Duminica la povești. Cosmetica.

O săptămână ca oricare alta. Momentul cel mai vesel, însă, vreau să îl notez aici, ca exemplu pentru  “nu faceți ca ea”.

Cele mai multe femei - că spun sau nu, că recunosc sau ba, oricum se vede – își mai accentuează trăsăturile feței din când în când, ceea ce e de admirat, pentru că vârsta nu e o piedică în dorința de a arăta bine.

De-a lungul timpului am făcut practică pe mine, bineînțeles. Pe la vârsta de 20 de ani - când abia începusem să fumez (acum mi-au trecut și pofta de fumat și vârsta de 20) - i-am vazut pe fumători că-și aprind țigara la flacăra aragazului. La o petrecere, am vrut să fiu șmecheră și am aprins țigara la flacăra aragazului, însă n-am ținut cont că nu toată flacăra se vede! Mirosul de păr pârlit s-a împrăștiat în toată bucătăria! Ce era de făcut? Să tai vârful genelor, să nu mai fie “încrețite” la vârf. E de bine! Au zis mulți: cu cât tai, cu atât crește mai lung părul - și genele lungi sunt frumoase! Râdeam strâmb de tot și nu era deloc râsul meu! N-au crescut genele mai lungi decât erau, dar și-au revenit după un timp (ochelarii de soare deveniseră indispensabili).

Am vrut să am și părul “blond nordic”, deci l-am făcut, folosind praf pentru decolorat. Creștetul capului era alb-alb și restul de păr în degrade de galben.  Vopsea nu aveam, erau închise magazinele la ora aceea, a doua zi dimineață trebuia să fiu la scârbici deci… îl fac permanent, să nu se mai vadă chiar așa tare diferența și ce-o ieși o ieși: așa am vrut să fie! Și l-am făcut permanent! L-am purtat strâns în coc, la ceafă, mult timp, de bine ce arăta. Când coafeza mamei a aflat ce-am făcut mi-a zis că-s norocoasă că mai am păr pe cap! Oricum n-a ținut mult permanentul - pe părul foarte lung nu prea ține, dar de unde era să știu?!

După acele experiențe - și altele de gen, pe care nu le mai amintesc - cum nu-mi place să merg la cabinete de cosmetică, în săptămâna ce tocmai s-a încheiat, am considerat că n-are ce să-mi strice să îmi vopsesc singură (pentru prima dată)  sprâncenele - că ce mare lucru o fi!? Am pregătit vopseaua așa cum scrie în prospect, am vopsit sprâncenele și am așteptat. Am curatat surplusul de vopsea și… unde-s sprâncenele?!! Erau blonde-blonde și abia se zăreau (am pus prea mult oxidant)! Asta-i rău! m-am gândit și am luat iar tubul cu vopsea maro (barna) - negru (fekete) ar fi contrastat prea tare cu nuanța părului - și am repetat operațiunea. Am curățat vopseaua și… mamă! Negre-tuci erau sprâncenele! În loc să iau tubul cu vopsea “barna” l-am luat pe cel cu vopsea “fekete”!!! No, nici așa nu-i bine! Dă-i și decolorează! După a patra vopsire sprâncenele sunt exact la nuanța părului! O zi grea în săptămână, nu-i așa?

No, fotografie n-am! N-am vrut să am!

Duminica la povesti, la Anastasia.