S-au aliniat piticii!

Scrisoare deschisă către cei care se cred raţiunea mea de a trăi

E jale! A început să mă enerveze întrebarea ”Ai ceva cu mine?” când zic ceva cu referire generală, când acţionez într-un fel pe care îl consider corect, când îmbrac ceva ce-mi place... Mă ia câte unul cu... ”ai ceva cu mine?” N-am fraţilor, nimic, cu nimeni - in sensul in care mi se adresează întrebarea. Ce naiba vreţi de la mine? Să nu mai zic nimic, să nu mai fac nimic, să îmbrac numai negru pentru a nu avea voi senzaţia că încerc să vă ”atac”? Sunteţi oameni - suntem oameni! - .şi facem gesturi care seamănă cu ale altor milioane de oameni! Rostim fraze pe care le-au rostit şi le vor rosti milioane de oameni! Nimeni nu-i unic când e vorba despre gesturi şi activităţi şi alte alea!

Mă amuz la un banc despre sex oral, jale! Denigrez femeia!

Spun puşcărie in loc de închisoare vine o mimoză şi-mi spune că, pentru ea, e înfiorător cuvântul puşcărie, să caut altul! Dar in context e mai potrivit ”puşcărie” pentru a accentua ceva, şi nu-l schimb. Jale! Am ceva cu ea, de aceea îi fac in ciudă şi nu schimb sensul textului din propria-mi lucrare!

Pun o eşarfa mov, jale! Vreau să insinuez că ţin cu cei de ard cu flacăra violet!

Zic maxime despre minciună şi mincinoşi vine unu şi-mi zice că a minţit şi el o dată, ce tot fac atâta caz!? Bine, nene, tu ai minţit o dată, dar mai sunt milioane de mincinoşi, unii chiar mitomani.

Scriu despre parveniţi şi mă iau unii cu... ce am cu cei care au ştiut să se descurce in viaţă? Am ceva cu ei? N-am, nene, nimic, nici cu ei! Mă refer la tipologii, iar dacă voi vă identificaţi in tipologia dată nu e vina mea.

”De ce nu-ţi place poezia mea? Ai ceva cu mine?” Nu, nene, pur şi simplu nu-mi place, aşa cum nu-mi place nici permanentul mărunt pe care-l mai poartă şi azi unele - dar asta nu înseamnă că am ceva cu ele, ci înseamnă că nu-mi place (şi nu mi-a plăcut niciodată) ”freza” de gen - dar nu e treaba mea cum îşi aranjează alţii părul, însă un banc aş savura, fără a face referire la o persoană dată! E un banc, pur şi simplu!

Dacă spun ”dă-te mai încolo” nu e pentru că am ceva cu voi ci pentru că... n-am loc fizic, acolo, in spaţiul dat, şi e şi dreptul meu să fiu acolo! Zic!

In logica voastră ar trebui să cred că toţi cei care spun bancuri cu blonde ”au ceva cu mine”!

Oameni! Avem păreri diferite, gusturi diferite! Lăsaţi-mă! N-am nimic cu voi! Pur şi simplu îmi exprim un gând, o idee, exercit o acţiune şi atunci când ceva din ceea ce fac sau ceea ce zic vi se pare vouă că e împotriva voastră, credeţi-ma: nu e! Când voi ”avea ceva cu voi” - in sensul la care se referă întrebarea - veţi şti! V-o spun clar şi răspicat nu umblu cu goange, nu mă dau pe după pom! V-o spun şi vă las in jalea voastră dar să nu vă aşteptaţi să nu mai zic despre minciuni, parveniţi, despre ce-mi place şi despre ce nu-mi place doar pentru că voi trăiţi cu impresia că sunteţi atât de importanţi pentru mine încât nu vă pot uita şi numai la voi fac referire! Nu, nenicilor, dar nu mă lăsaţi voi să vă uit când tot veniţi cu texte! Vreau să vă uit! Ignoraţi-mă! Bârfiţi-mă! Înjuraţi-mă cu prietenii voştri, dar lăsaţi-mă! Vorbiţi in punga şi vă ascult altădată!

Poate că nu ştiţi: Pământul nu are buric, şi chiar de-ar avea, n-ar avea aşa de multe!

Trataţi-vă maniile şi lăsaţi-mă! N-am nimic cu voi! 

(text preluat de pe un blog pe care urmeaza sa il sterg)