 |
| Flagstaff - Arizona |
Recent am ținut o serie de conferințe prin țară și una
din opriri a fost la Flagstaff,
Arizona, la 7000 mile deasupra
nivelului mării.
De îndată ce am ieșit din avion, am simțit ceva ciudat.
- A ce miroase? L-am întrebat pe domnul care m-a întâmpinat
la aeroport.
- Nu simt nimic, răspunse el.
- E un parfum foarte specific cu care nu sunt familiarizat.
- A, trebuie că vă referiți la aerul proaspăt! Cei care vin
aici n-au mai mirosit niciodată așa ceva.
- Și ce efecte are? L-am întrebat bănuitor.
- Se spune că face bine la plămâni. Respirați-l ca pe orice
aer. Nimic special.
- Ochii nu lacrimează la aer curat. Ăsta-i avantajul.
Economisiți batistele de hârtie.
Am privit în jur și totul era limpede ca cristalul. Aveam o
senzație ciudată și nu mă simțeam în largul meu. Gazda mea, sesizând acest
lucru, încerca să mă liniștească.
- Vă rog, nu vă îngrijorați. Experiențele au dovedit că
puteți respira aer curat zi și noapte, fără ca organismul să sufere.
- Spuneți asta pentru că nu vreți să plec. Niciun om care a
trăit într-o metropolă nu poate suporta aerul curat un timp îndelungat. Nu e
călit pentru așa ceva.
- Ei bine, dacă aerul proaspăt vă face rău, acoperiți-vă
nasul cu o batistă și respirați pe gură.
- Perfect; o să-ncerc. Dacă știam însă că vin într-un
oraș unde nu există altceva decât aer curat, m-aș fi înarmat cu o mască de
gaze.
Un timp am mers în tăcere. După un sfert de oră m-a
întrebat:
- Cum vă simțiți acum?
- Mai bine cred, dar mi-e dor de strănut.
- Noi nu prea strănutăm aici, admise interlocutorul. Se
strănută la dv?
- Tot timpul. Sunt zile când numai asta facem.
- Și vă place?
- Nu neapărat. Dar dacă nu strănuți, mori. Să vă mai întreb
ceva. Cum se-ntâmplă că aici nu-i aer poluat?
- Flagstaff
nu-i prielinic pentru industrie. Cred că am rămas în afara timpului. Singurul
fum pe care îl avem îl fac indienii când semnalizează. Dar vântul îl spulberă
repede.
Aerul proaspăt mă făcea să amețesc.
- Nu există pe aici vreun autobuz Diesel, să respir puțin
gaz, câteva ore?
- Nu în momentul acesta. Dar aș putea să vă găsesc un
camion.
Am găsit un camionagiu, i-am strecurat o hârtie de 5
dolari și m-a lăsat timp de o jumătate de oră să-mi țin nasul în țeava de eșapament.
Mi-am revenit imediat și-am putut să țin conferința.
 |
| Los Angeles - 26.07.1943 - nor de smog |
Nimeni n-a părăsit Flagstaff
atât de fericit ca mine. Nu m-am mai oprit decât în Los Angeles. Când am coborât din avion am
luat o gură zdravănă de smog, ochii au pornit să lăcrimeze, am început să strănut
și m-am simțit ca un nou născut.
Art Buchwald (20.10.1925 – 17.01.2007), umorist, publicist
american, primește premiul Pulitzer pentru publicistică în anul 1982.
din Cărămida cu mâner - proză satirică. Selecția și notele: Viorica Mircea. Ed. Astra 1986
Surse foto, link-uri invalide in febr 2021: Flagstaff: http://asso.intersejours.free.fr/volusa.htm
camion (in febr 2021 p. nu mai exista),
Los Angeles: http://www.aqmd.gov/news1/archives/history/marchcov.html
Un umor cam gri,sa nu zic negru.Bine sau rau cand e aer,bine sau rau cand e industrie.Asta e lumea!
RăspundețiȘtergere:) Se intampla celor care traiesc in zone extra-poluate sa ameteasca atunci cand ajung in zone unde aerul e curat si daca ametesc... nu se simt bine. Omul se obisnuieste cu raul - pare ca zice autorul - si acel rau devine bine pentru el, ii lipseste! :)
ȘtergereDuminica frumoasa!
