Floarea-de-colț. Bună dimineața Soare!

La înălțime, pe crestele munților, crește o floare mică și care, odată culeasă, va păstra forma și culoarea  pentru ani și chiar sute de ani - floarea de colț (Leontopodium alpinum)

Semnificația germană a numelui, Edelweiss, este edel - aristocratic și weiss - alb.

Floarea de colț crește pe vârfuri montane cu înălțimi de 1500-3400 metri deasupra nivelului mării. Creşte pe piscurile înalte ale Alpilor și în România pe crestele greu accesibile din Munții Bucegi, Făgărașului, Vrancei, Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivele Ceahlău, Retezat, Godeanu. În astfel de locuri floarea este expusă la raze ultraviolete puternice, presiune atmosferică ridicată, condiții meteorologice extreme și schimbări ale umidității.

Este considerată monument al naturii și ocrotită prin lege din anul 1931 fiind protejată în rezervații naturale precum cele din Piatra Craiului, Munții Bucegi, Ciucaș ș.a.

Cei care, totuși, nu se pot abține și o rup când o întâlnesc, sunt rugați să taie, fin, numai partea aeriană (inflorescența) și să lase tulpina pentru ca planta să se poată regenera, altfel va dispărea!

Un astfel de dar era foarte apreciat oricând, iar Edelweiss era adesea uscată și păstrată în mici rame bogat ornamentate sau simple. Simbol al iubirii și prețuirii, a inspirat mai târziu numeroase modele de bijuterii, devenind foarte repede unul dintre cele mai populare modele. Începând din secolul XIX același model avea să se găsească și în vestimentație, fiind aplicat pe haine sau creat din broderii delicate.

Greu de găsit, devine în imaginarul popular o comoară, iar cei care se încumetă să o caute sunt eroi ce riscă totul pentru a o găsi și la finalul aventurii se vor număra printre puținii care au avut curajul să plece în căutarea Florii și șansa de a găsi această delicată floare. Ei trebuie să depășească numeroase obstacole, să lupte adesea cu ființe fabuloase, să înfrunte munții și pericolele acestora.

Aceasta floare este prezentă în arta populară, în basmele și legendele vechi de secole, în tradițiile păstrate de la o generație la alta.

În Ţara Bîrsei este cunoscută una dintre aceste multe legende:

Cândva, cu mult-mult timp în urmă, o stea s-a desprins de pe cer şi a plecat în lume, ca să vadă cum sunt oamenii. Zburând pe aripile vântului, steaua a străbătut ţări şi mări, dar nu a găsit niciun loc care să îi fie pe plac. Ajungând însă pe culmile Munţilor Piatra Craiului a rămas încântată de frumuseţea locurilor şi a hotărât să facă popas. Dar când a încercat să coboare de pe spinarea vântului a alunecat şi s-a lovit de un vârf ascuţit. Când a atins stânca s-a prefăcut într-o floare albă, catifelată.

De atunci, steluţa poate fi găsită numai pe piscurile înalte, aproape de cerul din care s-a desprins.

Oamenii au numit-o Floare-de-colţ, fiindcă un colţ de piatră a transformat steluţa în floare.

Nota: Din motive tehnice fotografie nu am reusit sa incarc.

Text scris pentru Buna dimineata Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.