are parfum de crin.

Medicul este, undeva, în drumul omului către moarte. Sunt medici pe care îi iubim cu pasiune și medici pe care nu ne dorim să îi întâlnim. Uneori, de medic depinde dacă omul va intra în lume sănătos, dacă va trăi mai mult sau mai puțin. Pentru mine, acest medic a fost unul dintre puținii oameni în care am încredere oarbă. De mi-ar fi spus că am ochi negri aș fi crezut.

În vara acestui an vestea morții ei m-a năucit. La vârsta de 61 de ani a fost învinsă de cancer. A lăsat o mulțime de oameni cu sufletul îndoliat dar a și dovedit multora că oamenii nu trebuie comparați între ei, că medicii nu sunt toți la fel și cei mai mulți pun suflet în ceea ce fac, dar prea mult suflet consumat pentru ceilalți îi poate secătui la un moment dat.

Cu drag, doamnei doctor Mihaiela D.

Am ales parfumul Baiser Vole, lansat în toamna anului 2011 de casa Cartier. E un parfum aproape unifloral, feminin și cuprinde planta întreagă, cu floare, frunze și tulpină. Un parfum fin, ușor, care trimite cu gândul la puritatatea feciorelnică, la frumusețea subtilă.

Povestea parfumului Baiser Vole - Sărut furat - este imaginată - de creatoare - în jurul unui sărut uşor, dar furat într-un moment al pasiunii desăvârşite, numele sau puternic evocând contrastul dintre delicateţea sărutului şi cutezanţa de a-l fura.

Sursa foto: beautylish.com

Articol scris pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de Mirela, pe o tema propusa de Mala Teaha.