Din pacate, da, omul se obisnuieste atat de repede cu raul...
RăspundețiȘtergereCred ca pe la tv am mai vazut cate ceva, diverse momente dramatizate dupa acest umorist dar n-am citit niciodata ceva scris de el. E o premiera :)
Ceea se petrece aici pare foarte real, posibil.
Excelent fragmentul, mi-a placut foarte mult.
Happy weekend in continuare, Diana draga! Te pup, noapte buna!
Chiar ca ajungem sa ne obisnuim cu raul in unele cazuri. Dar cum o fi mai bine? Cu industrie sau fara?! Oricum, striga unii impotriva industriilor si pot avea "castig de cauza" - cat timp nu striga impotriva industriei de armament. ;)
RăspundețiȘtergereCu zgomotul e cam la fel... In zone izolate, unde zgomotul oraselor nu se aude noaptea, aproape ca auzi linistea si unii nu pot adormi, afirmand ca ei dorm foarte bine (si) cand e zgomot. Dar, de fapt, sunt doar obisnuiti cu zgomotul si aceasta nu inseamna ca somul nu le afectat si implicit - mai devreme sau mai tarziu - sanatatea.
*
Ma bucur ca am putu sa iti ofer o premiera. De la tine eu am parte adesea de premiere! :)
Duminica minunata sa iti fie! Noapte buna, Elly, si pupici cu drag! :)
Excelenta istorioara! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita, Cristi :)
ȘtergereAm ras pentru ca la noi e o realitate. Copilul meu trage aer in piept dimineata si crede ca e aer proaspat, iar cand iese din Ploiesti, saracul nici nu stie ce miros are o atmosfera curata!
RăspundețiȘtergere:) In prea multe zone poluarea depaseste "cotele admise". Noi suntem mai norocosi, la poalele Tampei. E mai mult ozon. Venind dinspre Bucuresti stiu cand ajungem in zona de munte si de-as tine ochii inchisi: aerul e diferit, e mai pur.
Ștergerem-am amuzat într-adevar :))) ce talent! Art Buchwald... nu am auzit de el, dar am remarcat ca este nascut în aceeasi zi cu mine si... o zi înaintea zilei tale de nastere :)))
RăspundețiȘtergereCotofenele au fost îmbarcate la ora 14:30. Sper sa se descurce cu bagajele, sunt grele ca pietrele de moara! Au hotarât ca vor lua imediat un taxi si-l vor ruga pe sofer sa le urce geamantanele pana in apartament.
Va pup. Abia astept sa ajunga tanti Sofi acasa, sa va povesteasca aventura Bavareza!
Si mie imi place ceea ce scrie A.B. Mama a cumparat "Caramida cu maner" de la un coleg care aducea carti - in acea vreme obtinea carti mai bune - sa zic asa - numai cine cunostea o vanzatoare de librarie, pe cineva la "Casa Scanteii", la vreo editura sau... un coleg care cunostea pe ici-colo. La vremea aceea nu stiam cum e treaba cu anumite carti - am aflat mult mai tarziu.
ȘtergereCotofenele dragi! Abia astept sa sune de la granita! Vaai! Cum de le-ai lasat sa plece cu greutati?! :) Cand sa plece am tot convins-o pe mama sa nu ia cu ea ba una-ba alta (poate c-o fi fost putin suparata, mai ales ca ea se astepta sa stati pe langa casa) Ups! Nu ti-a spus, cumva, ca iar o sa stau cu gura pe ea vreo 5 minute? :)
Si noi abia asteptam sa o vedem acasa! :) Si abia astept sa povesteasca! In mod cert imi voi completa "baza de date online" cu impresiile ei si cu toate paginile de jurnal impartasite de tine - sa pot accesa repede informatiile, din cat mai multe surse! :)
Te imbratisam cu drag! Multumim.
:)...râsu'-plânsu'...cred ca o sa devina o realitate amara...
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa, Diana!
In unele zone deja e realitate, din pacate.
ȘtergereZiua minunata sa iti fie!