Ziua Dobrogei

Azi se împlinesc 135 de ani de la unirea Dobrogei cu România.

La 14 noiembrie 1878 Carol I dădea următoarea proclamaţie către dobrogeni:

Locuitori de orice naţionalitate şi religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnaţi de un Stat unde nu voinţa arbitrară, ci numai legea dezbătută şi încuviinţată de naţiune hotărăşte şi ocârmuieşte. Cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri ale omenirii: viaţa, onoarea şi proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituţii pe care ne-o râvnesc multe ţări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi, fără a-şi primi legitima pedeapsă… Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menţine ordinea şi, model de disciplină, de a ocroti paşnica voastră vieţuire. Salutaţi dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertăţii, drapelul dreptăţii şi al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituţională, va primi o organizaţie definitivă, care va ţine seama de trebuinţele şi moravurile voastre, care va aşeza pe temelii statornicite poziţia voastră cetăţenească. Iubiţi ţara la a cărei soartă este lipită de acum şi soarta voastră.

***

Unirea Dobrogei cu România a avut loc în urma războiului de independenţă din 1877-1878 şi consfinţită prin Tratatul de la Berlin de la 13 iulie (1 iulie stil vechi) 1878. În schimbul Dobrogei România a trebuit să cedeze Rusiei Basarabia de Sud (judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail), pe care o obţinuse în urma Războiului Crimeei (1856).

La 19 februarie 1878 se semnează Tratatul de pace de la San Stefano, prin care se recunoştea independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului, precum şi autonomia Bulgariei. Turcia trebuia să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1.400.000 ruble, din care urmau să fie scăzute 1.100.000 ruble, contravaloarea sangeacului Tulcea (aproximativ teritoriul Dobrogei de astăzi) stabilită de cele două puteri, care urma să revină Rusiei. La rândul ei, Rusia urma să cedeze acest teritoriu României în schimbul Basarabiei de sud, un teritoriu românesc retrocedat României după războiul din Crimeea. Guvernul României s-a văzut în situaţia dificilă de a alege între două teritorii româneşti faţă de care Rusia nu avea alt drept decât cel al armelor. Diplomaţia română a încercat fără succes să facă demersuri pe lângă marile puteri şi a protestat pe lângă guvernul imperial rus.

Între 1/13 iunie şi 1/13 iulie 1878 au avut loc lucrările Congresului de la Berlin sub conducerea cancelarului german Otto von Bismarck şi cu participarea celor şapte puteri europene. România a participat doar ca observator şi numai la şedinţele care o vizau în mod direct.

La 1/13 iulie 1878 părţile au căzut de acord şi au semnat forma finală a Tratatului de la Berlin, din care articolele 22-46 prevedeau dispoziţiile referitoare la România. Marile puteri recunoşteau independenţa totală a României faţă de Imperiul Otoman şi atribuiau României Dobrogea formată din insulele care alcătuiau Delta Dunării, sangiacul Tulcei cu districtele Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârşova, Kiustenge şi Medgidia, precum şi ţinutul la sud de Dobrogea până la o linie care pleca de la vest Silistra şi până la Mangalia.

Sursa