O povestire persană despre Isus

Isus mergea cu ucenicii prin ţară. La un moment dat, în mijlocul unui drum, dau de un un câine mort, pe jumătate putred, respingător la vedere. Ucenicii s-au întors cu oroare, dar Isus Christos a privit către cadavru cu ochii plini de iubire şi a observat: Priviţi totuşi dinţii minunaţi ai acestui animal mort!

Chintesenţa acestei legende este descoperirea frumosului ascuns şi în ceea ce este respingător, şi căutarea în general a pozitivului care se poate întotdeauna accepta. Chiar şi în viaţa celui mai mare ticălos există momente luminoase, care trebuie să fie întâmpinate în mod înţelegător.

**

În poezia și proza persană - în special în cele care datează din perioada preislamică - sunt întâlnite numeroase elemente de creștinism între care unele par referiri chiar la Evanghelii (în general cele apocrife) și sunt dovada unei apropieri între creștini și persani. Inclusiv unele comentarii privind Coranul reflectă punctul de vedere al persanilor asupra creștinismului din secolele sașe și șapte și, uneori, au un ton de polemică, în special când sunt în discuție Sfânta Treime și monoteismul.

Referirile la activitățile creștine în Persia, în perioada preislamică, au fost un factor important în înțelegerea obiceiurilor creștine și a instituțiilor creștine regăsite în literatura persană a perioadei islamice.

Multe lucrări în versuri și proză furnizează dovada unor legături strânse și de lungă durată între persani și creștini - în special cu nestorienii. Exemplu notabil sunt replicile dintr-o povestire, atribuită lui Rūdakī din Samarkand, în care un nobil a vrut să ucidă un om în mijlocul drumului, cuvinte care amintesc spusele lui Isus (‘Isa) din Matei 26:52 și Luca 06:31: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri; Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

Într-o povestire scrisă de Shaikh Moṣleḥ-al-Dīn Saʿdī (Būstān, cap. 4 anecdota 4), Isus merge la chilia unui pustnic care afirma că slujește lui Dumnezeu, dar îl iartă pe un păcătos și pedepsește pustnicul fățarnic - o anecdotă care amintește pilda fariseului și vameșului (Luca 18, 9-14).

Astfel de referiri pot fi întălnite și la Jalal ad-Din Muhammad Rumi dar și la mulți alții, ceea ce sugerază că poeții, scriitorii și filosofii de atunci, sau apropiații lor, aveau strânse legături cu creștinii.

Creștinii nestorieni care s-au refugiat în Persia dupa ce Conciliul de la Efes (Asia Mică, anul 431) a considerat nestorianismul erezie au fost persecutați de perșii zoroastrieni, care considerau nestorianismul o mișcare romană ce ar putea provoca revolte. După ce nestorienii s-au separat oficial de creștinii din imperiu, autoritățile zoroastriene s-au aliat cu nestorienii, trăind în pace și înființând Biserica Persană.

Fapt divers

Iudaismul, creştinismul şi islamul îşi au originile în Orientul Apropiat. Iudaismul şi creştinismul s-au născut în Palestina, islamul în deşertul Arabiei. Între apariţia religiei mozaice şi creştinism există o perioadă de secole; islamul apare la mai bine de o jumătate de mileniu după creştinism.